Despre profetie si progres clinic
articol aparut in Cultura, nr. 112 din 2008-03-06» cultura cultura politica »
Autor: Valentin Protopopescu
Profetul a spus: sa fii de stânga dupa experienta comunista înseamna sa fii bolnav. E ca si cum ai „progresa“ de la sifilis la blenoragie. O evolutie „pozitiva“, dar cert insuficienta. Vindecat ai fi doar daca te-ai transforma într-un om de dreapta. Cam asta e.
Asa a grait dânsul. Uimit, ramas bouche bée, înca si mai grav, devastat de-a dreptul de aceasta revelatie tardiva, dar ce spun eu, traznit pur si simplu de taria iluminarii divine, ce-mi mai ramâne oare decât sa urlu, aidoma lui Saul d'antart: „Marire si slava Tie, Stapâne, ca mi-ai aratat adevarul si calea cea justa!“. Din nefericire pentru cauza dreptei, a tuturor felurilor de dreapta, nu calatoresc prea des pe drumul Damascului. Ca urmare, sansele unei schimbari la fata în ceea ce ma priveste sunt reduse drastic. Misticismul la care am acces ar fi grandios, daca nu ar fi egal cu zero. Norocul meu, caci în acest chip ma pot delecta rational analizând mesajul rostit de profet si mediatizat cu grabire (fireste, nepartizana!) de mai multe gazete si agentii de presa mioritice. Spunerea suna în original astfel: „s…t foarte multi dintre oamenii care au intrat pe tabla politica în tabara stânga – dupa ce am avut timp de 45 de ani extrema stânga la putere – seamana foarte mult cu cei care s-ar lauda ca ar trece de la sifilis la blenoragie si, într-un fel sau altul, îsi asuma ramânerea într-un teritoriu al bolilor venerice“. Sacra zicala, sub forma de mai sus, a fost publicitata de A.M. Press si alte jurnale. Intrând în logica profetului, se poate deduce ca singura forma de sanatate în materie de gândire politica este cea oferita de paradigma dreptei. În nemernicia mea, ma întreb: care dreapta? Cea liberala, neo-liberala, crestin-democrata, populara, conservatoare, traditionalista, nationalista, extremista etc.? Nu aflu raspuns. Glasul meu rasuna în pustie. Nici un feed-back. Profetul doar a grait. Cum interpretez e treaba mea. O treaba foarte serioasa, caci daca tot am aflat cât de bolnav sunt, în calitate de simpatizant al stângii (democratice, adaug de la mine cu ontologica nesimtire!), s-ar cuveni, daca instinctul de conservare si narcisismul înca-mi functioneaza, sa iau initiativa, sa întreprind ceva, sa caut solutie la grava maladie ce-mi invalideaza fiinta. De fapt, daca vestea rea este ca sufar de o boala venerica, atunci vestea cea buna e ca am progresat de la sifilis la blenoragie… Mai sa fie, chiar ca sunt un tip cu noroc! Dar si fara minte, din moment ce obstinez sa tot frecventez stabilimentele de stânga, cu dame mizere, excitate exclusiv de amorul înteles ca o lupta de clasa, neînvatând deci nimic din pletora de boli cu care ma fericesc pierdutele femei ale underground-ului. Probabil ca priapic fiind, în buna descendenta a democratului riga Carol al II-lea, nu-mi pot ostoi nesatiul libidinal decât lovind în populatia bordelurilor gosiste. Sau poate cine stie, înrudit cu genialul Adrian Leverkühn al lui Thomas Mann, am cazut la pace cu Întunecimea Sa Lucifer, care, în schimbul harului excedentar, mi-a harazit aceasta minuscula invazie gonoreica, ca pecete a pactului demonic. Si tot asa. Stimulat de sapientiala vorba a profetului, cred ca as putea continua la nesfârsit pe aceeasi tonalitate cvasideliranta. Decenta ma obliga sa ma opresc aici. Nu înainte de a avertiza la rândul meu ca în multe alte domenii primejdia prevestita de profet e la fel de reala si acuta, în ciuda unui infinitezimal progres, datorat, desigur, eforturilor sanitare ale dreptei. De pilda, asemenea usor pozitive stari de lucruri s-au înregistrat: n în patologia gândirii, recte saltul de la oligofrenia patenta la deliciile intelectului de limita; n în registrul actiunii morale, prin trecerea de la abisul ticalosiei la condescendenta reacredinta; n în orizontul trairii religioase, gratie evolutiei de la fanatismul misticului la ardoarea simplului fervent; n în domeniul rostirii adevarului, recte progresul de la sindromul Münchausen la simptomul Pinocchio; n în sfera psihopatologiei, prin ruptura de nivel între duritatea psihozelor (schizofrenie, paranoia, borderline) si simpatica înfatisare a nevrozelor (fobii, ticuri, depresii usoare); n în universul reflectiei filosofice, ca urmare a înaintarii de la gretosul si sistematicul tratat la frecventabilul si prozaicul studiu; n în fine, în bransa gândirii politice de extrema dreapta, datorita progresului de la abjecta teorie rasiala la rafinata ei punere în practica, varianta nazista. Nu e mult, dar e totusi ceva. O boare de primavara se-anunta asadar dinspre dreapta politica cu gungurit radical. Sansa omenirii civilizate, ce mai… Ei, si dupa atâta zbatere în medicina de dreapta a bolilor venerice de stânga, cred ca e cazul sa ma odihnesc putin. Ba chiar sa-mi iau o scurta vacanta clinica. Voi pleca în Cuba sau poate în Venezuela, acolo unde am auzit ca ar fi un adevarat paradis al maladiilor sexuale gosiste. Ce sa fac, daca în ticalosia mea de stânga sunt dependent de sex! Oricum, pornind de la propriu-mi exemplu, se vede treaba ca soiul rau nu piere, în ciuda vigilentei sanitare a profetului! Vai mie, nefericitul! P.S. În mod fatal, între profesorul de filosofie & editorul Gabriel Liiceanu, pe de o parte, si profetul amintit, pe de alta parte, nu exista nici un fel de legatura. Cine îndrazneste sa-i asemene se face culpabil de o grava crima de lezmajestate, care va fi judecata conform legislatiei în vigoare, iar sentinta va fi executata în piata publica, sub controlul religios al unui sobor de parlamentari din aripa dreptei îmbracati în rase oranj. Dies irae…