CNSAS – institutia scandal (2)
articol aparut in Cultura, nr. 114 din 2008-03-20» cultura cultura politica »
Autor: Ilarion Tiu
În decembrie 1999, dupa trei ani de „aprige confruntari politice“, României „i-a fost data“ o lege prin care „turnatorii“ la Secu' urmau sa fie „demascati“. Însa scandalurile nu s-au oprit aici, deoarece imediat s-a declansat o noua „controversa“, legata de componenta Colegiului CNSAS. „Societatea civila“ le-a cerut politicienilor sa numeasca „oameni integri“, care sa nu „saboteze“ procesul de „curatire morala“ a societatii.De fapt „circul“ numirii Colegiului CNSAS începuse înca din mai 1999, când deputatii au decis ca acest „for“ sa fie desemnat pe criterii politice, partidele numindu-si „favoritii“ în functie de ponderea parlamentara. Amendamentul a fost propus de catre deputatul PDSR Axinte Gaspar, cu toate ca partidul sau era în opozitie în acel moment, iar puterea urma sa detina „controlul“ asupra Colegiului. Dupa promulgarea legii în decembrie 1999, politicienii au stabilit urmatorul „algoritm“: PNT-CD si PDSR: câtre trei membri, PD: doi membri, PNL, UDMR, PRM: câte un membru. Partidele nu-si puteau alege candidatii din interiorul formatiunii, deoarece, conform legii, acestia trebuia sa nu fi facut parte din vreun partid politic. Însa nu s-a precizat clar la care „regim“ (ante sau post comunist) facea referire reglementarea, astfel ca imediat au aparut interpretarile legii. Mircea Dinescu si Andrei Plesu, „alesii“ PD-ului, au fost contestati de comisiile parlamentare întrucât fusesera membri ai PCR. Imediat „societatea“ civila a „sarit în capul“ politicienilor opozitiei, acuzându-i ca au fost „necinstiti“ încercând sa-i „mânjeasca“ pe acesti „opozanti comunisti“, prin interpretarea „abuziva“ a legii. În cele din urma, „culplul“ Dinescu-Plesu a primit „girul“ Parlamentului, la a doua „reinterpretare“ a legii.Nu numai „politicienii opozitiei“ considerau ca cei doi nu erau „demni“ sa faca parte din Colegiul CNSAS, ci si conducerea PNT-CD. „Evenimentul“ s-a produs în momentul în care „alesul“ partidului, Horia-Roman Patapievici, a fost respins de Comsiile juridice reunite, pe motiv ca în scrierile sale a facut misto de natiunea româna. Patapievici s-a aparat afirmând ca nu era „moral“ sa i se interpreteze activitatea literara (în care adusese „critici“ asupra „unor mituri nationale“) si nu cea publica (?!?). La unison cu Alianta Civica, PNT-CD-ul a sustinut ca „ultimele evolutii“ în numirea membrilor Colegiului CNSAS erau „ilegale si de natura sa discrediteze Parlamentul“, întrucât Patapievici, un candidat ce întrunea criteriile nu a fost acceptat, iar cei doi „PD-isi“ fusesera „binecuvântati“, desi numirea lor încalca legea. La jumatatea lunii februarie 2000 aceste „lupte publice“ s-au încheiat, iar toti „candidatii-problema“, inclusiv Patapievici, au fost declarati de comisiile Parlamentului „apti“ sa îndeplineasca „înaltele responsabilitati“ din CNSAS. Însa sedinta plenului Parlamentului din 17 februarie, consacrata alegerii conduderii CNSAS, a fost „sabotata“ de opozitie, care si-a retras deputatii si senatorii din sala pe motiv ca nu doreau sa fie „complici“ la un act ilegal, prin care doi fosti membri ai PCR erau numiti la conducerea „instantei morale“ a natiunii. Dupa înca o luna de „dezbateri“, Colegiul CNSAS a fost confirmat de Parlament. Însa a meritat oare acest zgomot, care a tinut ocupate primele pagini ale ziarelor din România? Imediat ce s-au vazut în „fruntea deconspirarii“, membrii Colegiului s-au considerat personalitatile cele mai „de marca“ ale tarii, tratându-i pe ziaristi, dar si pe politicieni, cu dispret, pe ideea ca în mâna lor sta „soarta democratiei“. Dinescu, Plesu si Patapievici au devenit un fel de acuzatori pubici, având pretentia ca pot da verdicte de „moralitate“ înainte de a citi documentele Securitatii. Mircea Dinescu a aratat un dispret total si fata de regulamentul de functionare al CNSAS, participând la mai multe emisuni televizate unde-si balacarea colegii (ne-membri ai GDS!), acuzându-i ca erau „unelte ale Securitatii“. În toamna anului 2000 s-a implicat în campania electorala la prezidentiale a lui Teodor Stolojan, încalcând flagrant „legea Ticu“, care interzicea memebrilor Colegiului sa participe la actiuni politice. El a sustinut ca nu-l intereseaza ce scrie în lege, iar „în timpul liber are dreptul sa-si exprime opiniile politice“. De parca ar exista o lege speciala pentru petrecerea timpului liber!Tot în campania electorala din 2000, unul dintre „stâlpii“ partidelor istorice, Mircea Ionescu-Quintus, a fost dovedit ca a colaborat cu Securitatea, „dezvaluire“ care a provocat mare vâlva pe „piata deconspirarii“. În stilul consacrat, Mircea Dinescu si-a acuzat colegii din CNSAS ca sunt „vânduti“ comunistilor, drept pentru care au dat un verdict de colaborare pe placul „reactiunii“. Colegiul CNSAS i-a raspuns printr-o rezolutie (23 noiembrie 2000) în care-i reprosa lui Dinescu ca era doar de forma (cu toate ca-si ridica lunar salariul!) în aceasta institutie: „Domnul Mircea Dinescu straluceste mai curând pe ecranele televizoarelor decât în sediul Colegiului al carui membru este, dar pe care l-a frecventat întotdeauna într-o masura mai mica. În plus, de doua luni, domnia sa este în concediu fara plata, implicându-se în viata politica, încalcând astfel prevederile legale si principiile morale fundamentale ale institutiei noastre. Nu a participat la nici o sedinta la care s-a dezbatut lista pentu Parlament si nu a vazut „coltii“ „iepurilor“ pe care îi apara la televizor“.Dupa terminarea „febrei alegerilor“, aceste încalcari flagrante ale legii nu s-au soldat cu vreo sanctiune. Vazând ca nu patesc nimic, membrii Colegiului CNSAS si-au continuat „activitatea publica“, implicându-se în dezbateri politice sau antepronuntându-se în cazurile de colaborare cu Securitatea pâna astazi!