Noul cinema românesc, „acasa si aiurea“
articol aparut in Cultura, nr. 170 din 2008-04-24» cultura cultura cinema »
Autor: MIHAI FULGER
De cinci ani, Centrul Cultural Românesc / Fundatia Ratiu din Londra organizeaza un Festival de film românesc în capitala Marii Britanii. Evenimentul de anul acesta s-a desfasurat la cinematograful Curzon Mayfair, între 10 si 13 aprilie, si a prezentat publicului 20 de filme românesti (lungmetraje si scurtmetraje, de fictiune si documentare), alese de criticul si universitarul Adina Bradeanu si reunite sub tema generala a editiei: „Acasa & aiurea“ („Home & Away“). Cel mai vechi film din program (scurtmetrajul studentesc „Telefon în strainatate“ de Hanno Höfer) a fost produs în 1998, iar cel mai recent (lungmetrajul documentar „Testimony“ de Razvan Georgescu) s-a aflat la prima sa proiectie cu public.
Festivalul s-a deschis cu „California Dreamin' (nesfârsit)“, care va intra în cinematografele britanice la sfârsitul lunii mai si care a fost prezentat, la aceasta avanpremiera, de catre producatorul Andrei Boncea si actorul Razvan Vasilescu. Unicul lungmetraj al lui Cristian Nemescu a fost foarte bine primit de spectatori, iar producatorul sau a încheiat proiectia de gala spunând ce întrebare nu ar dori sa-i fie adresata: cum ar fi aratat filmul daca regizorul ar fi trait sa-l termine? (Atunci când Cristian Nemescu si Andrei Toncu ne-au parasit, doar 80% din materialul filmat era montat.) Din nefericire, vorba lui Bob Dylan, the answer is blowin' in the wind. Din fericire, datorita tânarului cineast care si-a pus întreg sufletul în acest film, vom putea visa mereu la California…Ca anecdota, pot spune ca am auzit mai multi spectatori (englezi, dar si români din diaspora) plângându-se ca prea multe scene din filmele noastre se petrec în masini. Într-adevar, mai bine de jumatate din scurtmetrajele prezentate la Londra contin astfel de secvente, iar „Acasa“ de Paul Negoescu, „Dimineata“ de Radu Jude si „La drumul mare“ de Gabriel Sîrbu nu prea îsi scot personajele din autovehicul (un taxi bucurestean, în cazul primelor doua filme). Doua posibile concluzii ale publicului: într-o lume de oameni singuri, cum este cea în care ne ducem zilele, relatia taximetrist-client poate deveni cruciala; occidentalii care vor „lectii de supravietuire“ (asa s-a si intitulat un grupaj de scurtmetraje) si nu au bani de safari în Africa, au ca alternativa (mult mai ieftina) traficul din Bucuresti.Ce ati face daca medicii v-ar diagnostica o tumoare pe creier si v-ar avertiza ca nu mai aveti decât trei ani de viata? Nu stiu ce veti raspunde, dar stiu ce a facut Razvan Georgescu, documentarist stabilit în Germania de aproape doua decenii: a întreprins o calatorie de autocunoastere (din care a rezultat „Testimony“), pentru a nu mai fi prins vreodata pe picior gresit de o asemenea veste. Autorul a încercat sa înteleaga aceasta experienta – si s-o transpuna filmic – înregistrând nu propriile senzatii, ci marturiile unor alte persoane care au trecut prin experiente similare; Razvan Georgescu a pus sa vorbeasca vocile sonore ale unor artisti, voci sortite sa amuteasca în curând, dupa stiinta moderna. Documentarul „Testimony“, cu numeroasele sale momente de cinema autentic, a fost pentru mine cea mai importanta descoperire din cadrul festivalului. Ar mai fi de spus ca diagnosticul medicilor s-a dovedit eronat, iar Razvan Georgescu pregateste în prezent un nou documentar de autor. Pâna când noul film va fi gata, cinefilii români pot vedea „Testimony“ la TIFF-ul clujean si, cel mai devreme în decembrie, la TVR.Tot la Londra am mai descoperit un cineast român de viitor. Marius Olteanu a fost prezent în programul festivalului cu filmul sau de absolvire a masterului de la cunoscuta National Film and Television School, scurtmetrajul „Reality Won't Bite“. Desi premisa povestii pare abracadabranta (un regizor de teatru îsi recâstiga simtul realitatii dupa ce iubitul sau câine se reîncarneaza), filmul are destule momente comice (de situatie si de limbaj), precum si elemente de musical si fantasy, care fac deliciul spectatorilor.O alta comedie reusita, de data asta documentara, este „Bahrtalo!“ de Robert Lakatos (regizor român de etnie maghiara), episod desprins de fapt din „Across the Border“, un film-omnibus european din 2004. Cele doua personaje savuroase ale scurtmetrajului sunt un rom (Lali) si un ungur (Lori), ambii originari din România, mici afaceristi care cutreiera Europa vânând chilipiruri. Recent, Robert Lakatos a dezvoltat aceste personaje într-un lungmetraj, care are toate sansele de a avea succes la public.Un alt important autor de origine româna este germanca Dana Ranga, documentarist (si poet) care i-a dedicat un film lui Story Musgrave, cosmonaut (si poet) american, omul cu cele mai multe voiaje spatiale la activ. „Story“ (2003) este, cu cele aproape 90 de minute ale sale, un film dificil pentru spectatori, dar ofera destule satisfactii cinefililor. Partea cea mai consistenta a filmului este reprezentata de declaratiile protagonistului, înregistrate în diverse mizanscene ingenios construite, în care cosmonautul porneste de la pasiunea sa pentru spatiul extraterestru si ajunge la copilaria sa tulburata. Un personaj fascinant, excelent pus în valoare într-un documentar remarcabil.La Festivalul de film românesc de la Londra au mai participat, pe lânga Razvan Georgescu, alti trei cineasti autohtoni: Nae Caranfil (al carui film „Restul e tacere“ a închis actuala editie), Bogdan Mustata („O zi buna de plaja) si Adina Pintilie („Balastiera ‘186“). Primirea foarte buna de care s-au bucurat filmele si invitatii dovedesc ca festivalul este un eveniment de succes, care aduce reale beneficii imaginii externe a cinematografiei românesti si, ca atare, merita sa ajunga la cât mai multe editii.