Dulciurile, zarzarele
articol aparut in Cultura, nr. 171 din 2008-05-01» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: MIHAI IOVANEL
În ultimul timp, Alex Matei a dedicat subiectului „cultura de consum“ doua texte, ambele adapostite în cotidianul „România libera“. Nu ma opresc asupra lor pentru ca ar fi revolutionare, nici pentru ca nu ar fi revolutionare. Emiterea unor astfel de calificative e un lux pe care nu mi-l pot permite dintr-un motiv foarte simplu: dom'le, nu am înteles ce vrea sa spuna autorul în textele cu pricina.
Luati deci rândurile care urmeaza ca pe o punere în ordine a gândurilor.
Daca, asa cum spune Matei în primul dintre texte („Carti noi pentru oameni noi“), „Cartile nu mai reprezinta un mod de a trai diferit de acela de a munci sau de a te distra sau de a iubi“ (ceea ce înseamna, mai direct, ca, hm, cartile reprezinta un mod de a trai similar muncii sau distractiei sau iubirii; desi unii ar obiecta ca toate aceste activitati - munca, distractia, iubirea - sunt suficient de distincte pentru a nu tolera juxtapunerea), atunci acelasi Matei se contrazice când continua: „cartile ... noi, distractive si libertine, ... ne propun o dezangajare existentiala (disimulata în angajament politic, epistemic, estetic etc.)“.
Dar poate tripleta munca-distractie-iubire nu e suficient de angajanta existential pentru Matei, caruia o lectura recenta din „Omul recent“ îi va fi trezit sau atâtat aspiratia mistica spre o treime mai putin terestra? Cine poate sti? Cine poate sti, când Matei însusi cu întelesurile prea degraba varsatoriu pe jos se arata? Caci sfidez orice creier (fie el de vrabiuta, fie el de ipopotam) sa înteleaga cum din urmatoarele doua fraze („Cartile «clasice» ne formau astfel încât sa simtim foarte intim lumea. Cele noi, distractive si libertine, ne conduc fie spre hedonism, fie catre un stoicism al raportului cu lumea“) Matei extrage (sau impune) o opozitie. Caci nu vad cum hedonismul ar declina (în sensul de „respinge“) ideea de intimitate cu lumea; dimpotriva, o declina ca pe orice substantiv, adica o trece prin toate pozitiile.
Oricum, Alex Matei si-a adâncit prezumtia de nevinovatie continuând, peste un timp, subiectul (tot în „România libera“, de asta data sub titlul „Cultura care face toti banii“). Citez: „Cultura de divertisment e ca desertul: nu prea face bine decât daca e luata în doze mici, cât sa nu perverteasca, dupa ce te-ai hranit bine înainte. Un meci, o comedie, un concert pop, un strip-tease, o bârfa, o autofictiune livrata cu fotografie la pachet. E bine, nu strica, daca în prealabil ai mai citit o carte buna, ai vazut un film bun, ai ascultat un concert simfonic, sau de jazz, rock ori orice alta muzica de arta, daca mai afli ce se întâmpla în lume din surse credibile, mai înveti niste istorie, niste cuvinte noi, dezbati cu argumente o tema sociala, politica, culturala. Da, dar noua ne plac dulciurile. ... media devine o afacere superbuna, daca stie sa ofere dulciuri, dulciuri, dulciuri...“
Ceea ce, venind din partea unui eminent colaborator al publicatiei „Time out“, nu stiu altii cum sunt, dar mie îmi aduce aminte de începutul unui roman al lui Ionel Teodoreanu în care parintele Olgutei se lepada de dulciuri si dulcegarii: „Zarzare, zarzaree, zarzareleee!“