DVD-ul lui Rousseau
articol aparut in Cultura, nr. 174 din 2008-05-22» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Andrei Terian
În revista „Cuvântul“ (nr. 4), Alexandru Matei publica un eseu despre Marx. Nu ma numar printre cei mai înfocati fani ai filosofului, dar, macar la ceas comemorativ (anul acesta se împlinesc 125 de ani de la moartea sa), mai arunc si eu o privire peste ceea ce se scrie pe la noi despre Marele Barbos. Plus ca, la câte contradictii i s-au descoperit pâna acum lui Marx, trebuie sa fii într-adevar toba de subtilitate ca sa-i mai gasesti una noua.
La prima vedere, Alexandru Matei nu reprezinta niciun pericol din acest punct de vedere, de vreme ce el sustine ca „denuntul lui Marx sla adresa metafizicii hegeliene, dar si a filosofiei în jenare, n.m.t este facut el însusi de pe pozitiile filosofiei“. De aceea, un cititor superficial ar putea ramâne cu impresia ca Alexandru Matei nu face decât sa adapteze aici critica lui Derrida la adresa relatiei cam perverse a lui Heidegger cu metafizica, care mai nu vrea mai se lasa (depasita). Însa nu la o astfel de contradictie se refera eseistul nostru, care continua astfel: „Marx îndeamna, din pagina, la actiune, pentru a distruge antagonismele sociale care împart lumea în proletariat si patronat.“ Carevasazica, Marx nu e un action man, ci unul care vrea sa ne faca din vorbe.
Ceea ce e fie fals, fie truistic.
Fals, pentru ca Marx n-a ajuns dupa Revolutia de la Pasopt la Londra doar de dragul de a rasfoi colectiile de la British Museum; ceva boroboate tot o fi facut el pe continent, de nu s-a mai gasit nicio tara europeana mai acatarii care sa-l gazduiasca. Truistic, pentru ca, la urma urmei, ce gânditor procedeaza altfel? Nu e oare tentativa de a incita „din pagina la actiune“ definitia însasi a filosofiei, si mai ales a filosofiei politice? Fireste, Alexandru Matei mi-ar putea invoca aici doua exemple care îmi infirma cu brio teza: Einstein, care a nu s-a multumit sa demonstreze pe hârtie teoria relativitatii, ci a probat-o aruncând o minge de baseball cu viteza luminii; si Rousseau, care s-a teleportat în comuna primitiva pentru a înregistra acolo pe DVD semnarea primului contract social de istorie.
Însa primul exemplu nu se pune, pentru ca teoria relativitatii n-are nicio treaba cu politica; iar în ceea ce-l priveste pe Rousseau... Ei bine, aici ma vad nevoit sa recunosc ca n-am niciun contraargument si ca exemplul DVD-ului confirma fara drept de apel afirmatia lui Alexandru Matei.