Jigniri salbatice
articol aparut in Cultura, nr. 115 din 2008-03-27» cultura cultura sportului » venind din iarba
Autor: CORNEL DINU
S-a disputat cam un sfert din acest retur comprimat. Steaua a luat cam maximum de puncte (când scriu n-a evoluat în asteptatul Giulesti) si clasamentul este relansat. C.F.R.-ul pierde din suflul punctelor ce le dadeau o distanta confortabila; echilibrul mare si în saracia ultimelor locuri. Deci, totul se joaca!
Suspans inconfundabil în continuare, cu meciuri alarmant de jignitoare si de paguboase, mai mult ale asa-zisilor cerberi de echipe. Privind de curând, în noapte, din nou „Odiseea“, as vrea sa cred în minunea ca multi din ratacitii declamatori razboinici ai fotbalului nostru ar merita sa cada, macar si un an, nu cinci!, în mrejele lui Circes... Si de ce povara am scapa! Unul dintre acesti „rasfatati“, Georgel Copos anunta de ceva vreme ca-si vinde actiunile detinute la echipa de sub „Podul Grant“. Clar nu se stie cât din ele. Se pare ca va încasa câteva zeci de milioane de euroi, nestingherit si.... nedetinut. Si când te gândesti ca a luat Rapidul aproape pe gratis. În contributia sa intrând si un autobuz, facut cam cadou de Ion Tiriac. Îsi facuse kilometri, vreo douazeci de ani prin Germania, si fusese scos din uz. Bineînteles ca la noi era aur. Mai merge. Si ca va prelua majoritar omul de afaceri Fatih Taher. „Siviul“ (scriu cum se pronunta) sau este tare interesant. Dar cu siguranta descurcaret si cu simtul strângerii banilor, ca oricare nascut pe meleagurile lui „Ali Baba“ si ale „Seherezadei“. Va fi cu siguranta mai bine pentru înflacarata sarada fotbalistica a Giulestilor. Taher umbla parca pe un covor fermecat în afaceri, în a carei pupa sufla si îl feresc de furtuni, stabilindu-i directia corecta, avocati scoliti în marile institutii si de jurisprudenta, de la Cambridge si Oxford. Atentie, deci! Si, în plus, când se hotaraste sa intre într-o afacere, ca aceasta, poate si sentimentala, cazul „Rapiduletului“, o pune pe roate. Chiar daca acum ea sta doar pe traverse. Calcate zgubilitic de Georgel Copos si trupa lui de alintatori.Marele pacat care se savârseste iarasi, poate mai exacerbat ca niciodata, este ca toata lupta, ce ar trebui sa fie frumoasa pe gazon, se da iarasi prin declaratiile conducatorilor ce acuza în primul rând arbitrajele. Asa cum suntem, cu cât ne apropiem mai mult de final, vor aparea si acuzele de neaparare corecta, de catre unii sau altii, a prestatiei din teren. Sa te tii halimai de cea mai proasta factura. Dar la cât de pacatosi suntem si o sa ne mai si facem – nu vad sanse de îndreptare, chiar de mici semne – ce pretentii sa emitem. Ca si pâna acum, iertarea ne va veni din ceruri, prin spusele fiului: „Iarta-i, Tata Ceresc, ca nu stiu ce fac!“! Certificându-se prin aceasta ca Dumnezeu a facut doar viata, creând „dupa chipul si asemanarea sa“. Ce am facut noi, oamenii, dupa aceea, se vede. Am romantat doar adevarurile religiei, rascolim cunoasterea prin stiinta si avem chiar ceva rezultate. Si abia începem sa cercetam spiritul. Domeniu atât de necesar, poate dezlegator la foarte multe inexplicabilitati pe care le traim de atâta amar de vreme.Oricum, pâna la o alta posibila viata si la alte viziuni ce tin de paranormal, toate trebuiesc rezolvate pe pamânt. Si în fotbal. Haideti sa recunoastem lectia de comportament, peste toti antrenorii nostri, data de slovacul Uhrin junior. Va dati seama de ce factura este si tatal. Vorbeste calm, la obiect, adica numai despre fotbal, nu acuza pe nimeni, nu pronunta chiar ca ar exista arbitri, nu se ia de nimeni. De jignirile si mojiciile noastre, de la om, chipurile la om, nici nu-i cazul. Are si emana o liniste de invidiat. Model super-pozitiv, dar iata ca nu îl urmeaza aproape nimeni. Si, totusi, a vorbit o singura data despre agresiunile verbale din fotbalul nostru. Desigur întrebat. Spunând ca la ei, în pasnica, serioasa si muncitoarea Slovacie – aprecierile îmi apartin, el fiind cu certitudine un patriot profund si fara emfaza –, daca s-ar declansa jigniri între conducatori, la prima rostire federatia ar interveni dictând imediat sanctiuni drastice. La noi se rostesc atâtea mizerii si forurile competente, de prea mult timp, doar flutura declamativ amenintarea pedepselor drastice. Ce rusine! Sa nu se stie ca orice dezechilibru constatat trebuie compensat, si de când este lumea aceasta, cu sanctiuni progresive? Pâna la cele mai costisitoare, în restabilirea echilibrului pierdut? Este adevarat ca s-au dictat doar amenzi, cu multe zerouri. Dar numai pentru îmbogatitii conducatori de echipe, care au realizat imediat ca, facând atât de usor si de multi bani, merita sa-si hraneasca orgoliul inconstient si atât de primitiv platind cu usurinta de nababi. Asistam, de câtiva ani chiar, la un concurs de foarte prost gust în acest sens, între „rafatatii“ needucati în cauza. Îsi angajeaza chiar textierii cât mai obraznici, pentru ca va dati seama ca ei pun mâna pe ceva de scris doar atunci când trebuie sa semneze. Tot nelegiuiri.Abandonez cu scârba si mai mare decât aminteam ca ma domina, suportând si asistând la toate acestea în ultimii ani, fenomenul degradarii noastre morale, cautând pentru toti o oarecare alinare din fotbalul propriu-zis jucat. Un fel de-a zice, pentru ca etapa a 22-a si a 23-a au adus împreuna doar 25 de goluri marcate. Putin, tare putin. Cam atât se marca doar într-un singur weekend fotbalistic, în anul în care doua echipe românesti jucau în sferturile din aproape trecutul primaverii, în fazele finale ale Cupei U.E.F.A. Subiect, desigur, neamintit nici macar de zgomotoasa si atât de plina doar de atingatori de taste presa noastra fotbalistica. Mai încearca ceva analize pur de dinamica tactica, de vreo doi ani, Andrei Vochin în „Gazeta“... Dar în urma unui contract cu o societate italiana, ce face acest lucru de atâtia ani, încât, mai bine nu-i numaram.Dar tot atât de adevarat este ca orice statistica apartine trecutului si îndoielnic prezentului. Iar, în general, viitorul le infirma. Astfel, echipa ideala a sezonului trecut, pronuntata în urma acestor date, este prea departata fata de aceea în care s-ar lua în calcul si valoarea de necontestat a vârfurilor noastre fotbalistice. Fac o singura exemplificare: Este imposibil sa-l asezi pe titularul incontestabil al echipei nationale, Bogdan Lobont, pe locul opt în ierarhia acestui post. Chiar daca nu a mai putut dirija la Dinamo un ax central defensiv inexpugnabil, ca în urma cu sase luni.Cert este ca, reaprinzându-se în toate partile sale fierbinti clasamentul si lupta pentru ocuparea locurilor fruntase si pe acelea ale salvarii, se lasa speranta ca vom constata un campionat si un final de exceptie. În sensul confirmarii ca avem mult mai multe echipe cu o dinamica mentala si de comportament în teren ce tind spre profesionalism, deci performanta. Daca nu cumva vom da iarasi cu piciorul la galeata cu lapte, ce sta sa se umple, prin nazbâtiile de vorba si fapta ce trec prin capul asa-zisilor conducatori din zilele noastre. Ce ati zice de ajungerea la nebunie totala, adica retragerea unei echipe din timpul oficial al unui joc. Ce, nu s-a mai întâmplat? Oricum, suferinda batrânete fotbalistica ne este dat sa suportam, la prea multi bine intentionati ai acestui... doar joc. Ne astupa si ne îndeparteaza prezenta si vuietul cavernelor navalite peste noi si în fotbal.