Gioconda Woody
articol aparut in Cultura, nr. 174 din 2008-05-22» cultura cultura antropologica »
Autor: CIPRIAN VOICILA
Plimbându-ma într-o zi pe strazile Bucurestiului, undeva pe strada Bibescu Voda am dat nas în nas cu un desen care m-a frapat prin intelectualismul sau. Am vazut un stencil care imita imaginea sablonizata printr-o îndelungata seriere a Giocondei, o Gioconda care era în acelasi timp ciocanitoarea Woody. A doua zi l-am luat pe prietenul meu, George Turliu, sa îi faca doamnei Gioconda Woody o fotografie. A facut-o. Nu stiu cât e de clara, habar nu am cât o fi de buna, important este ca exprima ceva. Pe strazile Bucurestiului istoric poti vedea câteva stencil-uri care nu numai ca ironizeaza elementele culturii înalte ci redau foarte concis si plastic disparitia granitei dintre Cultura si „subcultura“. Sub imaginea hipercunoscuta a „poetului nepereche“ Mihai Eminescu vezi ca scrie cu nonsalanta „Eminem“. Eminemscu. Cum ar suna o piesa muzicala din arsenalul lui Eminem, dar cu versuri de Eminescu? Preferinta tinerilor pentru Eminem se justifica prin greata pe care au provocat-o în sufletele lor profesorii de literatura pe vremea când înca mai erau elevi si studenti. Una este sa reciti din Eminescu la vremea marii îndragostiri si alta este sa înghiti cu nemiluita de pe la 14 pâna la 18 ani comentarii si „studii introductive“ pe care trebuie sa le reproduci ca atare daca vrei sa te înscrii în baremul unui examen. Cultura ramâne una de masa si când e transmisa din generatie în generatie prin institutiile statului (care profita perfid transformând valoarea individuala a talentelor sau a geniilor în instrumente de propagare a ideologiei de stat), si atunci când e difuzata prin mass-media. Din aceasta perspectiva, alaturarea dintre Eminescu si Eminem, Gioconda si ciocanitoarea Woody, imaginea lui Adrian Minune si formula lui Einstein E= mc la patrat se justifica din plin.Stencil-urile, dincolo de ironia postmodernista pe care mizeaza, pun câteva probleme la care adeptii culturii înalte trebuie sa raspunda nu prin argumente ale autoritatii sau prin axiome care au ajuns la nivelul simtului comun simple prejudecati, ci prin argumente rationale. De ce este de preferat Eminescu lui Eminem? De ce este de la sine înteles ca maneaua este un produs subcultural? De ce unii îl prefera pe Shakespeare, iar altii ramân extaziati în fata „Portocalei mecanice“? Cum se împaca aceste directii ireconciliabile în constiinta unui creator care numai subcultural nu era, Anthony Burgess? Sunt aceste perspective cu adevarat ireconciliabile? Piata de carte din România zilelor noastre ofera un raspuns. Consumatorul de literatura dupa ce a revenit din infernul „Demonilor“, se reîmprieteneste cu realitatea prin literatura lui Ken Kesey, Burrougs, Bucovski et comp.În ciuda învatamântului de stat si a culturii de masa, individul este liber sa aleaga. Daca vreau sa o vad numai pe Gioconda, o s-o vad numai pe ea. Daca îmi place mai mult Woody o sa ma bucur: ia uite-o pe Woody la maturitate! Sau: daca am fost educat într-un anumit fel, o sa o vad si o s-o prefer pe Gioconda. Daca m-am construit într-o alta paradigma, pe Woody. Iar daca vrem sa ne cladim cu orice pret un panteon, fiecare îl poate face la el acasa, pe cont propriu.