CNSAS – institutia scandal (7)
articol aparut in Cultura, nr. 171 din 2008-05-01» cultura cultura politica »
Autor: ILARION TIU
Anul electoral 2004 a adus o noua „rotatie“ de regim politic în România, „pesedistii retrograzi“ fiind înlocuiti de catre „portocaliii democrati“, în frunte cu Traian Basescu. „Schimbarea“ nu s-a produs doar la nivelul politicienilor de la guvernare, ci si în rândul „avangardei intelectuale“. Astfel ca unii membri ai Colegiului CNSAS au primit noi misii culturale, pentru a mima o închipuita „regenerare institutionala“.
Primul „împroprietarit cultural“ a fost Andrei Plesu, fiind gratulat cu pozitia de „intelectual al lui Basescu“, în calitate de consilier în cadrul Administratiei Prezidentiale. Andrei Plesu demisionase din Colegiul CNSAS în luna octombrie 2004, în „semn de protest“ fata de „spalarea“ lui Corneliu Vadim-Tudor, pe care domnia-sa îl considera, fara probe concludente, colaborator al Securitatii. Cât de impartial o fi fost domnul Plesu în timpul mandatului la CNSAS Dumnezeu stie, având în vedere usurinta acceptarii postului de la Cotroceni. Totusi, Traian Basescu era un politician, putându-se folosi neavenit de informatiile „depozitate“ de un fost conducator al CNSAS-ului!Andrei Plesu nu avea nevoie de functii în stat pentru a-si întari pozitia de intelectual, calitatile sale culturale fiind binecunoscute de dinainte de 1989. Nu acelasi lucru se poate spune despre Horia-Roman Patapievici, care a stat la pânda pentru a obtine o demnitate în domeniul cultural, doar-doar o lua cineva de buna „imaginea“ de filozof pe care i-au fabricat-o apropiatii din GDS dupa revolutie. Fizician ca formatie, în ultimul timp a scos pe banda rulanta studii de filozofie, obtinând si un doctorat în acest domeniu. Însa de, omul avea nevoie de functie pentru a înlatura dubiile privind competentele socio-umane. Si ce s-a gândit? – sa-l înlature pe academicianul Augustin Buzura de la conducerea Institutului Cultural Român. Surse din cercurile intelectuale bucurestene mi-au relatat ca înlocuirea lui Augustin Buzura s-a facut în cel mai stalinist mod cu putinta. La câteva saptamâni dupa învestirea lui Traian Basescu, presedintele i-a chemat pe domnul Buzura si pe Horia-Roman Patapievici la Cotroceni. La intrare cei doi au stat de vorba, Patapievici facându-se ca nu stie cu ce ocazie au fost convocati acolo. În stilul grosier caracteristic, Traian Basescu l-a anuntat pe Augustin Buzura ca din acel moment conducerea ICR-ului este în responsabilitatea lui Patapievici. Si gata! Fara nici o explicatie, fara nici o analiza manageriala. Pur si simplu fostul sustinator al lui Basescu de la CNSAS din timpul campaniei electorale din 2004 dorea o functie! În opinia mea, Patapievici nu a solicitat întâmplator conducerea Institutului Cultural Român. Aici, în România, este usor sa-ti faci câtiva zeci de prieteni care sa te laude prin ziare si reviste cât de filozof esti. Însa în strainatate nu merge sa fii recunoscut asa usor. Dar daca esti promovat de o institutie asemenea ICR-ului, poate îti iese ceva! Cam asa s-a comportat Horia-Roman Patapievici pâna în prezent, propunând spre traducere în tarile Europei cartile domniei-sale, sau ale prietenilor din GDS. Bineînteles ca pe banii statului român. Vorba batrânilor, are balta peste!Horia-Roman Patapievici a promis la preluarea conducerii ICR-ului ca va promova cultura româna cum nici Nicolae Iorga, Emil Cioran, Eugen Ionescu si Mircea Eliade la un loc n-au facut-o, încât o sa stea la coada occidentalii dupa cartile si filmele autohtone. Dar de unde asa ceva? Incompetenta manageriala ce domnea în „noul ICR“ a fost „demascata“ în decembrie 2006 de catre Radu Portocala, directorul filialei din Paris. Acesta si-a anuntat demisia printr-o scrisoare deschisa, în care mentiona toate „hibele“ functionale ale ICR-ului: „înmultirea si agravarea blocajelor, lipsa mijloacelor umane si materiale“ etc. Domnia-sa era de parere ca problemele întâmpinate în realizarea proiectelor ICR Paris se datorau „carentelor de comunicare si de gestionare de la Bucuresti“. Prin plecarea lui Andrei Plesu si a lui Horia-Roman Patapievici din CNSAS, Mircea Dinescu a ramas „ultimul mohican“ din „tripleta guraliva“ promovata de GDS în Colegiul acestei institutii. Însa domnul Dinescu s-a descurcat sa faca scandal pe teme care nu aveau legatura cu deconspirarea Securitatii si singur... Cum? Ca de obicei, prin încalcarea flagranta a legii! Nemaiavând campanie electorala, trebuia sa se faca cumva auzit, astfel ca a devenit moderator al unei emisiuni de televiziune la Realitatea TV. Aceasta postura îl punea în „conflict“ atât cu legea de functionare a CNSAS-ului, cât si cu Decizia nr. 40 din 17 martie 2004 a Consiliului National al Audiovizualului, privind „asigurarea infomarii corecte si a pluralismului“. Incompatibilitatea lui Dinescu a fost semnalata de catre deputatul Mircea Purceld, care a sesizat CNSAS-ul si CNA-ul pe aceasta tema. „Pârâtul“ a afirmat în stilu-i caracteristic ca este un spirit liber si poate sa faca ce vrea, chiar daca încalca legea! Nu s-a ferit sa utilizeze limbajul de maidan pentru a-si sustine argumentatiile: „Domnul Purceld are un „d“ în plus la numele sau, deoarece nu e nici o incompabilitate în ceea ce fac eu“. Siguranta pe care o manifesta Mircea Dinescu era generata de relatiile sus-puse pe care le avea la Cotroceni, desigur, el fiind un sustinator „activ“ al lui Traian Basescu în anul electoral 2004, atât la alegerile pentru Primaria generala a Bucurestiului, cât si în „cursa prezindetiala“. Si a obtinut ceea ce a vrut – anularea incompatibilitatii. Astfel ca CNA-ul a modificat Decizia nr. 40 în cauza, „publicistul“ Mircea Dinescu putând sa modereze „legal“ emisiuni de televiziune. Oare ce decizie s-ar fi luat daca moderator ar fi fost oricare altul dintre membrii Colegiului CNSAS si nu Mircea Dinescu?