Criticii spoiler-i
articol aparut in Cultura, nr. 118 din 2008-04-17» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: CATALIN STURZA
Spoiler, conform Wikipedia (tot am scris de curând despre cirticii Wiki) - "un sumar sau o prezentare a povestii (sau a unei parti din poveste) ce relateaza elemente ale intrigii care nu sunt dezvaluite de timpuriu în povestea însasi. Cum savurarea unei povesti depinde uneori de tensiunea dramatica si de suspansul care o strabat, aceasta dezvaluire prematura a intrigii poate sa "strice" (to spoil - a strica, a corupe) placerea pe care unii dintre cititori ar încerca-o".
Pentru a nu strica placerea cititorilor, un critic ar trebui, prin urmare, sa se limiteze la a schita premisele intrigii, fara a depasi paginile de început ale cartii. E despre dragoste sau e despre un tânar jurnalist rus - aceasta sunt detalii suficiente. Critica nu povesteste, critica valorizeaza. Cântareste, judeca, da verdicte. Critica propune comparatii, fixeaza contextul, puncteaza repere. Critica înlesneste drumul spre carte, ok, dar nu face treaba cititorului si nu-i ia acestuia bucuria de a citi si descoperi. Într-o pastila cu "Omul care aduce cartea" pe care am prins-o într-o duminica pe Pro TV, simpaticul (la televizor) Dan C. Mihailescu povestea "Legea melcului", de Andrei Kurkov. Nu prezenta, nu spicuia, spoilerea. Am aflat toata povestea si am lacrimat la scena în care jurnalistul Viktor Zolotariov reîntâlneste pinguinul. Daca n-ati citit "Moartea pinguinului", celalalt roman de la Curtea veche al lui Kurkov, tot de la Dan C. aflati si cum pinguinul se sacrifica la sfârsitul acestuia de dragul prietenului Viktor. Daca vreti sa economisiti timpul dvs si sa reduceti lectura unui roman la cinci minute, urmariti în fiecare zi "Omul care aduce cartea". De ce-ati mai vrea sa cititi ceea ce vedeti la Dan C? Si daca ati vrea, credeti ca ati mai putea?Într-o alta pastila, "Cartea si filmul" (or smth), de la Realitatea TV, cu Mihaela Radulescu, proaspata autoare de best-seller-uri nationale citea de pe prompter un rezumat al filmului "Parfumul". "Rezumat" e un cuvânt carea se asorteaza cu "pastila", pentru ca altfel aflati de acolo si viata, si gândurile, si durerile intime ale lui Jean-Baptiste, si ce fel de femei prefera el, micul, si cum îi placea sa le omoare, si ce vârste aveau, si de ce. Vorbind despre film, Mihaela Radulescu îsi lasa (siesi) impresia ca povesteste romanul. Adaptarea lui Tom Tykwer si romanul lui Patrick Süskind erau, adica, pentru M.R. unul si acelasi lucru. Oricum, ati mai taiat un film de pe lista. Si, daca sunteti dintre cei care îmbratiseaza ecuatia Realitatii, cartea egal filmul, taiati si jumatate de roman. Despre presa scrisa, culturala sau nu, mai bine nu vorbesc. Bianca Burta-Cernat si-a demonstrat, recent, înca o data entuziasmul povestindu-ne, în amanunt, "Viata si faptele lui Ilie Cazane". Romanul de debut al lui Razvan Radulescu, reeditat la Polirom, are 260 de pagini, tiparite cu font mare. O pagina de 11 000 de semne, cât a scris Bianca în "Observator cultural", s-a dovedit prea cuprinzatoare pentru cele câteva întâmplari, câteva personaje si câteva detalii-cheie ale romanului. Amicul Marius Chivu, campion al spoiler-elor, are în general nevoie de mult mai putin spatiu. În 3 000 de semne epuizeaza orice intriga, si daca esti grabit te ajuta sa afli înca de la început cine cu cine ramâne si cine moare. Pe Internet, încercati "Bookblog.ro", unde veti afla cum "romanul începe înca de la prima coperta" si cum se termina, îndeobste, la ultima. Exista anumite locuri pe net unde studentii fugariti de examene pot parcurge orice roman din bibliografia universitara în rezumat. Recenzentii amatori de la Bookblog au, în general, grija ca cititorii lor sa fie la fel de bine informati si povestesc totul de zor. Pentru criticii literari fugariti de dead-line-uri, iata o informatie utila: aparitiile editoriale la zi sunt si ele rezumate pe net. Care ar mai fi, pe de alta parte, diferenta dintre recenzentii amatori de pe Bookblog, care scriu "cartea m-a entuziasmat într-atât sa doresc sa o recitesc", si criticii literari?Ma tem ca spoiler-ul nu a devenit un loc comun al criticii literare, ci ca e pe cale sa înlocuiasca însasi critica literara. În cazul criticilor/celebritatilor de la TV, prezentarea de carte, derulata sau nu pe prompter, se confunda cu textul de catalog. În paranteza, nu cititi textele de pe coperta a patra a niciunuia dintre romanele seriei "Amber", a lui Roger Zelazny, de la Editura Tritonic, veti da cu cartile de pamânt; e doar un exemplu. Critica TV/ de editura e aceea care nu diseca, ci expune glorios cartea. Care, din dorinta de a momi cititorul, e gata sa-i bage silnic si dintr-un foc în traista povestea întreaga, cu toate dedesubturile ei. În cazul criticilor cu aer erudit din revistele culturale/amatorilor de pe Bookblog, critica este totuna cu eseul de la seminar. Un text critic ar fi, pe acest prag care înca nu separa scoala de publicistica, ocazia de a demonstra ca stii tot, ca ai citit tot, ca ai înteles tot. Profesorii poate reactioneaza pozitiv la acest gen de eseu scolastic (marcati eufemismul), însa cititorii nu sunt profesori, n-au citit cartea si nu sunt tocmai dispusi sa-ti daruiasca note mari si mângâieri încurajatoare pe cap.Mai e si explicatia minimului efort: oricum n-am ce sa spun în 3 000 de semne, asa ca luati de aici rezumatul si trecem la cronica urmatoare... pentru cine mai trebuia sa scriu?N-as avea nimic împotriva povestitului, poate unii oameni chiar vor sa faca economie de timp si sa sara peste obositoarele ore de lectura, alegându-se cu bomboana de pe conversatia mondena: stiu cine moare, mda, cartea aia cu femeia calcata de tren. Cu conditia sa se scrie, înaintea acestor cronici: "Atentie, contine spoiler-uri!". E o chestiune de buna-credinta, în fond, sa-ti avertizezi cititorii ca urmeaza sa afle mai mult decât îsi doresc.Revistele ar putea sa-si grupeze textele despre literatura (si despre film) în doua sectiuni - spoilere si critica. Idee de perspectiva, totusi: ma tem ca în momentul de fata sectiunile de critica ar fi tare subtiri.