De la Patapievici la infinit
articol aparut in Cultura, nr. 115 din 2008-03-27» cultura cultura media »
Autor: CATALIN STURZA
Trebuie sa primiti, nu puteti sa nu primiti aceste cuvinte. Sunt ale dlui H.-R. Patapievici, într-un interviu postat pe Hotnews. Sorbiti-le, nu vreau sa va amân revelatia, n-as putea sa suport ideea ca mai pierdeti o secunda, doua, trei cu balivernele mele. Ssst!
„Viata lui are ca unitate saptamâna. În prima parte, intelectualul cu pricina sH.R.-P... iertati-ma, da, despre el e vorba. n.m.!t se scoala la ora 8.30 si se uita pe calendarul crestin-ortodox si vede sfântul a carui zi a început atunci, si asta o face nu pentru ca e bigot sau excentric, ci pentru ca niciodata nu mi-am dat timp sa ma uit în calendarul religiei mele carui sfânt îi este data care zi. Si o fac acum, anul asta. Anul viitor ma voi uita si în sinaxar, sa vad si semnificatia fiecareia (...).Dupa ce identifica sfântul, acel intelectual se uita pe geam si vede cum e ziua sfântului cu pricina. Dupa aceea se spala si are timp pâna la 9.15 sa citeasca ceva, sa verifice o notita… Dupa care îsi face foarte rapid pachetul cu micul-dejun si fuge napraznic la serviciu, unde începe ceva care nu poate fi povestit pentru ca e în fiecare zi altfel, desi în esenta este mereu acelasi lucru.Este ceea ce se numeste serviciu public. Si asta dureaza cu întreruperi nesemnificative pâna seara. Seara, acest intelectual se duce acasa, îsi pregateste ceva de mâncare, lucreaza pâna în jur de 1.30-2.00 si se culca“.Stiu, stiu ca ati vrea sa spuneti multe, stiu poate si ce ati spune, nu e înca vremea, mai ascultati putin. Sssst!„Week-end-ul este cu totul altceva, pentru ca tot acest timp este la dispozitia lui si a familiei lui. Si acesta este timpul în care… în care…Uite ca nu stiu ce cuvânt sa folosesc! Daca folosesc gândeste, e pretentios; daca folosesc mediteaza se preteaza la contrasensuri. Pentru cineva care a citit din Plotin ca gandirea în sensul ei cel mai profund este rugaciune, aceluia i-as spune ca intelectualul cu pricina se roaga. Pentru ca atunci când îi reuseste acest lucru, ceea ce el face indiferent ca se uita la o reproducere de tablou, citeste o poezie sau citeste o pagina de istorie, e de fapt o rugaciune. Nu e nici meditatie, nici gândire.Asadar asa arata povestea… E viata de calugar laic. Asta nu înseamna ca e o viata posomorâta, dar e o viata hartuita“.Reporterul (un oarecare Vlad Mixich) îl va întrerupe acum pe Domnul Patapievici, e pe cale sa faca un efort si sa lanseze o întrebare:„Îndreptându-ma catre dumneavoastra, am citit într-o statie de metrou pe trei panouri publicitare alaturate, cuvântul «prinde». Ce va împiedica sa întoarceti spatele acestui panou pe care scrie «prinde»?H.R.Patapievici: Sunt doua paliere de raspuns. Unul este serviciul public. Prin asta înteleg urmatorul lucru: unul din eroii adolescentei mele, în lumina si în orizontul caruia m-am format, este Henry de Montherlant. El a publicat un volum de eseuri care are titlul: «Serviciul Inutil». Esenta mesajului acelui volum este unul stoic, nu disperat: orice ai face, faci zadarnic; orice bine facut semenilor tai, social vorbind nu direct, se duce pe apa sâmbetei. De ce? Pentru ca în societate sunt o multime de smecheri, de profitori, care convertesc darul tau în beneficiu propriu, ilicit si ilegitim.În acelasi timp – spune Montherlant – serviciul inutil are nobletea lui; mai mult, el trebuie facut. De ce? Aici fiecare vine cu setul sau de explicatii. Serviciul inutil este orizontul sub care eu fac serviciul social pe care-l fac pentru ca stiu ca foarte multi vor crede despre motivatiile mele ca sunt impure, citind asta daca vor citi, vor spune ca mint si ca ma umflu în pene, dar nu vor sti niciodata motivatia mea profunda, vor spune ca sunt ahtiat de onoruri, ca sunt arivist…“Gata, ati primit revelatia. V-am decupat o gramada de cuvinte, sa nu spuneti c-am scos din context! Daca veti citi interviul în întregime, veti afla si de ce foloseste Domnul Patapievici atâtea neologisme. E o chestiune profunda si complicata care are de-a face cu faptul ca majoritatea articolelor din revista „22“ erau gândite, schitate si închegate înainte de 1989. Chiar si cele politice? E adânc, cititi, meditati, rumegati! Domnul Patapievici nu spune „eu“, spune „el“, „lui“, „acest intelectual“. Domnul Patapievici priveste anul acesta calendarul ortodox si afla carui sfânt îi e dedicata ziua si anul viitor lectureaza în rezumat si viata sfântului, din sinaxar. Domnul Patapievici nu citeste o poezie sau nu priveste un tablou, Domnul Patapievici se roaga. Domnul Patapievici nu e presedintele ICR si nu munceste pe un salariu de ministru secretar de stat, face ore în serviciul comunitatii. Domnul Patapievici n-a citit în adolescenta Winnetou (desi graieste ca el, vorba prietenului M.I.), a citit eseuri de Henry de Montherlant. Domnul Patapievici n-are cum sa explice de ce se uita pe geam sau de ce merge la closet fara sa citeze din Plotin si din Montherlant.Chuck Norris nu citeste carti. Le fixeaza cu privirea pâna primeste informatiile de care are nevoie. Chuck Norris nu poarta un ceas de mâna, Chuck Norris decide el singur cât e ceasul. Când Chuck Norris face o flotare, el nu se ridica de la pamânt, ci împinge pamântul în jos. Chuck Norris a numarat pâna la infinit – de doua ori!