Furtuna într-un pahar cu apa...
articol aparut in Cultura, nr. 115 din 2008-03-27» cultura cultura politica » Psihologia cotidianului
Autor: Valentin Protopopescu
Urmaresc cu nesat ultimele evolutii ale politicii noastre interne. Fiind an electoral, e firesc ca scandalurile sa abunde. Politicienii, mici sau mari, fac ce fac, fac ce pot, doar-doar or trezi interesul presei, iesind mai mult în fata, spre a impresiona publicul, potentialul lor elector.
Rezbelul domnului presedinte al republicii cu mogulii de presa nu este un eveniment nou. El a primit însa cote ametitoare în zilele din urma, când locatarul Cotrocenilor a iesit la lupta deschisa pentru a-si apara onoarea de familist. Iesirea, spectaculoasa, ca de obicei când vine vorba despre prezidentul nostru, al tuturor românilor, mi s-a parut ceva mai dramatica decât media ultimelor produceri basesciene. Atins la demnitatea de cap al familiei, primul barbat al tarii a constatat cu revolta si tâfna maxime ca barbatii presei mioritice s-au coalizat în a lovi într-un copil timid – fiica domniei sale, proaspat aleasa lider al tineretului pedel-ist. Natural ca o asemenea ticalosie se cuvenea amendata, iar presedintele a înfierat cu asupra de masura mârsavia, cu atât mai mult cu cât victima era chiar una din progeniturile propriei persoane. Pâna aici, toate bune si frumoase: un tata care ia apararea fetei lui, copil terfelit de niste „venali si mafioti notorii“. Nimic mai moral si mai onorabil în aceasta sfânta reactie. Care dintre noi n-ar proceda aidoma?Raspund prompt si frust: cei lipsiti de bun simt. Caci a scoate din context faptele pentru a le prezenta în lumina ce-ti convine tine de logica preferata a gândirii prezidentiale (si a onor echipei de consilieri, bine platiti din banii contribuabililor, printre care ma numar si eu, cu neplacere extrema). De ce afirm asa ceva? Pentru ca trebuie urmarit întreg filmul evenimentelor spre a putea întelege în ce moment intervine interpretarea deformatoare practicata de insul de la Cotroceni.Deci… tânara Basescu ajunge sa candideze la si sa câstige sefia organizatiei de tineret a celui mai important partid din România prezentului. Întrucât locuiesc si traiesc aici si nu în Honolulu, mi-e destul de clar în ce masura conditia de odrasla prezidentiala, iar nu excelenta calitatilor individuale, a determinat acest triumf politic. Dar vorba aceea din popor, „prostul nu-i prost destul, daca nu este si fudul“… Sau: „daca taceai, filosof ramâneai“… Juna Basescu, proaspat unsa lider de generatie politica, a simtit nevoia sa glasuiasca, sa comunice ceva din tezaurul de simtiri si gânduri ce-i anima fiinta. Si a facut-o cu arsenalul din dotare („succesuri“, „lumea care vorbesc“ etc.). Presa noastra, avida de scandal, abia astepta o asemenea iesire la rampa, una care l-ar fi facut invidios pâna si pe magistrul orator Vanghelie. Si da-i, si lupta, în toate registrele mediatice. Circ, tata! O cavalcada de ironie, un prapad de luare în balon. Presedintele, barbat brav, iese si dânsul la rezbel si dezgroapa securea razboiului contra presei. Mogulii sunt condamnati, presedintia promite câte o replica zilnica. De ce greseste presedintele? Întâi, pentru ca nu e vorba despre o afacere privata, de familie, ci despre o gogonata publica. Nu am stire ca presa ar fi sarit pârleazul si ar fi organizat o ambuscada în sufrageria familiei Basescu, surprinzând-o pe mezina politicista asupra faptului discursiv în toata splendoarea lui lingvistica. Dimpotriva, presa nu a facut decât sa înregistreze o declaratie publica a unui om politic dupa un succes politic. Ce e rau în asta? Nu presa a inventat perlele gramaticale basesciene, ci chiar autoarea lor. Unde e problema? Pe urma, nu mi-e clar de ce ar trebui blamata presa pentru nedumerirea legitim iscata de imensul decalaj între recenta pozitie politica a mezinei si sarmanul ei potential de inteligenta & instructie?! Daca valoarea domnisoarei prezidentiale este pe potriva fasonului de vorbire, atunci este evident cum de s-a ales dânsa lider politic. Si-atunci cum sa nu ridiculizeze presa ridicolul spectacol al democratiei de partid, marca PDL? Ce este neclar aici? Pe de alta parte, domnul presedinte are memoria destul de scurta daca marseaza în argumentatie pe slabiciunea partii feminine atacate ignobil de mârsavia masculina… caci, macar dupa aparente, si Norica Nicolai tot femeie este, chiar daca nu tocmai un copil timid, detaliu care nu l-a împiedicat pe barbatul Basescu sa o supuna la niste asalturi devastatoare… Nu pot decât sa observ cât de flexibila este dialectica gândirii prezidentiale – atunci când interesul personal o cere!Dar apropo de interes personal… de ce implica Traian Basescu institutia prezidentiala într-o chestiune de ordin familial? De ce presedintia va raspunde zilnic tuturor atacurilor imunde venite din partea mogulilor de presa? Institutia nu are alta treaba decât sa se ocupe de vendete pe banii contribuabilului? Nu e abuziva aceasta optica? Si o ultima nelamurire. Presedintele ales vorbeste despre jurnalistii-tonomate-pe-euro. Adica despre lefegiii presei care i-au atacat familia. Asa o fi, nu contest. Însa ceilalti gazetari si analisti, de pe la celelalte trusturi media, partizane sau apropiate Cotrocenilor, oare pe ce baza or functiona? Ce combustibil or utiliza când îsi scriu articolele sau îsi produc discursul pro? Oxigen? Apa? Morala pura? Sau ei sunt buni doar pentru ca slujesc intereselor prezidentiale?Prin urmare, o alta furtuna într-un pahar cu apa, stârnita de presedintele tuturor românilor. Doar ca apa si paharul nu sunt private, ci publice, iar cetateanul platitor de impozit s-ar putea sa nu mai agreeze la nesfârsit acest circ foarte scump si categoric neproductiv pentru sine…