Agonia unui rege?
articol aparut in Cultura, nr. 170 din 2008-04-24» cultura cultura psi »
Autor: Valentin Protopopescu
Anul 2008 a adus o schimbare de proportii „cosmice“ în ierarhia tenisului profesionist mondial. Liderul de necontestat al circuitului ATP din ultimii patru ani, elvetianul Roger Federer, aflat pâna acum în cautarea unor noi recorduri de batut, a început sa dea semne de slabiciune. Motorul „expresului de Basel“ pare sa se fi gripat grav. La propriu, caci campionul din Tara Cantoanelor a suferit la debutul anului de o mononucleoza invalidanta, care l-a împiedicat sa obtina un randament normal. La figurat, deoarece chiar si dupa refacerea fizica în urma dizabilitatii, înfrângerile au continuat sa se însire ca margelele pe ata. Nici nu-mi amintesc de când nu s-a mai întâmplat ca Federer sa înregistreze la începutul sezonului un scor de zece la patru (raportul între victorii si înfrângeri)… Dar iata si evolutia catastrofelor înregistrate de Rodger: înfrângere în fata lui Nole Djokovici în semifinala de la Australian Open, primul turneu de Mare Slem al anului; înfrângere în turul doi la Dubai contra lui Andy Murray; înfrângere în semifinala Masters Series-ului de la Indian Wells contra lui Mardy Fish; în fine, eliminarea în sferturile turneului din aceeasi gama de la Miami, de asta data de catre Andy Roddick, jucator pe care-l învinsese în ultimele 11 meciuri disputate. Un adevarat dezastru, de necomparat cu nici o alta evolutie a sa din ultimii patru ani!Ce se întâmpla cu elvetianul? Probabil ca nu suferinta pricinuita de boala a fost decisiva. Ea a fost doar contextul sau pretextul unei slabiciuni de moral din ce în ce mai radicale. Este foarte probabil ca Federer si-a pierdut din încrederea sa proverbiala, cea care a constituit, de fapt, factorul decisiv al atâtor mari succese si recorduri realizate. Campionul a uitat sa mai câstige. Uzat de atâtea triumfuri, obosit psihic de malaxorul circuitului, care obliga la un anumit numar de turnee disputate anual, asediat din ce în ce mai dramatic de Rafael Nadal si Novak Djokovici, cu unele complexe „traditionale“ în fata argentinienilor David Nalbandian si Guillermo Cañas, mai nou si contra scotianului Andrew Murray, Roger Federer a cedat. Stima de sine s-a estompat, usurinta fizica de a face fata confruntarii atletice si-a pierdut din amploare si desi calitatea jocului nu i s-a diminuat vizibil, totusi numarul de greseli nefortate a crescut încet, dar sigur, ajungând sa faca diferenta. Mai mult, proverbiala tarie mentala a celui care a triumfat de cinci ori consecutiv la Wimbledon l-a tradat si ea, caci condus, acesta nu a mai izbutit sa revina si sa întoarca soarta disputei în favoarea sa. Marturisesc ca am ezitat sa „atac“ o astfel de tema pâna nu demult. Stiam ca în luna martie se disputa peste Ocean cele doua turnee Masters Series de la Indian Wells si Miami, unde Federer avea sansa sa „reînvie“. El întotdeauna s-a simtit bine pe hard-ul american, caci suprafata de joc îi punea bine în valoare jocul rapid, precis si tehnic. Asa ca nu am dorit sa „cobesc“, sa strig înainte de vreme ca „regele a murit“! Dar competitiile yankee s-au consumat, iar Rodger a fost spulberat de simpaticul, dar inconstantul Fish, pentru a ceda apoi în fata unui rival pe care în anii din urma nu l-a luat în serios nici macar o singura data – Andy Roddick. Elvetianul nu a jucat rau, însa aplombul de anul trecut pare sa fi apus. Jocul i-a fost apatic, lipsit de nerv, mirosind suparator a resemnare. Greselile s-au adunat, iar totalul i-a fost nefavorabil. „Expresul de Basel“ nici macar nu s-a enervat, semn ca moleseala a sapat mai adânc în spiritul sau de luptator decât eram dispusi a crede. Nadal si Djokovici s-au apropiat ca numar de puncte în ATP Rankings, suflându-i la propriu în ceafa. Si urmeaza, fireste, sezonul european pe zgura, suprafata pe care, daca nu se petrece un cataclism, maiorchinul Nadal va fi în continuare suveran, asa cum se întâmpla de trei ani încoace. Probabil ca totul va culmina cu un al patrulea titlu la Roland Garros pentru iberic, iar punctele, numeroase, primite la Paris, adunate cu cele ale Masters Series-urile de la Monte-Carlo si Foro Italico-Roma, îl vor propulsa pe Rafa pe primul loc al podiumului ATP. Evident ca totul depinde de faza în care se va opri Federer în turneele pe zgura, caci se poate ca acesta sa faca finala si semifinala – si-atunci va mai pastra o infima zestre de puncte în fata spaniolului. Sau – însa acest lucru mi se pare mai putin probabil – e posibil ca Djokovici sa-si fi maturizat atât de mult jocul, inclusiv pe zgura, încât sârbul sa bata si pe suprafata sângerie adversari ca Nadal si Federer. Repet, nu e foarte verosimil un astfel de scenariu, însa mingea, chiar si cea de tenis, ramâne rotunda…Sincer, marturisesc ca nu-l simpatizez în mod deosebit pe Roger Federer. Este genul de jucator perfect, caruia nu-i lipseste nimic. E calm si stapânit, e inteligent si reflexiv, e modest si fairplay, e atlet si tehnician, face acte caritabile si doboara record dupa record în istoria sportului alb. L-a depasit pe Borg, a sarit peste Roy Emerson, se apropie de Sampras si, daca n-ar fi fost Nadal, „regele zgurii“, elvetianul probabil ca ar fi facut de mult Marele Slem. Însa desi nu-l îndragesc, caci ma plictiseste cu desavârsirea lui în toate cele, prea putin omeneasca pâna la urma, nu ezit sa depun marturie pentru excelenta tenisistica la cota cea mai de sus a lui Roger Federer. Îl admir, fara voia mea, si-l respect fara rest. Omul acesta a marcat istoria nobilului sport si pentru o astfel de pricina merita toate reverentele din lume…Ce urmeaza? Greu de spus. Întâi, în ciuda slabiciunilor surprinzatoare de care a dat dovada, Roger Federer cred ca are înca destul potential pentru a reveni la forma si valoarea ce l-au consacrat. Este un luptator si sunt convins ca nu va ceda fara lupta suprematia. Faptul ca s-a înscris la turneul pe zgura de la Estoril, disputat la jumatatea lunii aprilie, o competitie de marime mijlocie, pe care ani la rând elvetianul a ignorat-o, spune multe despre setea de revansa a acestuia. Rodger o ia de jos, muncitoreste, cu rabdare si dedicatie. Apoi, nici delfinii sai, Nole si Rafa, nu prospera, în ciuda sincopelor liderului mondial. Cei doi parca s-ar fi speriat de perspectiva care li s-a deschis. La Indian Wells Djokovici a triumfat, dar peste câteva zile, la Miami, a iesit rapid, învins de mediocrul Anderson. Nadal, ramas singur pe un tablou fara Federer si Djokovici, a esuat lamentabil în finala, în fata unui Davidenko pe care altfel îl domina constant. Relaxarea si-a spus cuvântul, iar numarul doi si trei mondial respira mai greu acum, când campionul pare sa nu mai fie cel de odinioara… Era mai simplu înainte, când Federer domina absolut. Atunci, spaniolul si sârbul aveau un obiectiv si stiau sa-si defineasca obstacolele. Azi, acestea au cazut, dar apar pe nebagate de seama altele, din partea celorlalti adversari importanti (un Davidenko, un Roddick, un Murray, un Nalbandian). Ce-o sa fie – pâna la urma, în acest sezon 2008? Habar n-am. Oricum, abia de-acum încolo vor începe sa se întâmple lucruri cu-adevarat spectaculoase în circuitul ATP, „înghetat“ de câtiva ani în favoarea marelui Roger Federer…