Nostalgia viitorului luminos
articol aparut in Cultura, nr. 112 din 0000-00-00» cultura »
Autor: CATALIN STURZA
În numarul de saptamâna trecuta din „Cultura“ am publicat un articol despre nostalgia vremurilor comuniste si despre exploatarea capitalista a acesteia, prin site-uri si bloguri „la trecut“. Am postat o versiune a articolului pe un site intens vizitat (www.hotnews.ro) unde a adunat un lung sir de comentarii.
Cititorii care si-au spus parerea nu s-au legat nici de presupunerile mele ca nostalgia ar fi, de fapt, o întoarcere cu fata spre copilarie si spre simplitatea unei lumi rigide, cu optiuni putine, nici de teza ca listele de amintiri de pe net au devenit un reflex si o moda, dar si un business capitalist. Ambele erau linii de argumentatie prezente în articolul meu. S-au legat, în schimb, de o idee pe care eu nici n-am ilustrat-o, nici n-am sustinut-o: aceea ca tinerii care n-au trait si n-au înteles nimic din comunism (ca mine, adica?!) arunca si bunele si relele la gunoi si au tendinta de a înnegri totul. De a spune despre comunism ca a fost pe de-a-ntregul rau. A iesit, astfel, o adevarata dezbatere despre comunism si despre viata fericita din anii de demult (18 ani).
Cum era? Cam asa si asa, adica bine. Va spun din start concluzia dezbaterii: majoritatea covârsitoare a forumistilor crede ca în comunism se traia mai bine, mult mai bine. Ca noile vremuri capitaliste n-aduc decât înselatorii, saracie si rau. Persoane educate, urbane, cititori de presa si utilizatori de Internet. Comentariile lor ar merita publicate în întregime, unele sunt adevarate conferinte, altele sunt frumos scrise. N-am spatiu si îmi iau libertatea sa selectez câteva fragmente.
N-am cerut voie autorilor, dar comentariile mi se adresau. Nu am intervenit în discutie, lasând forumistii sa se desfasoare. Si, în fond, ce as fi avut de spus? Ca nu sunt de acord cu nici unul dintre ei? Poate i-as fi inhibat, poate i-as fi înfuriat. Oricum, i-as fi deturnat. Îmi voi permite sa-mi exprim punctul de vedere acum, voi multumi tuturor celor care au scris pe forum (nu le dau numele, nici nu le stiu, cititorii folosesc mereu pseudonime) si voi spune ca opiniile lor mi-au oferit ocazia unui studiu de caz.
În loc sa cobor în strada cu reportofonul si sa înregistrez taximetristi, assistant manageri, profesori si functionari, au venit ei din initiativa proprie la mine. Iar esantionul comentatorilor, care s-a selectat, în acest fel, singur, dintr-un numar foarte mare de cititori, e cu siguranta reprezentativ.
Am adaugat diacritice si am încercat, în mare, sa pastrez ortografia originara.
lucius sanonimt:
„Am 45 ani.
1. Regimul NC tragea 10 pumni în cap zilnic unei majoritati de români. Guvernele postdecembriste au tras 100 de pumni în cap zilnic acelei imense majoritati.
2. De doi ani gasca Base, Tismaneanu si altii cultiva un maniheism gretos, în care comunism = iadul si capitalismul salbatic americanesc = raiul pe pamânt. Minciuna politica pura. Binele si raul se întreteseau si atunci si acum.
3. Problema sinistra este ca 9 guverne nu au dorit sa continue putinele aspecte bune ale regimului NC (un Stat real, siguranta strazii, protectia minima pt. cei defavorizati, protejarea copiilor de pornografie, accesul la alfabetizare...)
4. Base ne spunea cu Raportul lui de comunismul „sângeros“ care „nu te lasa sa te afirmi“. Atunci cum de el era director Navrom la Anvers, si avea în casa 1.000.000 lei si 20.000 USD (cf. declaratiilor lui)?
5. O realitate notata de World bank – în RO se traieste de 100 ori mai rau ca în 1989.
Tineri, nu va lasati amagiti de euroatlantici (noii komisari)“.
eugenrc sanonimt
/aici sunt prezente multe mituri; cum totul era mai bine si de ce; jurnalstii, si în special jurnalistii tineri nu înteleg, desigur, nimic (n.m.)/
Interpretarile actuale ale jurnalistilor tineri referitor la comunismul din România sufera de tendinta de exagerare a tot ce s-a întâmplat în acea perioada si de o negare absoluta a posibilitati ca în acele vremuri oamenii normali care nu faceau parte din sistem sa fi fost totusi multumiti de viata lor cu toate neajunsurile specifice acelor vremuri (...).
NU a existat si nu exista nici o societate care sa garanteze bunastarea si binele tuturor oamenilor.
Multi ne readuc aminte de lipsurile acelor vremuri. Asa este, iarna era frig, se statea la cozi pentru alimente si nu aveam parte de ceea ce ne ofera societatea de consum actuala.
Ce sa întelegem din asta, ca Magazinele pline sunt calea catre fericire?
Astept ziua în care un grup serios de jurnalisti vor face o analiza pertinenta si obiectiva a diferentelor dintre România Comunista si România Capitalista.
Din puncul meu de vedere, în România de azi, Politicul, Sanatatea si Educatia sunt mult sub nivelul la care se situau în perioada comunista.
Dupa parerea mea, sistemul politic actual a tradat interesul national, starea de sanatate a populatiei este mult sub nivelul din 1989 iar la nivel educational am involuat de la an la an prin cresterea abandonului scolar si nu în ultimul rând prin perpetuarea mediocritatilor la rang de modele pentru societate.
O societate care nu îsi consolideaza pe baze solide o scara a valorilor corecta se va prabusi cu siguranta.
Cititi mai multa istorie, stimabili jurnalisti. Viitorul nu suna bine în România si cred ca aceasta perceptie personala nu se datoreaza pesimismului.
RA sanonimt:
Stimate domnule ziarist, sunteti foarte departe de adevar. Sunt convins ca majoritatea românilor traiau mult mai bine atunci decât acum. Se muncea mai mult, era mai multa ordine, salariile ca putere de cumparare erau mai bune, alimentele erau mai bune si mai ieftine, preturile erau constante, iar salariile erau mereu în crestere. Era un plan national cu putere de lege, se construia mult si cu folos. S-au construit fabrici, hidrocentrale, termocentrale, locuinte pentru orice buzunar, scoli, teatre, drumuri etc.etc.
ion sanonimt
Dl Sturza Catalin publica un articol, plin de încarcatura filozofica, despre un subiect încropit din informatii atent triate si nu traite. Probabil dânsul considera ca datorita calitatii sale ca om poate reprezenta standardul în etalonarea unui sistem sau a unei persoane.
anarhist sanonimt
/corporatiile, marele bau-bau capitalist (n.m.)/
daca stau sa ma gândesc bine si eu eram fericit pe vremea aia... eram copil si nu ma gândeam ca o sa ajung un target pt nustiuce corporatie sau televiziune....
alin sanonimt
/saracia înseamna fericire (n.m.)/
Sunt de acord cu Eugenrc. De altfel sa stiti ca a fost facut recent un studiu si s-a constatat ca nivelul de fericire e cel mai crescut în tarile sarace. Pe lânga multe lucruri rele era si ceva bun în vremurile alea. Daca s-ar putea combina cu o viata mai îmbelsugata decât atunci cred ca s-ar apropia de ideal.
Îmi aduc aminte de cum ne jucam cu lanternele prin oras atunci când se oprea curentul.
1232131 sanonimt
/aici se activeaza reflexul inventarului. spui nostalgie si comunism si „marcile“ disparute ies de-a valma din mintea celui care-si aminteste, ca de pe o banda de magnetofon. altfel, un text foarte frumos. (n.m.)/
...10 kg banane verzi învelite în ziare; apa calda de ziua lui, de ziua ei si de 23 august; pif-uri; rahan-e; cerneala pescarus vs pelikan; pufarine; fru-cola la sticla de juma'; bomboane „cubaneze“; sugative la caiete în coperta de plastik; Cântarea României; comandantul de unitate cu snur albastru (cel mai tare); brigazile artistice; tenisi chinezesti; casetofonul „spatial“ (made in Romania si comercializat prin Comturist); tv-urile Venus, Diamant si Sport; focul de tabara din ultima seara; pepsi la sticle la 2 lei (f. scump, dar bun, îl gaseai numa' la km 36); curmale si ciocolate mici chinezesti, aurii, în preajma sarbatorilor „pe sub mâna“; orele de dirigentie; alune în glazura alba dulce, vietnameze cred; tix-ul; tabloul „lui“ deasupra catedrei, poezii de oda înramate pâna se umpleau de rahat de muste, pe holurile scolii...; placile de pick-up; defilarile de 1 mai si 23 aug; radio tip „pescarus„, mono; corul; matricola si sapca; biciclete „Pegas“ pt baieti si pt fete; blugii evazati cu fermoar pt întarirea tivului; cravatele din piele de la „fondu' plastic“; gumela....de-ti crapa smaltu' dintilor; Dacia de 70.000 lei si video-ul de aceeasi valoare; gala desenului animat cu Mihaela; tigarile Kent la 100 lei pachetu' (super erau!!!) da' luai un cartus „ca nu se stie unde trebuie“; perciunii favoriti + parul peste urechi; Mihai Constantinescu, Marius Teicu, Olimpia Panciu, Eva Kiss, Gil Dobrica, grupul „5T“, Middle of the Road; fondul clasei câte 5 lei; planu' de maculatura si borcane; ierbaru' si insectaru'; panoul de onoare; recreatia mare; careul; jocul „frunza“ de ne rupeam hainele de pe noi; „elasticu'“; „elevu' de serviciu“, pe clasa si pe scoala; munca patriotica; soimii patriei; orele de rusa; golful cartonat si vinifructu' de 19 lei sticla; nu te supara, frate; tintar... cu boabe de fasole/porumb; ciorapii flausati; ceasurile de masa „slava“ si cele de mâna „raketa“; biscuitii Voinicel; apa minerala Aurora; Studio X de sâmbata seara pe bulgari.
recycler sanonimt
O fi fost criminal cizmarul, dar nici cu bunicuta nu mi-e rusine. O fi fost analfabet cizmarul, dar nici marinelul petrecaret nu-i de premiul Nobel. N-a fost mai rau ca acum, n-a fost mai bine ca acum. Toti suntem o apa si un pamânt, din tata în fiu, si am putea sa avem demnitatea sa ne recunoastem trecutul si sa nu plantam demoni in el. Ca mâine vom fi si noi judecati astfel. Capisci?
anton sanonimt
Cineva spunea ca Nicu Ceausescu a spus celor care l-au înlocuit: „baaa, voi nu puteti nici zugravi ce a construit tata.“
aliodor sanonimt
comunismul din capul oamenilor e intact.
nu poate fi spalat cu UE si NATO.
gândim si simtim cu ce avem.
adica cu ce ne-a dat Ceausescu si mama Rusie înainte de el.
restul e brifcor under the bridge.
Alex sanonimt i-a raspuns lui aliodor
trebuie sa ai minim 40 de ani pentru asta (comunismul intact din cap). Dar nici cei de peste 40 de ani nu îl au toti intact, poate doar cei care joaca sah în parc.
H2SO4 sanonimt
/o idée des vehiculata: comunismul a fost o utopie, n-a existat nicaieri, îi spunem mai bine altfel (socialism); se traia bine si, multumita legilor dure, lucrurile functionau (n.m.)/
Dupa aproape 20 de ani de la razmerita din dec. 89 (evit revolutie), a se discuta de nostalgie ca unica sau cea mai importanta atitudine a celor ce nu înjura perioada anilor 70-80 este simplist si usor stupid. Insasi ideea ca a fost comunism, doar pentru ca PC a fost la putere, ca partid unic, este subintelectuala, de propaganda de 1,25 lei. Regimul era socialist, comunismul fiind doar obiectiv cu perspectiva incerta, ramas utopie.
Am sansa sa comunic cu persoane de diverse vârste, scolite, care au o capacitate de exprimare elaborata si coerenta. Discutând despre comunism vs. restul, majoritatea au o opinie structurata multipolar, neemotionala, care are în vedere, echilibrat, elementele pozitive si cele negative are „comunismului“. Locuintele la preturi accesibile, servicii publice (învatamânt, sanatate) de calitate satisfacatoare, utilitati la preturi simbolice, responsabilitate sociala activa, alimentatie rationala (acum extrem de valorizata) si, în general, ceea ce se poate numi bunastare rezonabila si echitabila. Coruptia generalizata era la nivel de pachet de Kent, cafea Alvorada si whisky JW, adica la nivel de ciubuc. Volum total max = 0,2 / 0,3% din PIB. Marii mituiti erau de regula turnati la militie/securitate si luau 2-3 ani, cu executare partiala. Inclusiv membrii PCR. Nu prea erau gunoaie si maidanezi, iar tiganii erau obligati sa munceasca. 3R era politica de stat, cu caracter obligatoriu. Si, mai ales, trebuia sa muncesti, ceea ce la români...
Acestora li se opun curent, ca argumente „anti“, cultul personalitatii, salamul cu soia, coada la pui, întreruperile de curent, Dinescu urmarit de divizii de securisti, dificultatea de a pleca din Ro (acum ne dam seama de ce!!!). În plus, enorm de multe fabulatii si mituri, care abia acum, constientizate fiind, probeaza înca odata naivitatea acestei natiuni - nu le mai enumar! Apropos, în Ungaria, Cehia, Croatia, discutiile despre comunism au cu totul alt nivel, iar procesul de reevaluare e mult mai avansat.
Stoewer sanonimt
/multe lucruri bune, comparativ cu prezentul. binele are, în general, în aceste comentarii o valoare relativa: prin raportare la ce se întâmpla acum. rea era politica anti-avort. „4, 3, 2“ al lui cristian mungiu e proaspat în memoria spectatorilor! (n.m.)/
Nu e neaparat nostalgie. Am trait destul si în acele vremuri si nu neaparat totul era rau. Faptul ca seu cred cat era mai multa curatenie (nu neaparat în Bucuresti, care a fost, este si probabil va fi mereu o cloaca), ca se mai facea agricultura nu ma califica drept comunist, stângist etc etc etc. Faptul ca ti se repartiza o locuinta nu poate fi considerat ceva negativ. A, da, era la o cutie cenusie, dar astazi exista destui care îsi iau credit pe 40 de ani pentru o asemenea locuinta. Traiesc ei mai bine?
Avem libertatea acum sa ne spunem pararea. La ce ne foloseste, daca oricum nimeni nu ne asculta? Avantajele vietii de acum nu sunt nici pe departe atât de mari dupa cum par pustilor crescuti cu celular. Siguranta sociala a fost înlocuita de abundenta de produse.
Ce ramasite avem? Blocuri cenusii. Din '89 încoace nici astea nu mai sunt. Drumuri desfundate? S-a asfaltat mare lucru din '89 pâna acum? Viata la tara ca în Evul Mediu? S-a facut ceva din '89 încoace? NU.
Singura realizare este abundenta de produse si, hai sa zicem, libertatea de exprimare. Nici în anii '80 nu te ridica nimeni de pe strada daca spuneai bancuri cu Ceasca (astazi si bancurile au disparut). Te descurcai cu problema urmaririi Securitatii, ca prea vigilenta nu era ea.
Ce era într-adevar de dispretuit, era politica împotriva avorturilor.
Dar acum e la moda sa fii anticomunist (99% dintre cei ce folosesc termenul habar nu au ce înseamna comunism, îl confunda cu ceea era în RO inainte de '89), antistângist si sa fii adeptul unui capitalism salbatic, de secol XIX.
mozzarella sanonimt
A scrie NUMAI despre lucrurile rele din perioada comunista de la noi, în conditiile în care le scrii dintr-o cladire construita atunci, când mergi pe o strada sau pe un bulevard construit atunci, când folosesti metroul construit atunci, când curentul electric de la priza vine pe retelele construite atunci, este la fel de imoral precum faceau comunistii când „înfierau“ burghezia - aka patura sociala mijlocie - din casele rechizitionate de acestia.
Toata „demontarea“ comunismului de la noi se bazeaza pe ultimii 4-5 ani ai anilor '80, respectiv pe primii ani ai mijlocului anilor '40. Comunistologii uita, ca din întâmplare, sa faca vreo referinta la anii '60-'70.Promoveaza asiduu programul TV de 2 ore din 1988-1989, dar uita sa mentioneze ca în '60-'70 programul începea la 7 dimineata si se termina la 11-12 noaptea. Promoveaza vehement cozile si penuria de alimente din '84-'89, dar nu vorbesc deloc despre varietatea de alimente din pietele si alimentarele anilor '60-'70. Vorbesc despre interzicerea închiderii balcoanelor în anii '84-'89, dar nu fac nici o referinta la faptul ca în anii '70 îti puteai cumpara în rate pe 20 de ani un apartament cu 3-4 camere, sau mobila sau electrocasnice. Vorbesc despre rationalizarea curentului electric în anii '86-'89, dar nu scot nici un cuvintel despre faptul ca în anii '70 pretul kilowatului de consum casnic era 25 de bani la un salariu mediu de 1500 de lei. Se vehiculeaza cultul personalitatii din '85-'89, dar nimeni nu se uita pe coperta unei carti din anticariat din anii '70 sa vada ca nu era nici un cuvintel despre maretul cârmaci sau despre tezele din aprilie.
E foarte bine sa vorbim doar despre anii '84-'89, asa aratam ce bine o ducem gratie alesilor nostri de 18 ani încoace. Ca daca vorbim de anii '70, vedem ca de fapt, în acesti 18 ani, nu s-au construit nici strazi, nici spitale, nici blocuri, doar s-a reparat ce era facut în perioada criticata.
Brifcor under the bridge - observatii si o concluzie
N-am sustinut nicaieri ca per ansamblu comunismul ar fi fost rau, dar o voi face acum. Confuzia e între viata privata a oamenilor care, de bine, de rau, gaseau bucurie în programele cu Mihaela, în iesirile la iarba verde, în tigarile Kent, blugii originali si în sucurile Brifcor, si regimul comunist, care a însemnat, de la un capat la altul, dictatura, politie politica, saracie si frica. Pentru acest regim, tigarile Kent si blugii originali erau marfuri ilicite.
Au fost si lucruri bune, spun astazi foarte multi oameni, ba chiar binele si raul puse în balanta... Am auzit asta de nenumarate ori, în statia de autobuz, la coltul strazii, în magazinele de cartier, în palavrageala soferilor de taxi. Am auzit astfel de afirmatii în mai toate redactiile unde am lucrat. Desigur, au existat, în spatele defilarilor grandioase si a celor 2 ore zilnice de televiziune cu tovarasul, momente fericite, vizite în familie, conversatii si prietenii, fragmente de viata normala. Viata însasi îsi gasise, contorsionata precum radacinile unui copac prins în asfalt, un curs normal. E puterea vietii si meritul fiecarui om în parte, lumina melancolica si palida a acelor vremuri n-are nimic de-a face cu grija propagandista pentru om a regimului comunist.
Sigur ca de la Dej la Ceausescu, de la Ceausescu de început la cel de sfârsit au fost oscilatii, sigur ca au fost si 10 ore de program la televizor pe zi, n-au fost mereu doua, ba au existat cândva si 2 canale TVR. Însa asta nu schimba trasaturile de fond ale regimului: dictatura, frica, frica, politie politica, propaganda, saracie, umilinta, spinari frânte, foame si frig.
Miturile
Sa vedem binefacerile iepocale ale celor 45 de ani de dictatura. Mituri si amnezii autoinduse. Iata câteva:
S-au facut blocuri pentru toti românii. Fals! Criza locuintelor si preturile de pe piata imobiliara din prezent sunt o dovada a gradului în care fostul regim a reusit sa mute toti românii la bloc. Si cum arata un bloc? Pereti subtiri, miros de mâncare pe toata scara, doua-trei camarute, confort 0-1-2-...-n. Fara curent, caldura, apa, lift, în vremurile glorioase. Daca nu vreau sa stau la bloc? Daca vreu si îmi pot permite casa mea, gradina mea, fara poluare fonica, fara vecini, 100 de hectare de teren de jur împrejur? Îmi pot permite un TV color si o Dacie, în plina iepoca de aur, daca sunt nomenclaturist.
Tot românul avea o slujba. Corect, dar nu era ce slujba voia el. Regimul te instruia înca de la cresa sa cresti proletar si vânjos, iar daca aveai chef de facultate ti se deschidea drumul productiei, primind gloriosul titlu de inginer. În fiecare casa, un inginer pe masa. Am fost si soim, si pionier, si îmi amintesc cum la serbarea de la sfârsitul gradinitei am primit un sort portocaliu si rolul crucial de furnalist. Îmi doream sa fiu medic, si am fost foarte nefericit. Te dai intelectual, vrei sa fii profesor? În regula, dar te repartizam unde vrem noi, la Cucuietii din Deal. Lucrurile s-au înrautatit, în acest sens, în ultimii ani de comunism, au disparut în mod fortat unele profesii (cum ar fi cea de psiholog), cu facultati si institute de cercetare cu tot.
Tot românul avea ce sa îmbrace si ce sa puna pe masa si oamenii traiau toti la fel. Pentru îmbracaminte vezi lista cu obiecte vestimentare nostalgice (ciorapii flausati; strampi; tenisi chinezesti; fulgarine; cravatele din piele de la „fondu' plastic“ etc) si un banc: o tânara intra în magazin si întreaba - aveti chiloti? - da, dar dumneavoastra aveti adeverinta ca lucrati pe schele? Pentru mâncare, vezi cartele, cozi, adidasi de porc, fratii Petreus, capete si ghiare, disparitia bananelor si a portocalelor, cei doi cartofi din camara. Ce repede uitam! Oamenii traiau toti la fel e egal cu ce bine e sa moara capra vecinului, daca eu nu pot/nu vreau sa scot capul afara altii de ce sa fie mai breji?
„Servicii publice (învatamânt, sanatate) de calitate satisfacatoare, utilitati la preturi simbolice, responsabilitate sociala activa, alimentatie rationala (acum extrem de valorizata) si, în general, ceea ce se poate numi bunastare rezonabila si echitabila“. Aici râd cu pofta. Învatamântul si sanatatea de calitate satisfacatoare au ramas cam la fel, adica depasite si în criza continua. Alimentatia rationala si stintifica numai echitabila nu e si, oricum, pentru dieta prefer sa merg la nutritionist, nu la tov. Secretar General al PCR. Responsabilitatea sociala activa - opriti-ma din râs! E atunci când locatarii din blocuri scuipa toata ziua seminte pe scarile de la intrare, iar taranii din bojdeuci fura toata noaptea saci de la CAP.
De ce
E aceasta nostalgie periculoasa? Nu cred, pentru ca nimeni nu s-ar mai gândi serios, astazi, sa voteze un partid comunist, în cazul în care ar aparea unul pe scena politica. Nici nu s-ar gasi prea multi care sa spere, pâna în adâncul fiintei, ca acele vremuri s-ar putea întoarce. Dar nostalgia e periculoasa în alt sens: scoate la iveala oameni depasiti de vremuri, de competitie si de piata, de noile reguli, mai dure si mai complicate, ale jocului. Oameni care sunt în stare sa-si induca o amnezie neagra, pentru a se agata de stralucirea înselatoare a viitorului comunist luminos. Si care se pot convinge, cu argumente derizorii, ca acum e mai rau decât atunci.
Multi oameni, care nu sunt nici meschini, nici rai, nici prosti. Doar nedumeriti, speriati, încremeniti în ei însisi. Îmi permit sa formulez o concluzie, care suna cu siguranta pretentios si filosofic. Cea mai mare frica: posibilitatea dostoievskiana de a alege, de a-ti lua soarta în propriile mâini.