Furiosii din „echipa de zgomote“ a stirilor
articol aparut in Cultura, nr. 113 din 0000-00-00» cultura » venind din iarba
Autor: CORNEL DINU
S-au disputat deja trei etape din comprimatul nostru retur de campionat, deci se pot face aprecieri asupra echipelor. Bineînteles ca tot ce s-a întâmplat în aceasta perioada în iarba jocurilor, destul de încurajator ca nivel dinamic al evolutiilor, a fost, putin spus umbrit, de nevolnicia comentariilor.
Iar aceasta veritabila cucuta, administrata cu inconstienta de majoritatea conducatorilor actuali ai societatilor fotbalistice, pe toate canalele mass-media, face si aduce numai rau. Si nici nu mai are sens sa apreciem cine declanseaza aceasta molima. De fapt... cu totii. De exemplu, acum, când scriu, de vreo câteva ceasuri se bate halvita (dulce spus) unei asa-zise afaceri de vânzare a majoritatii actiunilor detinute de George Copos la Rapid. Totul aduce cu genialitatea poeziei lui Theodor Pâca: „Cine a pus... rahat (autorul spune pe nume, licenta sa!) pe clanta?“ Si tatele de la „Realitatea TV“, feminine si masculine (deranjant de agresive), pornite de „Vânt“, s-au pus imediat pe treaba. Adica la mânjit clante... Ce balacareala! A intervenit si Gigisor, precizând ca s-a rugat, împreuna cu Georgel Copos, cu o zi în urma, la biserica Piperei. A fost scos din Consiliul de Administratie al „Grivitei Rosii“ (a ramas adjectivul!) simpaticul si abilul Fatih Taher, în fine, hazna mare, descoperita pentru împroscat. Se merge si mai departe, si o alta tata a... irealitatii românesti, postata în fata tribunei oficiale din Giulesti, discuta cu „boborul“. În speta cu unul din sefii galeriei, pe numele sau de cod „Bulgaru’“. Apoi si cu „nea Titi“, de vreo treizeci de ani pe acolo. Se cere liniste si respect! Aberant, unde dracu’ vreti asa ceva? În ulita, uluca si gardul românesc? Imposibil. Ne urmareste ca un blestem „dezbinarea dacica“, „tam-tam-ul oriental“ si populismul desuet, sadit atât de recent de bolesvici. Acum i-a întarâtat „Vântul“. În celelalte aparitii hlizoase, se pun pe gâlceava singuri. Narav fara leac la noi. Si se ajunge la „performante“ greu de imaginat. Ultima, o reconfirmare a îndaratniciei de care dam dovada, de a nu accepta nimic ce trebuie judecat. Nici nu se anunta bine un arbitru, ca împricinatii, care ar trebui sa-l accepte, îl contesta cu ore bune înainte de a fi fluierat macar o data vreo decizie de joc. Ar trebui sa ma opresc, pentru ca scârba te doboara. As mai preciza un singur fenomen. Acela ca, în general, cei care au jucat cu adevarat fotbal de nivel înalt, adica sub tricolor, au în comportament si vorbe respectul fata de semen. Se mai pornesc si ei la replici acide, când au în fata novici agresivi, ce si-au facut culcus discretional caldut, doar de imagine navalitor-decadenta în fotbal, pe mai toate ecranele. Dar nu scot niciodata primii sabia cuvintelor agresive. Doar riposteaza si niciodata tandara nu sare atunci când au în fata parteneri sau adversari de marca din timpurile tineretii fotbalistice aureolate. De tinut minte, ca un exemplu de urmat si pentru cei care au intrat conjunctural în fotoliile de comanda ale caselor fotbalului, fara a le simti si respecta trairea si spiritul.
As mai aminti, totusi, un ultim procedeu malefic actual din fotbalul nostru. S-a spus ca ar fi fost desfiintata cenzura presei. Fenomen discutabil si care presupune în democratiile vechi un respect fata de valorile social nationale, consfintite în timp, valori care trebuie respectate. Nu e cazul nostru! Este tare greu de apreciat când am avut noi, cu adevarat, un astfel de statut de liniste si respect social. Se zice ca acum! Sa fim seriosi!
Traim un haos. În care fiecare îsi promoveaza interesele si gusturile instinctuale. Astfel, si în presa sportiva s-a creat un blocaj în prezentarea oricarei critici la adresa asa-zisilor formatori de opinie. În fotbal s-a creat un veritabil cartel de tineri naravasi, care scotocesc si provoaca numai raul. Ei zic ca sunt mereu în cautarea senzationalului, îndoielnic si destructiv. Vor zgomot în jurul si în interpretarea fotbalului. Si „cine seamana vânt culege furtuna“... De necontrazis pâna acum în istoria lumii. Mai mult decât atât, acesti „furiosi ai stirilor“ nu lasa pe nimeni sa patrunda în aceasta „echipa de zgomote“, decât daca este pe gustul si nepriceperea lor. Sa le fie de bine!...
Returul a început si el în plina rumoare. Se anunta ciocniri nu numai de forte de joc, dar si de forte declarative ale conducatorilor, care „pun presiune“ pe propriile echipe, pe adversari si pe oficiali. În primul rând, pe arbitri. De parca ar fi veritabili controlori de anvelope auto!...
Si au fost asa-zisele surprize de început. Cea mai mare, în „Giulesti“, unde „rasfatatul Rapidulet“ a capotat în fata „sepcilor rosii“. Acestea, fostii studenti ai lui „Haide, V!“, au câstigat pe merit, incontestabil. Profitând în mod deosebit de gaurile arhicunoscute din defensiva lui Mircea Rednic. Stiute si probate cu mult timp în urma. Adica chiar în disputele din urma cu ceva ani, când sub aceeasi comanda, primeau goluri eliminatorii de la Anderlecht si de la suficiente formatii românesti. Si de atunci nu s-au luat masurile de rigoare. Se vede, nu-i asa? Echipierii lui „U“ si-au curatat ograda. Contaminata de non-valori în vara si pe mare cheltuiala frauduloasa. De apreciat ce au facut Primaria si dl Boc. Le-au dat viata financiara, dar prea multi bani s-au dus pe apa sâmbetei. Revenirea însa, ca joc si ambitie, e elocventa si reprezinta singura cale de urmat. Le tin pumnii sa se salveze. Steaua s-a împiedicat la Iasi, dar a trecut cu bine peste derby-ul cu C.F.R. Cluj. Strainii adusi pot ridica valoarea de joc a echipei, doar daca vor fi pusi în valoare prin pasele de calitate, filtrante, venite din mijlocul terenului. Si ar mai trebui gândit daca ocupantii acestui compartiment, decisiv si în fotbalul actual, au cu adevarat aceasta calitate, ca si strategia de joc, pentru ca atunci când începe meciul, antrenorul de pe banca nu mai poate face decât foarte putin. Si astfel, Steaua s-a retras sa apere rezultatul de 2-1 cu C.F.R., dupa minutul 60. Putea sa-i coste, trupei lui Andone fiindu-le refuzate doua „palituri de osânda“, clare ca lumina zilei.
Tinând cont si de dinamica crescuta a primelor sapte ocupante ale locurilor din fruntea clasamentului, totul este posibil în definirea finala. N-am mai avut de decenii bune o astfel de lupta echilibrata si între atâtea formatii, pentru cele mai numeroase fotolii de prezenta în competitiile europene. Or, numai din astfel de ciocniri poate creste cu adevarat forta campionatului nostru. Cu semnalul de alarma incontestabil ca s-a ajuns la 156 de jucatori straini, fata de doar 119 în sezonul din toamna. Cam peste 30% din numarul total al jucatorilor primei divizii! Si daca mai precizez ca din acestia, doar doi sunt titulari în reprezentativele tarilor, Mendoza si Karamian, cadem pe gânduri.
Am convingerea ca prin aducerea acestor straini, oarecum mai accesibili, se neglijeaza si mai mult cresterea si promovarea românasilor nostri... Se forteaza mai mult sau mai putin globalizarea, si sub forma liberei circulatii a mâinii de lucru, dar reîntoarcerea la respectul si la interesul national trebuie sa fie si ea o realitate de necontestat.