Adevarul despre obsedantii ani ‘50
articol aparut in Cultura, nr. 118 din 2008-04-17» cultura » Psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Psihanaliza are foarte multe în comun cu istoria. Desi una stiinta a sufletului si cealalta stiinta a spiritului, desi una arta a interpretarii, iar cealalta arta a documentului, amândoua procedeaza cauzal si inductiv. Adica studiaza îndeaproape lantul deterministic al unor episoade înrudite, pornind în travaliul de cautare a adevarului, clinic într-un caz, social în celalalt, de la o colectie impresionanta de fapte ce provin din experienta imediata sau trecuta. La rigoare, psihanaliza poate fi privita ca o subdiviziune a istoriei, caci ce altceva este ea daca nu o istorie sufleteasca a insului, în varianta freudiana sau o istorie a sufletului colectiv, în registrul jungian? Apoi, spiritul ce le anima pe amândoua tine de vocatia detectivistica a cercetatorului împatimit sa afle cu orice pret adevarul. Amândoua pun la bataie metode sofisticate de hermeneutica si valorizeaza pâna si cel mai marunt detaliu din noianul de fapte colectionate.
Probabil ca de la asemenea constatari de bun simt a plecat si Adina Keneres, directorul Editurii Compania, atunci când a gândit colectiile „Clarobscur“ si „Figuri&clipe“, în care au aparut carti precum „Partea lor de adevar. Alexandru Bârladeanu despre Dej, Ceausescu si Iliescu. Convorbiri Maurer si lumea de ieri. Marturii despre stalinizarea României. Convorbiri neterminate cu Corneliu Manescu“ de Lavinia Betea, „Cantacuzino, ia-ti boarfele si misca! Interviu realizat de Mariana Marin cu Oana Orlea“, „Operatiunile Melita si Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate“ de Mihai Pelin, „Schisma rosie. România si declansarea conflictului sovieto-iugoslav“ (1948-1950) de Florin Constantiniu si Adrian Pop, „Cartile au ramas neterminate. Jurnal (1945-1948)“ de Emil Dorian, „Am facut Jilava în pantofi de vara.Convorbiri cu Ioana Berindei“ de Lavinia Betea, „Adio lumii vechi! Memorii“ de Petru Groza, „Petru Groza, ultimul burghez“ de Dorin-Liviu Bîtfoi, „Deceniul prabusirilor (1940-1950). Vietile pictorilor, sculptorilor si arhitectilor români între legionari si stalinisti“ de Mihai Pelin si „Privind înapoi. Amintirile unui fost ziarist comunist“ de Sorin Toma. Titlurile invocate au toate meritul de a introduce într-o perioada de sfârsit a lumii românesti „vechi“, burgheze si „normale“, dar si în epoca de început a „noii Românii“, comuniste, „populare“ si totalitare. Din unghiul de vedere al editorului, dar si al cititorului împatimit de istorie, lucrurile se leaga. Episoadele citate, indiferent ca e vorba de memorii si jurnale, de studii aplicate de istorie contemporana si recenta, de culegerile de documente si marturii, reconstituie o „felie“ din istoria tarii noastre pe care noi, cei care am apucat timpurile „de aur“, din pacate, nu o cunoastem decât în doua feluri, ambele insuficiente: varianta oficiala a manualelor comuniste de istorie, care a ideologizat pâna la totala desfigurare adevarul istoric; si varianta subiectiva, privata, familiala, care, desi valida moral si sigur mai sanatoasa decât perspectiva comunista oficiala, nu are cum sa asigure acea detasare vitala unei întelegeri obiective a fenomenului istoric considerat în globalitatea lui. Iata de ce munca Adinei Keneres si a autorilor cooptati în acest proiect mi se pare una de o importanta decisiva pentru sansele generatiilor mai tinere de a pricepe ce a însemnat cu-adevarat viata sub comunism. La rigoare, nici macar maturii sau cei de vârsta a treia nu au integrat cum se cuvine lectia totalitarismului rosu. Felul în care s-a votat în 1990, 1992 si 2000, fascinatia electoratului pentru figurile politice autoritar-paternaliste, dificultatile legate de asumarea mentalitatii democratice si a legilor de functionare a economiei de piata libere sunt argumente solide în favoarea ideii ca virusul comunist e mai rezistent decât suntem noi dispusi a crede. Pe acest fundal, de multe ori halucinant, cred ca initiativa Editurii Compania înseamna un demers sanitar, recuperator, pur si simplu luminos. Gratie scriitorilor si savantilor mentionati ne este restituita o parte deloc lipsita de însemnatate a istoriei nationale, dar si secvente decisive ale istoriei „scurte“, pe care sute de mii de oameni au trait-o într-o forma tragica si abjecta.Compania pregateste o relansare a tuturor titlurilor pomenite, precum si publicarea unor studii si marturii de aceeasi orientare. Ca un preambul la aceasta operatiune editoriala asimilabila unui adevarat desant prin memorie, casa bucuresteana a organizat o dezbatere publica pe tema obsedantilor ani ‘50. Manifestarea a avut loc miercuri, 9 aprilie, ora 17.oo, la Sala de Cinema a Cercului Militar National (CCA). Au participat academicienii Dan Berindei si Dinu C. Giurescu, Lavinia Betea, Dorin-Liviu Bîtfoi si subsemnatul. Orice întrebare, orice idee, orice interventie a fost foarte bine venita. Asta pentru ca nimeni nu este detinatorul adevarului absolut, dar fiecare dintre noi, cu istoria lui personala, cu amintirile familiei si cu propria experienta de viata, este parte a adevarului comun. În fond, este banal: câta memorie, tot atâta sanatate sociala… De aceea, marturisesc ca un asemenea eveniment editorial mi se pare un excelent prilej de a reflecta cu totii, indiferent de vârsta si partipri politic asupra ororilor si tribulatiilor unei epoci complexe, ambigue si greu de descifrat, în care oroarea inimaginabila a coexistat cu cea mai sanatoasa bucurie de a trai viata.