CNSAS – institutia scandal(3)
articol aparut in Cultura, nr. 115 din 2008-03-27» cultura cultura politica »
Autor: ILARION TIU
De-a lungul timpului, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii nu s-a „razboit“ numai cu „ramasitele comunismului“ din politica si viata publica, cel mai de durata „conflict“ purtându-l cu Serviciul Român de Informatii, depozitarul arhivei Securitatii dupa evenimentele din 1989.
Parlamentarii s-au certat vreme de trei ani de zile asupra „legii Ticu“ exclusiv pe tema „demascarii turnatorilor la Secu'“, fara a se preocupa de modalitatea în care documentele serviciilor secrete comuniste urmau sa fie facute publice. Legea arhivelor din 1996 permitea SRI-ului sa gestioneze dupa norme proprii arhiva fostei Securitati, prevedere care a fost pastrata si în noul proiect initiat de „copilul teribil“ al „Comisiei Tismaneanu“, Dorin Dobrincu. Asadar, membrii Colegiului CNSAS si-au gasit scuza perfecta pentru a-si justifica inactivitatea sau pentru a se baga în seama, acuzând continuu SRI-ul ca „saboteaza“ deconspirarea, deoarece nu le furnizeaza dosarele „grele“.Pe lânga imperfectiunile legale referitoare la predarea arhivei Securitatii, în primul an de activitate CNSAS-ul nu putea emite pretentii de preluare a documentelor deoarece nu avea nici macar sediu. Astfel ca, dupa trei luni de „aprige lupte“ legate de numirea membrior Colegiului, în luna martie 2000 cei 11 „judecatori morali“ ai natiunii s-au trezit în situatia în care nu aveau unde sa-si tina sedintele, de unde sa-i mai si „controleze la dosar“ pe candidatii din alegerile locale... Situatia a fost descrisa plastic de Mircea Dinescu, care, dupa o întâlnire cu presedintele Emil Constantinescu pe aceasta tema, a declarat: „ne aflam în situatia multor tineri din România care vor sa se casatoreasca, se iubesc, dar, neavând un acoperis deasupra capului, se întâlnesc mai mult prin parcuri“. Însa ulterior Dinescu nu s-a mai aratat asa de entuziast de întrunirile Colegiului CNSAS, implicând-se în campania electorala a lui Theodor Stolojan sau balacarindu-si colegii pe la talk-show-uri. Sediul din zona Pietei Victoria, unde CNSAS-ul a functionat pâna în ianuarie 2008, a fost obtinut abia în septembrie 2000 (deoarece nu era dotat corespunzator, a devenit functionabil în anul urmator!).În tot acest timp, membrii Colegiului CNSAS si-au desfasurat activitatea într-o încapere a Palatului Parlamentului, fara a putea sa-si creeze o arhiva proprie. Astfel, „demascarile“ erau la „na“ SRI-ului, care furniza documente pentru verificarea candidatilor la alegeri dupa bunul plac, fara ca cineva „din afara“ sa poata consulta arhiva fostei Securitati. Aceasta situatie a dus la prima „mare criza“ CNSAS-SRI, membrii Colegiului anuntând ca-si suspenda activitatea (desi legea nu facea referire la o astfel de procedura!) pâna când vor putea avea acces direct la arhiva Securitatii si li se va pune la dispozitie un sediu. Presa „democratica“ a „luat foc“, acuzând „serviciile“ si opozitia (care în acel moment conducea în sondaje) ca doresc protejarea „zbirilor“ comunismului. „Asaltat“ de solicitarile „societatii civile“, presedintele Constantinescu a intervenit în „conflict“, chemând conducatorii celor doua institutii la Cotroceni, pentru medierea diferendelor. Rezultatul „operatiunii“ a fost un protocol de colaborare între SRI si CNSAS, prin care membrii Colegiului urmau sa beneficieze de acces „neîngradit“ la arhiva Securitatii. Însa un astfel de document mai fusese semnat si în luna martie, cu aceleasi prevederi. Problema-cheie era notiunea de „siguranta nationala“ (invocata de „servicii“ pentru „cenzurarea“ unor dosare), insuficient definita de cadrul legal, astfel ca SRI-ul detinea – si detine pâna astazi -, dreptul de control asupra documentelor „sensibile“ ale comunismului românesc.Dupa alegerile din 2000, aripa „GDS-ista“ a Colegiului CNSAS a purtat propriul „razboi“ cu SRI-ul, pe tema cartotecii (baza de date) Securitatii. Andrei Plesu, Horia-Roman Patapievici si Mircea Dinescu erau extrem de „iritati“ din cauza ca nu primeau „dovezile“ colaborarii cu Securitatea pentru presedintele Ion Iliescu ori pentru senatorul Corneliu Vadim-Tudor. În opinia lor, era „imposibil“ ca acei doi politicieni sa nu fi avut relatii cu serviciile represive si sa nu se faca „vinovati“ de „crime ale comunismului“. De cealalta parte, SRI-ul si-a aratat în mai multe rânduri „îngrijorarea“ fata de „sustragerile de documente“ de la CNSAS, cauzate de „infidelitatea“ personalului acestei institutii. Întâiul vizat de aceste acuze era Mircea Dinescu, banuit ca se folosea de calitatea sa de membru al Colegiului pentru a extrage documente, pe care le publica în revista „Plai cu boi“, al carei patron era.Însa pe lânga discutii „de salon“ de acest fel, CNSAS-ul avea serioase probleme în privinta spatiului de depozitare a arhivei ce o prelua de la SRI. Desi institutia platea 30.000 de dolari lunar pentru chiria sediului, salile pentru arhiva erau insuficiente, membrii Colegiului cerând guvernantilor sa le acorde un alt imobil unde sa functioneze. I-au cerut sprijinul chiar si lui Traian Basescu, primar al Bucurestiului, însa „luptatorul cu comunismul“ de astazi nu s-a aratat preocupat la acea data de problemele ce se iveau în „procesul“ de „deconspirare a Securitatii“.