Idiotul de la centru
articol aparut in Cultura, nr. 112 din 0000-00-00» cultura »
Autor: C. STANESCU
În acelasi numar al „României literare“ Gheorghe Grigurcu dedica semnul sau de carte eminentului istoric literar, universitar si analist al actualitatii Constantin Calin, autorul celui mai important si complet „Dosar“ Bacovia din bibliografia poetului „bacauan“ („Eseuri despre om si epoca“, „O descriere a operei, glose, jurnal“, „Triumful unui marginal“). „Un conservator“ se intituleaza comentariul criticului care se ocupa de volumul recent aparut „Gustul vietii. Varietati critice“ (Ed. Agora, 2007). Ce fel de conservator este Constantin Calin? Iata genul proxim caruia îi apartine: „Acesti conservatori n-au constituit nici pe departe piedici în calea evolutiei culturii, ci au facilitat-o prin cumpanirea lor, prin spiritul critic ce i-a ajutat sa-i filtreze aspectele ori prin creatiile lor, buna conducatoare a unor energii perene, imanente locului. Progresul gasea adesea în exponentii traditiei nu adversari, cum ar putea parea la prima vedere, ci aliati, data fiind împrejurarea ca în opera si în actiunea lor au îmbinat frecvent valorile vechi cu unele trasaturi ale înnoirii.“ Gheorghe Grigurcu fixeaza locul si rolul acestor „conservatori“ ai înnoirii la Junimea, „Viata Româneasca“, precum si în traditionalismul interbelic: „Luându-i drept termen de referinta pe Maiorescu, Ibraileanu, Lovinescu, din partea carora pleaca o adiere de clasicism, Constantin Calin se desparte, dezolat, de tendinta aculturala a contemporaneitatii în pagini ce vizeaza fete izolate ale acesteia, însa a caror conjugare compune un pe cât de cuprinzator pe atât de întristator tablou.“ Trebuie spus însa ca pe marginea „întristatorului tablou“ nu curge nicio lacrima nostalgica, romantica ori „samanatorista“ pentru cele ce pier, ci, deplorând invazia prostului gust si a falselor noutati, criticul ramâne totusi senin, neînduplecat în credintele sale: din cartea lui razbat surâsul ironic si sarcasmul unui spirit erudit care stie ca toate noutatile sunt vechi. În plus, un neîntrecut pictor de fizionomii si chiar un caricaturist memorabil al câtorva „animale politice“ din zilele noastre.
Structural, Constantin Calin e un moralist subtil si cu ochi foarte ageri, care, ca un Montaigne din foisorul sau, vede lumea nu cum se închipuie ea, ci asa cum este. Pe scurt, e si el un „sceptic mântuit“. Iata cum îsi încheie cronica lui criticul Gheorghe Grigurcu: „Recent, un important prozator român mi-a declarat ca nu stie cine este Constantin Calin. Mai întâi m-am mirat, apoi mi-am dat seama de urmatorul lucru: daca dl Calin, care e si autorul celei mai importante exegeze pe care o avem, în trei tomuri, dintre care doua au aparut, închinate lui Bacovia, n-ar fi locuit la Bacau, ci în Capitala, ar fi fost neîndoios cotat drept unul dintre eseistii nostri de seama. Dar, hélas, omul nu sfinteste totdeauna locul, ci, foarte frecvent, locul are cuvântul hotarâtor…“ Cu umor truculent si ironie abil strecurata sub valul eruditiei biblice, autorul „Gustului vietii“ ataca el însusi prejudecata centrului: „O alta tinta a polemicii din evanghelii e prejudecata centrului ca singurul loc privilegiat, care exclude posibilitatea aparitiei unor valori în alte parti. „Poate iesi ceva bun din Nazaret?“, îl întreaba, framântat de îndoiala, Natanail pe Filip, înainte de a deveni ucenic al lui Iisus. Nazaretul nu era un centru. Chiar mai târziu, dupa ce facuse primele minuni, unii dintre evrei îl dezavueaza pe Iisus din acelasi motiv, adica pentru ca era (am zice azi) provincial: Cum din Galilea are sa vina Hristosul? Altii îi atribuie o origine si mai suspecta: Nu zicem noi bine ca esti samaritean?, reputatia Samarei situându-se mai jos de cea a Galileii. Prejudecata centrului n-a disparut, dimpotriva, s-a amplificat. Ea se vede în toate ierarhiile lumii de azi. Exceptiile sunt înghitite anevoie. Idiotul de la centru are întotdeauna autoritate în vorbele si hotarârile sale: Iisus e prima si una dintre putinele biruinte ale marginii.“ Amara dar suprema consolare, cu toate acestea idiotul de la centru ori din centrul marginii nu crede în minuni, respectiv, în exceptii.