Manole si Miorita la Belgrad
articol aparut in Cultura, nr. 114 din 2008-03-20» cultura ars combinatoria »
Autor: CORNELIA MARIA SAVU
Prezenta si receptarea literaturii române în circuitul academic international sunt strâns legate de redactarea unui manual de literatura româna pentru studentii straini. În Serbia, prin straduinta prof. dr. Mariana Dan si a prof. Lucian Pavel de la Facultatea de Filologie a Universitatii din Belgrad, acest lucru si-a gasit concretizarea în tiparirea lucrarii „Razvoj rumunske knjizevnosti od prvih spomenika do postmodernizma“ („Dezvoltarea literaturii române de le primele monumente pâna la postmodernism“), Zavod za udzbenike i nastavna sredstva, Belgrad, 2004, 426 p.Asa cum ne sugereaza si titlul, este vorba despre un manual ce îsi propune sa ne ofere o imagine de ansamblu a literaturii române prin intermediul prezentarii selective a unor opere reprezentative din creatia celor mai valorosi scriitori români, începând de la Ion Heliade Radulescu si pâna la Mircea Cartarescu, iar înainte de a lua cunostinta de acest întreg sir emblematic de autori si de operele lor, sunt alese si doua dintre textele de referinta din literatura populara româna, baladele „Miorita“ si „Mesterul Manole“.Autorii vizeaza astfel o întelegere adecvata si o familiarizare a studentilor cu elementele de reper din literatura româna care sa le îngaduie, totodata, o raportare autonoma, critica si creativa fata de acestea sau chiar fata de orice text cultural.Analiza comparata a „Mioritei“ si a „Mesterului Manole“, de pilda, poate distinge liniile structurale ale literaturii populare române de cele ale literaturii populare europene (fondul european cultural comun) pentru ca, în cele din urma, sa se desprinda notele specifice si expresia artistica proprie, în functie de cadrul national si aria europeana sud-estica în care suntem cuprinsi. În acest spatiu sud-est european, balada româneasca „Mesterul Manole“ reprezinta cea mai elevata întruchipare artistica a mitului jertfei creatoare. În timp ce versiunea sârba, prin balada „Zidirea Skadarului“, introduce fantasticul neverosimil din convorbirea lui Vukasin cu zâna sau episoadele decorative (cautarea gemenilor Stojan si Stojana), balada „Mesterul Manole“ se remarca prin rafinament estetic si armonie structurala. Avem o compozitie perfect echilibrata, unde nimic nu este neverosimil sau de prisos, în raport cu care variantele sud-dunarene nu reusesc sa implice dramaticul, sunt lipsite de suflu epic, patrându-se înca în perimetrul vechii superstitii, pe care o ilustreaza superficial.Unitatea în diversitate a configuratiei spirituale europene, orientata pe axa antropocentrica a traditiilor culturale greco-latine, presupune prezenta literaturii si culturii române ca parte integranta a acesteia si reprezentativa pentru o „romanitate orientala“, brazdata de elementele unei clasicitati permanente. Fondul de echilibru, ponderea si bunul-simt, masura lucrurilor sunt atribute consubstantiale ale creatiei artistice românesti, pe care le întâlnim deopotriva în folclorul autohton si în creatia culta. La o astfel de abordare ne îndeamna autorii acestui manual care, pentru o mai buna operationalizare a demersului lor didactic, insereaza înaintea fiecarui text reprezentativ o succinta dar elocventa prezentare a creatiei fiecarui scriitor în parte, punctând valoarea si locul acestuia în cadrul literaturii si culturii române. Prin aceste prezentari de sinteza se marcheaza explicit si obiectivele studierii acestor autori, usurând astfel identificarea si constientizarea valorii lor. Pornind de la Ion Heliade Radulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, se ajunge la epoca marilor clasici din literatura româna prin Maiorescu, Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici, o perioada de afirmare a fondului national si universal al literaturii române, creatia eminesciana reprezentând un efort spre convergenta, un factor de stabilitate si de maturizare spirituala a natiunii.Dupa exemplificarea acestei etape de referinta din istoria literaturii române, autorii acestui manual se opresc la momentul interbelic din cultura si literatura româna, când marea sinteza clasica este desavârsita, si unde domina scriitori de prestigiu european ca T. Arghezi, L. Blaga, G. Bacovia, I. Barbu, Tristan Tzara, M. Sadoveanu, L. Rebreanu, Camil Petrescu, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica. Printr-o riguroasa selectie, toti acesti scriitori sunt prezenti în manual cu fragmente reprezentative din opera lor.Literatura româna contemporana ilustrata în continuare pastreaza aceasta deschidere spre universalitate prin creatia unor scriitori precum Marin Preda, Stefan Banulescu, Fanus Neagu, Silviu Angelescu, Mircea Nedelciu, Ioan Grosan, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Mircea Cartarescu.Ca o punte de legatura între literatura creata între hotarele tarii si aceea purtatoare a „sigiliului intim al limbii române“ din Serbia, se cuvine remarcata optiunea Marianei Dan si a lui Lucian Pavel de prezentare în acest manual a doi scriitori exponentiali pentru acest spatiu, Slavco Almajan si Ioan Flora, si care s-au evidentiat prin cartile lor ce au fost editate atât în Serbia, cât si în România. Creatia lor marcheaza întâlnirea fericita a aceluiasi mod de a fi si a aceluiasi spirit într-un raport de corespondenta cu întregul de suflet al literaturii române.Manualul nu se limiteaza doar la exemplificarea acestor scriitori si a operelor lor, ci include si un amplu studiu introductiv de prezentare în limba sârba a cadrului si componentelor generale ale literaturii române, cu etapele ei cele mai semnificative si personalitatile care au marcat-o, criteriul ultim de selectie a acestora fiind, asa cum marturisesc autorii, „valoarea, pe care doar trecerea timpului o poate confirma“.O bogata lista de recomandari bibliografice ce cuprinde, în ordinea alfabetica a autorilor, majoritatea operelor fundamentale necesare întelegerii si studierii culturii si literaturii române în ansamblu completeaza inspirat acest veritabil eveniment editorial academic de la Belgrad.