Claude Lelouch: „As fi fericit sa-mi pot filma propria moarte“
articol aparut in Cultura, nr. 115 din 2008-03-27» cultura cultura cinema »
Autor: MAGDA MIHAILESCU
„Cine nu-l iubeste pe Lelouch nu este prietenul meu“ - striga, fara drept de apel, la vremea zapacitorului succes „Un barbat si o femeie“ (1966), unul dintre cei mai en vogue critici ai epocii, Michel Cournot. Banuiesc ca si-a pierdut destui amici pentru ca Lelouch a fost de la bun început deopotriva adulat si respins. Gloria i-ar fi cazut pe cap prea devreme, zic unii, înainte de a împlini 30 de ani, cu acea Palme d'Or care a cha-ba-da-bizat lumea, în ritmurile melodiei lui Francis Lay, chit ca autorul trudea în cinema înca din adolescenta. Dupa altii, cinematograful sau ar fi fost (ar fi) prea lucios si prea înfipt în codurile publicitatii, desi, slava-Domnului, estetica clipului este, astazi, atât de luata în brate. Cert este ca cineastul nu si-a masurat nici pasiunile, nici aventurile si nici esecurile. Si le-a asumat. Truffaut îl socotea „un copil al Noului Val“. S-a simtit onorat, pentru ca remarca venea de unde venea, dar, vom vedea, nu si-a însusit-o. Nu de mult, l-am întâlnit pe Claude Lelouch, oaspetele nostru din aceste zile, la Festivalul de la Mons, în timpul unui dejun cu câtiva critici, destul de stânjenita la început. A pune întrebari cu un ochi la pestele din farfuria cineastului, nu cumva sa se raceasca de tot, nu este cel mai confortabil exercitiu. A simtit stinghereala si a tinut sa ne linisteasca: „Îmi place sa fiu la masa cu cineva si sa stau de vorba. Nu stiu daca ati observat, dar am filmat mai multe prânzuri si dineuri decat scene de amor“.M. M.: Dar stiti ce se spune, „De la fata de masa pâna la pat nu este decât un pas“. De ce ati dat de atâtea ori înapoi?C. L.: Când doua persoane ajung în pat, nu mai ai nicio îndoiala, stii ce se va întîmpla. Una la mâna. Apoi, nu-mi place sa vad actorii mimând, ma deranjeaza, ca orice fals. În filmele mele, când actorii plâng, plâng de-a binelea, nu se prefac. Sunt cineasti care nu fac decât asta, speculeaza puterea cinematografului de a simula totul. Unde mai pui avantajul de a vedea actrite superbe dezbracate...M. M.: Bine, dar nu puteti cere actorilor sa joace amorul, sexul, „pe bune“. C. L.: Nu, de aceea ma abtin. Cred, însa, ca cinematograful va ajunge sa filmeze o scena de dragoste, hai sa spunem „de pat“, de-adevaratelea, atunci când tehnica va atinge performanta de a fi invizibila, încât actorul sa nu-i mai simta prezenta. M. M.: Si credeti ca atunci interpretul va consimti sa execute ceea ce se cere actorilor de pelicule porno?C. L.: Poate si actorii vor fi altfel, oricum, eu nu-i voi mai prinde, fiti linistita. M. M.: Va socotiti un produs colateral, sa spunem, al Noului Val, chiar daca, oficial, nu-i apartineti? Truffaut scria în 1967: „Nu vad cum as putea defini Noul Val altfel decât prin criteriul vârstei. Daca Lelouch, care filmeaza din mâna, fara decupaj, nu face parte din Noul Val, atunci valul asta nu exista“. C. L.: Nu, nu sunt un copil Nouvelle Vague. Cred ca l-am dezamagit pe François Truffaut care m-a sunat dupa „Un barbat si o femeie“, sa ma felicite, sa-mi spuna ca a descoperit în film un suflu al Noului Val. Recunosc ca am învatat de la ei ceea ce trebuie dar si ceea ce nu trebuie. Eu nu am scuipat niciodata pe Audiard, pe Clouzot si atâtea alte „oi negre“. Si ei m-au învatat ceva.M. M.: Ati debutat la începutul anilor '60, fara mare succes, cum marturisiti chiar dv., pentru ca în 1966 sa deveniti cel mai tânar detinator de Palme d'Or, la 29 de ani. C. L.: Am fost „cel mai tânar“ pâna când a aparut Soderbergh, cu „Sex, minciuni si video“, în 1989, cred ca avea 26 de ani...M. M.: Critica a fost de la început divizata, în ceea ce va priveste. Michel Cournot declara „Cine nu-l iubeste pe Lelouch nu este prietenul meu“, iar altii din „Cineastul Paris-Match“ nu va scoteau. Mai conteaza critica pentru dv., când numarati 60 de filme si 70 de ani?C. L.: Nu citesc cronicile, mai exact din 1970, dupa „Le voyou“. Asta nu înseamna ca nu am retinut ceea ce s-a scris, atunci când le urmaream. Este greu sa uiti un articol precum cel al lui Commolli, din „Les Cahiers du cinéma“, care a gasit ca „Un barbat si o femeie“ este „rahatul secolului“ („le merde du siècle“). Nu am nimic împotriva criticii în sine, nu-mi plac pretiozitatea si reaua-credinta. Cred ca e nevoie de critica, dar dupa ce omul vede filmul, pentru a-si confrunta ideile, nu înainte. Când ascult muzica, ma las purtat, chiar daca nu cunosc toata piesa. De ce nu ar fi la fel si cu filmul? Traim într-o lume atât de poluata, în care negativitatea atârna mai greu decât ceea ce este bun. Asa ca singura mea referinta reala ramâne emotia mea. Cineastii de mâine vor avea o soarta mai buna, vor fi mai privilegiati, pentru ca vor avea de partea lor tehnica difuzarii. Prevad premiere mondiale – cinematografice – în direct, va imaginati, cu 3 milioane de spectatori! Deocamdata suntem la jumatate de drum, în tranzitie, suntem în epoca DVD-urilor, tot este o sansa. Problema este ca nu voi apuca sa traiesc mutatiile spectaculoase. Cred ca atunci si critica va trebui sa fie mai atenta, nu va mai putea da drumul tuturor prostiilor, când ai în fata câteva milioane de spectatori-martori, controlul va fi mai sever. M. M: În multe dintre filmele dv., povestile de dragoste, întîlnirile, revederile sunt guvernate de hazard, de destin. Ca cineast, ati fost stapânul destinului dv.?C. L.: Nu sunt stapânul destinului meu, ci al tâmpeniilor mele. Esecul te pregateste, uneori, pentru o mai buna întâlnire cu lumea. Avem nevoie în viata si de bune, si de rele. Totul este sa fii bine plasat pentru a asista la meciul lor. M. M.: Ce v-a adus premiul La Palme d'Or?C. L.: Multi dusmani, câtiva prieteni,o ploaie de laude dar si de înjuraturi. Una peste alta, nu pot sa spun ca am iesit în pierdere. M. M.: Astazi, la 70 de ani, va acordati ragazul de a reflecta, din când în când asupra parcursului, mai bine spus itinerariului dv. pentru a prelua cuvântul din titlul unuia dintre filme?C. L.: Nu-mi pun întrebari de acest fel, nu vreau sa-mi otravesc viata. Când ma las prins în cursa interogatiilor, devin furios si spun prostii. Daca se întâmpla sa fiu în diferite jurii, la festivaluri, atunci, bineînteles, întorc filmele pe o parte si pe alta. Ale altora. Altfel, sunt un om de actiune, daca nu as mai face filme, as fi de doua ori pedepsit. Trebuie sa fiu în forma, ca sportivii, sa alerg. As fi fericit sa pot filma si propria mea moarte. M. M.: V-ati considerat vreodata un cineast neînteles?C. L.: Nu, niciodata. Sunt doar trist când unele filme nu ajung la public. M. M.: Sunteti superstitios? De ce v-ati botezat societatea dv. de productie Les films 13?C. L.: Nu sunt atât de inteligent pentru a fi superstitios. Sa zicem ca mi-a placut jocul rezultat din legatura pe care o facem, în franceza, între 13, „treize“, si un cuvânt care începe cu o vocala, sonoritatea confundabila cu „très“ fiind simpatica. Ascultati: „treize heureux“= „très heureux“ sau, mai aproape de filmele mele, „treize amoureux“ = „très amoureux“.