Playback
articol aparut in Cultura, nr. 115 din 2008-03-27» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Alex Goldis
Oricât mi-ar displacea sa ma autoplagiez, asta e, va trebui sa reiau câteva fraze dintr-o cronica mai veche („Vatra“, nr. 4-5/ 2007) despre critica lui Bogdan Cretu. Spuneam atunci: „Metodele de interpretare ale lui Bogdan Cretu sunt simple si sanatoase. Bun cunoscator al câmpului literar românesc, autorul îsi permite sa preia câteva idei de-a gata si sa jongleze mai mult sau mai putin gratios cu ele – fapt ce da scrisului sau acel aer de relaxare. Prea preocupat sa nu lezeze opinii, Bogdan Cretu nu lezeaza cu nimic nici interpretarea însasi. Principala calitate a acestei formule e ca nu o sa vezi niciodata la Bogdan Cretu vreo alunecare de sens, vreo suprainterpretare sau vreun comentariu gresit. Autorul se misca în întregime pe terenuri batute“. Numai ca aveam numai pe jumatate dreptate. Caci, judecând dupa câteva pasaje din „Utopia negativa în literatura româna“ (Cartea Româneasca, 2008), nu numai ideile altor comentatori fac obiectul mixajelor lui Cretu, ci si formulele sau sintagmele lor. La tânarul nostru critic, subtilitatea interpretarii merge mâna-n mâna cu subtilizarea unor pasaje întregi din textele altora. De pilda, iata cât de izbitor seamana glosele lui Cretu asupra „Bisericii negre“ a lui Baconsky cu comentariile lui Corin Braga din „Dictionarul analitic de opere literare românesti“ (la urma urmei, logica primului e de înteles: dictionarul e oricum opera anonima, din care te poti inspira în voie, fara sa te formalizezi cu practica plicticoasa a ghilimelelor):„În acelasi raport de simetrie inversa se afla viziunea distopica a lui A. E. B. fata de viziunea utopica promovata de ideologia comunista. Romanul rastoarna punct cu punct sloganurile propagandei oficiale si imagineaza o lume anamorfotica, în care ceea ce personajele „oficiale“ proclama drept progres si ascensiune este resimtit de protagonist ca scufundare si involutie.“ (C. Braga, în „Dictionar analitic de opere literare românesti“, Coord. Ion Pop, Casa Cartii de Stiinta, Editia a II-a, 2000, p. 106) VERSUS „Viziunea distopica a lui A. E. Baconsky se afla într-un raport de simetrie inversa fata de viziunea utopica promovata de ideologia comunista. Romanul rastoarna punct cu punct sloganurile propagandei oficiale si imagineaza o lume lipsita de orice temei, în care nimic nu se mai subordoneaza vreunei logici dinainte cunoscute“ (B. Cretu, op. cit., p. 166). „Simbolic, desi este nascut în oras, protagonistul ramâne totusi un strain. El joaca rolul personajului martor, venit din afara, care asista lucid si relativ detasat la metamorfoza celor din interior, la rinocerizarea pe care acestia nu pot sau nu vor s-o constientizeze.“ (C. Braga, op. cit., p. 106) VERSUS „Dar centrul de greutate al romanului ramâne drama protagonistului-narator. Povestirea fiind realizata la persoana întâi, acesta joaca rolul personajului-martor, al reflectorului care, venit din afara, asista lucid si pe cât posibil detasat, la metamorfoza celor din interior“ (B. Cretu, op. cit, p. 172). În fine, al treilea exemplu (marturisesc ca n-am dus cartea pâna la capat si nici n-am de gând s-o fac): „Astfel, înspre finalul romanului, în sânul Ligii are loc o miscare reformista, prin care partizanii liniei dure sunt înlocuiti de reprezentantii unei linii noi, totul trimitând imediat la schimbarea tactica a regimului Dej cu regimul Ceausescu.“ (C. Braga, op. cit., p. 106) VERSUS „De exemplu, asa-numita reforma din interiorul Ligii, în urma careia la putere ajung personaje oarecum mai liberale în gândire, însa credinciosi (sic!) aceleiasi ideologii, trimite fatis la schimbarea regimului Dej cu regimul Ceausescu.“ (B. Cretu, op. cit., p. 172). Desigur, nu se poate spune despre Bogdan Cretu ca ar fi un plagiator. Dimpotriva. Remarcabila în critica lui e tocmai arta cu care evita plagiatul, extraordinara vocatie sinonimica (manifesta în practici de tipul „imagineaza o lume anamorfotica“ înlocuit cu „imagineaza o lume lipsita de temei“), precum si talentul de a jongla cu sintaxa frazelor pentru a masca falsificarile. Prepozitiile sau adverbele întoarse din condei, precum si inversiunile strunite, te pot scoate oricând din zona delictului – vezi „relativ detasat“ transformat în „pe cât posibil detasat“ sau „trimitând imediat“ în „trimite fatis“ s.a.m.d. Daca playback-ul cultural are si el subtilitatile lui, Cretu face, într-adevar, figura de non-plagiator autentic, ce stapâneste la perfectie retorica genului. Trist si grav devine abia faptul ca autorul unor astfel de rânduri – vorba vine, autorul… –, ar putea fi confundat din neatentie cu unul dintre cei mai promitatori critici ai noii generatii, cadru didactic al unei reputate universitati românesti.