„G-3-ul“ la români

articol aparut in Cultura, nr. 171 din 2008-05-01
» cultura cultura sportului » venind din iarba
Autor: CORNEL DINU

Înainte de ritualul povestit, dar si întâmplat al intrarii lui Iisus în Ierusalimul palestinian, unde a fost primit cu flori, la noi, prin casele fotbalului atât de pagâne înca, s-a umblat cu gentile si sacosele de bani ai minciunii.

La Arad, în cantonamentul fief al „Batrânei Doamne“, au descins chiar un fel de anchetatori, în cautarea galbenilor ce trebuiau sa acopere viitoarea înselaciune de pe teren. Care, practic, s-a si înfaptuit. C.F.R.-ul, frate de interes cu Aradul, dar si de simtire, a câstigat la pas în fata deja retrogradatei locale. Bietul presedinte Bara a semnat, cam în acelasi timp, si aducerea celui de-al cincilea antrenor într-un singur sezon. Depasind, astfel, chiar si performanta dinamovista (doar patru tehnicieni!).

Nu cred ca mai marele „UTA-ei“, domnul Bara, altfel un om placut si bine intentionat, a fost... „bara - bara“, asa cum se mai spune, cu numitii ceferisti clujeni! Nu-i exclus ca acesta, identificat prin strainatate, sa fi fost chiar mai aproape de templul lui David, Solomon si Irod, unde au fost agresati zarafii, rasturnându-li-se de catre Iisus tarabele cu bani, decât de locul poltroneriei ardelene de pe malurile Muresului.

Loserii iau tot

Dar, în acea etapa, mai peste tot s-a umblat cu banii tentanti ai provocarilor de aranjamente necurate. Si se cam îmbogatesc destule echipe, conducatori si jucatori la sfârsitul acestui sezon din zornaiala minciunii. De fapt, înregistrându-se, pentru prima data de foarte mult timp, sase victorii în deplasare, esti tentat sa crezi ca avem un campionat al primei divizii în care s-ar juca „pe viata si pe moarte“. La Cluj, pe vechea si atât de degradata arena a „uistilor“, Buzaul si-a reconfirmat „gloria“ necesara, iarasi, în minutele de prelungire. La fel ca în urma cu doar câteva zile, pe teren propriu cu o alta „Glorie“ ravasita, aceea din Bistrita. Au declamat acestia ca au terminat cu mismasurile, traditionale ani buni pentru ei, dar iata ca acest final de campionat arunca, iarasi, asupra lor fapte incriminatorii de comportament doar contemplativ în jocuri.

Al unsprezecelea „obstacol“

Cam la fel si la Galati, unde Steaua a trecut si peste al unsprezecelea obstacol consecutiv, doar cu victorii ciupite, la limita ce-i drept, dar puncte adunate mai mult cu migala tratativelor decât cu aceea a jocului propriu-zis. Si s-au desprins în câstigatori consecutivi mai mult din fructificarea unor faze fixe, decât din aceea normala, a finalizarii din cursivitatea posesiei mingii transformata în suturi si executii cu gol. Cel putin golul care a topit „Otelul“, din minutul 82, a fost o capodopera de „marcaj gura casca“, cum definea demult astfel de atitudini ale aparatorilor profesorul Angelo Niculescu. Goian a reluat singur-singurel, cu capul, la corner, spre prima bara. Iar acolo, stupoare si mai mare. Plesan a reluat, schimbând tabela, de lânga alti trei „gura casca“ locali, ce nu-si gaseau pozitiile reale defensive. E drept ca pâna atunci, clujenii de adoptie din distributia otelarilor iesisera, chipurile accidentati, succesiv, cu totii. Mai întâi, în prima repriza, Szekeli, apoi Deac, si la urma Jula. Ultimul jucându-se de-a atacantul rateor, în câteva situatii clare în care a ajuns în fata lui Zapata. Mai ciudat decât orice a fost schimbul reciproc de blasfemii dintre „crestinii“ Gigi Becali si candidatul liberal (!) la Primaria Galatiului, Marius Stan. Liberal... libertin cu adevarat presedintele galatenilor.

Sfânta Alianta rateaza

Apoi, la Mioveni, într-o alta înclestare de „a fi sau a nu fi“, Farul a smuls alte puncte ale salvarii. Chiar si în inferioritate numerica, desfiintând sperantele locale. Si confirmând ca mai sunt si jucatori straini de valoare ce ne calca terenurile: brazilianul Gerlem. Se vorbea înainte de aceasta disputa, prin ziarele noastre de specialitate, contaminate de balacareli, ca sta sa se aseze (sau chiar ca s-a înfaptuit!) o alianta „G-3“, între cei doi reprezentativi Becali si alt „Sf. Gheorghe“ al fotbalului dâmbovitean, Gigi Netoiu. Desigur, dupa modelul mondial al reunirii marilor puteri în grupul de hotarâre a destinului si a sortii civilizatiei umane actuale - „G-8“. Nu stim cine era Rusia, America sau Europa în grupul neaos... dar totul s-a dus repede pe apa sâmbetei, pentru ca „Sfântul“ Netoiu a fost repede parasit. Pe buna dreptate si nu pentru ca la noi nu poate exista vreo alianta mai mult de câteva zile. Asta stiam. Ci pentru ca Sfântul Gigi Becali, deocamdata, si pe buna dreptate, afirma ca „El“, eventual, doar cumpara! Chiar totul! Si se vede...

„Voi sunteti fratii mei“

Iar simpaticul si patimasul „Sfânt“ Netoiu a ramas cu buza umflata. I s-a spus chiar verde în fata, se zice: „Ba, daca eu bag banii si acolo (adica la Buzau) este echipa mea si trebuie sa se salveze. Daca pot o duc si în finala Cupei. Ca asa vrea Dumnezeu! Câstig totul“. Si nefiind, în nici un caz, vorba de vreo lupta cu balaurul coruptiei, atât de bine asezat si simtit la noi, posibila alianta cutremuratoare s-a sfârsit în fasa. Sueta lor, desigur continua. Aveti vreo secunda impresia ca poate fi, ca în tineretea noastra, doar vreun pic de sueta si... subtire? As; doar interese strigate, contaminator si potrivnic, verde în fata.

Si cam asta-i concilierea atât de asteptata de la români în aceste vremuri. Si la Bruxelles si prin cancelariile importante ale lumii. La care facea apel în urma cu ceva ani, ades, bietul presedinte Iliescu. Nestiind sau nesimtind ca un astfel de climat se impune. Chiar cu jertfe si sacrificii decise asupra celor care nu doresc sa o înfaptuiasca. Si nu... doar se solicita. Pentru ca atunci acest imperativ atât de necesar progresului oricarei societati nu are nici macar un dram din puterea miraculoasa a rugaciunii.

Dar vin (sau au trecut, când apar aceste rânduri) „Sfintele Pasti“. Sa ne rugam, iarasi, ca, poate, vom fi mai buni. Reamintindu-ne, macar, una din marturisirile sacrificatului eseniano-cumrenian Iisus Hristos: „Eu si cu tatal meu una suntem si voi sunteti fratii mei“!... Dar cine are timp acum, macar sa patrunda acest adevar?

---