Noi aventuri balcanice
articol aparut in Cultura, nr. 191 din 2008-09-18» cultura cultura politica » Psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Bulgaria este o tara frumoasa. Chiar este. Deal, câmpie, munte, litoral de altitudine, râuri rapide, paduri cu textura deasa. Frecvent, oameni amabili, cooperanti si solicitanti. Sa o traversezi în masina nu ar trebui sa constituie o experienta neplacuta – dimpotriva.
Din pacate – si o spun cu mâna pe inima! -, realitatea ca atare, în nucleul ei dur, infirma o asemenea logica premiza. Drumul spre Grecia, de-a lungul tarii prietenilor nostri de la sud de Dunare, este un cosmar autentic. Asa a fost dintotdeauna, însa noua noastra identitate comuna, de tari membre UE, ar fi trebuit sa aduca o schimbare în bine – alta decât desfiintarea punctelor vamale (amanunt: la frontiera simbolica dintre Grecia si Bulgaria, Promahonas-Kulata, vamesul bulgar, care încaseaza banii de vignieta, s-a facut ca nu observa ca restul la o bancnota de 50 de euro trebuie dat, nu retinut! Pentru conformitate, indic si data episodului: 4 septembrie 2008, ora 10.30).
Lucrurile s-au schimbat prea putin din acest punct de vedere, semn ca mentalitatea evolueaza mai greu decât pelicula formala, de ordin administrativ-politic. Bulgaria este o tara în care, vreme de 475 de km, de la Ruse pâna la Kulata, am întâlnit în 10 ore de mers cu automobilul nu mai putin de 12 echipaje de Politie rutiera. Comparatie: în Grecia de nord, în regiunea Macedoniei reale si istorice, cea dintre Salonic, Kavala si peninsula cu trei brate, în 14 zile de locuit si preumblat, am dat cu nasul de un singur echipaj pe sosea e si acela apartinând Politiei militare... De asemenea, trebuie sa precizez faptul ca soselele si autostrazile Bulgariei, atâtea câte sunt (ca si la noi, putine si proaste), sunt împânzite de indicatoare limitative de viteza, care actioneaza în cazul celui mai marunt drum forestier, catun si anunt de proprietate, neînsotite însa si de ridicarea interdictiei. Nu sunt un fan al vitezei pe drum, stiu câte accidente sunt provocate din pricina vitezomaniei, dar mi se pare aberant sa ai o medie de parcurs pe autostrada undeva pe la 70 de km pe ora. Ratiunea nu este grija pentru siguranta participantilor la trafic, ci sporirea posibilitatii ca politistii dotati cu radar sa-si mai creasca nitel veniturile. Daca bugetul e mic, atunci legea rutiera bulgara vine în sprijinul acestei marunte rectificari bugetare neoficiale.
Alt episod al aventurii bulgaresti. La Sofia, ca si la Bucuresti, ca si în alte orase ale dulcei noastre patrii, indicatoare de directie spre centrele urbane sau spre zonele învecinate cu trafic major lipsesc cu desavârsire. Ai harta, ai gps, esti salvat. Nu, nu. Si pentru ca edilii sofioti s-au gândit, în fine, sa faca un periferic cu doua benzi de sens, au si pornit lucrul. Acest fapt a determinat închiderea drumului vechi si deturnarea circulatiei prin centrul Sofiei. Prilej cu care am mai pierdut aproximativ o ora, ratacind pe bulevardele capitalei bulgare si întrebând disperat despre calea spre Grecia. Raspunsul, fireste, când a venit în engleza sau franceza, a fost sofisticat si complicat, caci un oras mare nu e de strabatut aidoma unui catun. Totul de parca ar fi fost o lovitura decisiva si letala data bugetului sofiot plantarea câtorva indicatoare – poate chiar câteva zeci de indicatoare – care sa conduca spre iesirea din oras fara traume de timp majore. Însa si acest fapt are logica lui: de ce sa mearga turistii straini pe litoralul grecesc, mai generos, mai variat si mai ieftin? Asa ca dezinformarea pasiva, care genereaza enervare si descurajare, poate reorienta pe îndrazneti catre litoralul riveran Bulgariei... Dupa cum se vede, pentru orice exista solutie, numai balcanic sa fii!
Aceste consideratii, care pleaca de la constatari punctuale, nu au un caracter anti-bulgaresc. Deloc. Am subliniat, si o mai fac si acum, ca si românii (banuiesc ca si albanezii, macedonienii ex-iugoslavi, bosniecii, muntenegrenii si chiar sârbii procedeaza identic) adopta aceeasi politica deliranta, lipsita de respect fata de vizitatorul sau tranzitorul strain, politica pe care nicaieri în tarile Uniunii Europene nu o mai poti afla. Grecia, si ea tara balcanica, dar aflata de vreo doua decenii si mai bine în cadrul unional, are sosele si autostrazi adevarate, împanate cu o puzderie de indicatoare, astfel încât si cretin sa fii si tot nu te poti rataci, indicatoare scrise si cu caractere eline, si cu caractere latine, dispuse succesiv, la 25 de metri unul de celalalt. Semn ca civilizatia reala nu este cea din cancelariile diplomatice sau guvernamentale ale Sofiei si Bucurestilor, ci aceea de pe drumurile tarilor în speta...