Olavo de Carvalho
articol aparut in Cultura, nr. 112 din 2008-03-06» cultura »
Autor: Bogdan Duca
Câti dintre noi au oare habar de ideile, discutiile sau dezbaterile care mai mult ca sigur caracterizeaza viata culturala a Lituaniei? Sau a Bulgariei?
Pentru a putea sa rupi zidul tacerii ce se ridica nu din rea intentie, ci pur si simplu din cauza neputintei de a face fata valului de informatii mereu actualizate, fie trebuie sa ai dubla sansa de a fi un geniu si de a fi si descoperit/promovat de catre „cei mari“, fie trebuie sa fii un bun cetatean al acestei noi lumi, dispus sa adopti atât stilul, cât si ideile care plac urechilor oamenilor recenti. Trebuie sa ai fie geniul lui Marquez, fie sa te comporti ca un papagal precum Slavoj Zizek (a se lua aminte la faptul ca ambii autori citati sunt de... stânga).
Filosofie si politica
Olavo de Carvalho nu este un geniu „nobelizat“ asemenea lui Marquez. El nu face literatura, ci filosofie. Si înca filosofie „grea“ (din cea cu Platon si Aristotel, nu cu... Derrida, Lévy sau cine stie ce alt întelept cu scoala vietii facuta la revolutia culturala din anii '60). La fel, nu este nici un om care sa doreasca sa se adapteze sistemului, asumându-si nonconformismul conformist, asemeni lui Zizek sau lui Bernard Henri-Lévy. Atitudinea sa publica, pentru care este si (ne)apreciat, e una liberal-conservatoare, fidela valorilor hard ale democratiei.
Olavo de Carvalho s-a nascut pe 29 aprilie 1947 în Brazilia. A desfasurat acolo, pâna la destabilizarea climatului politic brazilian, atât o activitate academica, cât si una publicistica, în calitate de comentator politic. În fapt, legatura dintre conceptia sa filosofica si viziunea politica este imposibil de ignorat. Carvalho crede ca exista o relatie indisolubila între obiectivitatea cunoasterii si autonomia constiintei individuale. Aceasta îl determina sa fie legat de traditie, garantia oricarei constiinte autonome, dar îi asigura si o deschidere, deloc multiculturala, însa fara dar si poate transdisciplinara, înspre marile traditii culturale si religioase ale lumii.
Una dintre contributiile lui Olavo de Carvalho în filosofie este legata de o noua interpretare a operei lui Aristotel. Originalitatea acestei interpretari consta în gasirea unor idei comune, proprii operelor logice ale lui Aristotel, prin cheia carora poate sa fie citita întreaga opera a Stagiritului într-o nota unitara.
Desi în tara sa ocupa locul 5 în topul celor mai cititi scriitori, Olavo de Carvalho este aproape necunoscut peste granitele Braziliei. Desi locuieste în Statele Unite de ceva timp (viata sa fiindu-i pusa în pericol dupa venirea la putere în Brazilia a regimului neomarxist condus de Lula da Silva – a fost amenintat atât de catre regim cât si de diverse organizatii semilegale marxiste), de Carvalho nu a fost adoptat de catre mediul academic american (de altfel foarte generos cu multi intelectuali stângisti veniti de aiurea).
Poporul lui Dumnezeu
Raportat la crestinism, Olavo de Carvalho este un bun credincios catolic, critic însa cu derapajele doctrinei sociale catolice. Derapaje din ce în ce mai evidente în America latina, unde, facând abstractie de fenomenul complex (dar condamnabil la nivel global) al teologiei eliberarii, Biserica, prin asa-numitele „comunitati de baza“, dar si prin conferintele episcopale de acolo, pare sa pregateasca nu numai un soi de „marxism crestin“, ci si o beatificare a lui Marx (desigur, dupa canonizarea „ideologului“ terorist Che Guevara).
Într-unul din textele sale, „Israel aux yeux d'un chretien“, Olavo de Carvalho dezvolta o veritabila teologie a istoriei, propunând o foarte curajoasa reinterpretare a mesajului Bibliei si a legaturii dintre Vechiul si Noul Testament. Pentru de Carvalho, Israelul ar trebui sa fie receptat mai departe de catre crestini ca fiind unicul „popor al lui Dumnezeu“. Departe de a fi o chestiune de optiune, legatura dintre Israel si Dumnezeu este una fiintiala, organica (circumcizia fiind un bun exemplu al acestei asumari). Daca apartenenta la noul Israel sta sub semnul libertatii, apartenenta la vechiul Israel este consangvina. Consecinta imediata a acestui demers este recunoasterea de catre orice crestin a dreptului Israelului de a fi stapânitorul Canaanului, actuala Palestina, atât de înrosita de sângele unui razboi terorist si nedrept.
Astfel, desi ar putea sa fie usor catalogat drept omul „noii ordini mondiale“, fiind un aparator si un apropiat al Statelor Unite si al Israelului, desi suspectabil de filo-sionism, Olavo de Carvalho este prin însasi viata sa dovada vie a inexistentei unei conspiratii iudeo-masonice. Departe de a fi finantat de mari corporatii capitaliste care doresc raul lumii, departe de a fi papusa privilegiata a cine stie carei loje masonice sau a cine stie caror „întelepti ai Sionului“, Olavo de Carvalho nu se bucura de celebritate zizekiana si mai traieste si cu frica razbunarii adversarilor sai politici. Desi apreciat a posteriori pentru corectitudinea analizelor sale, Olavo de Carvalho este ignorat a priori atunci când atrage atentia asupra anumitor evolutii ideologice si politice.
www.olavodecarvalho.org
Opera sa publicistica, în portugheza, spaniola, engleza si franceza, poate fi gasita pe site-ul lui de Carvalho, www.olavodecarvalho.org, site care pacatuieste printr-o mare neorînduiala.
Desi a locuit în România timp de un an de zile, fiind chiar decorat de catre presedintele Emil Constantinescu pentru contributia la dialogul dintre Brazilia si România, Olavo de Carvalho este un necunoscut pentru marea majoritate a românilor. Desi mare parte a intelectualitatii noastre de dreapta s-ar regasi în ideile sale, foarte probabil articolul „Pâna la urma împotriva cui luptam?“, tradus din portugheza de Anca Cernea si postat pe blogul „Noul Conservatorism“ (http://romanianneocon.wordpress.com/ ), este primul text în limba româna al intelectualului brazilian.
Olavo de Carvalho nu poate fi suspectat de extremism. Este un democrat, un liberal autentic, revoltat si reactiv în fata tuturor atentatelor pe care stânga le produce contra democratiei din America de Sud si de aiurea. Valorile pe care el le apara, chiar punându-si viata în pericol, sunt valorile societatii deschise si ale economiei de piata. Spre deosebire de multi alti intelectuali, Olavo de Carvalho întelege legatura indisolubila dintre libertatea politica si cea economica. Nu poate exista democratie fara capitalism, lucru pe care socialistii (fie ei si mai social-democrati) par sa nu îl înteleaga.
Acest fapt este adeseori sublinat de filosoful brazilian care atrage frecvent atentia ca, daca privim lucrurile strict economic, nu putem sa sesizam deosebirea dintre Margaret Thatcher si... Vladimir Lenin, ca initiator al NEP-ului. Dar, daca privim cu atentie, toate experientele capitaliste din comunism au fost dublate de o liberalizare sociala si culturala, sfârsind pâna la urma sa contribuie la erodarea sistemului socialist, semn ca cele doua sisteme nu au cum sa fie compatibile.