Sari la conținut

O istorie a snobismului

articol aparut in Cultura, nr. 191 din 2008-09-18
» cultura presa internationala »
Autor: TEODORA DUMITRU
„Historie du snobisme“, aparuta la Flammarion, în 2008, vine, în mod sigur, în cupeu cu un regiment de fani apriorici. Care, de când se stiu ei, asteapta un astfel de tip de istorie, chiar daca nu stiau c-o asteapta. Etc. Fiindca ea raspunde unor ingerinte stringente si unei vârste a culturii care o motiveaza superlativ si nu se poate misca din loc în lipsa ei. Etc. etc. Probabil asa si este.

 Regimentul fanilor apriorici autohtoni mai are însa de asteptat pâna s-o gasi cineva s-o traduca/ editeze. Pâna atunci, gasit una bucata recenzie în „Le Figaro“ la acest fenomen din care spicuiesc mai jos.
Frédéric Rouvillois, personaj versat în studiul suprafetelor sociale, autor si al unei istorii a politetii, îsi asaza „Istoria...“ sub teza conform careia „snobismul este departe de a fi un fenomen specific unui anume tip de societate. El este, mai degraba decât ratiunea carteziana, lucrul cel mai raspândit în lume, care face ravagii în lungul si în latul claselor sociale, de la cea mai modesta la cea mai pretentioasa.“ O data suspendate suspiciunile luptei de clasa, „istoria“ lui Rouvillois poate sa gliseze, într-un climat curat ideologic, de la Aristotel la Ibsen, Wagner, Proust si alti centri de alimentare a snobismului si a polului minus inerent, anti-snobismul. Discurs persuasiv si probabil antrenant, mai ales în zona delimitarii snobismului de dandysm.
Atuul istoriei lui Rouvillois pare sa stea însa, deduc din recenzie, nu acolo unde adânceste glosele altora pe urmele snobismului asa-zis cultural, ci în cartografierea unor teritorii prezumate ca netangente cu fenomenul snobismului: catolicismul (prin extensie, religia si Biserica) si franc-masoneria („o societate secreta unde burghezul ordinar e îndreptatit sa-l traga de de sireturi pe domnul din înalta societate“ în virtutea piciorului de egalitate prin care sunt stipulati în cadrul acestei internationale fratietati de interese).
Cât despre sutana ca trambulina spre înalta sotietate, acesta e un procedeu cu multe nume care, iata, mai primeste unul si de la Rouvillois. Plauzibil însa doar daca snobismul îsi largeste într-atât definitia încât sa înghita arivismul, travestiurile luptei de clasa, orgoliul brut, elemente de selectie darwiniana, forme complexe ale manipularii aproapelui s.a. Astept sa citesc.