Dialogul carturarilor
articol aparut in Cultura, nr. 112 din 0000-00-00» cultura »
Autor: C. STANESCU
O amenintare teribila pe care am citit-o cu mare emotie pe la începutul anului sub semnatura unuia dintre colaboratorii permanenti ai revistei ce-mi gazduieste rubrica de fata: „Daca exista cineva îndreptatit sa spuna marxistilor «Nu va mai este permis sa existati!», acestia sunt est-europenii, care au cunoscut pe pielea lor ce înseamna Marx…“. Nu se stie ce si cum a simtit pe pielea lui din pricina lui Marx acest est-european ce le retrage marxistilor dreptul la existenta: pesemne ca suferintele îndurate de el au fost atât de mari încât orice reconciliere pare neverosimila, iar dialogul imposibil. Autorul teribilei interdictii trebuie de aceea înteles si iertat. Însa dialogul e posibil. Chiar buna convietuire si respectul reciproc. Iata doi carturari: unul marxist, Ion Ianosi, altul anticomunist (dar nu „visceral“!), Nicolae Balota, pe care un al treilea, Alex Stefanescu, acesta antimarxist declarat, îi situeaza sub zodia aceleiasi conformatii intelectuale. „Ca si Nicolae Balota, Ion Ianosi este unul dintre ultimii umanisti eruditi din cultura româna. Soarta unuia nu a semanat deloc cu soarta celuilalt“, dar, cu toate flagrantele deosebiri de ordin biografic, spune autorul amplului eseu omagial din „România literara“, „cei doi învatati au ceva în comun: o vulnerabilitate în fata istoriei, o lipsa de spirit practic, specifica oamenilor care îsi petrec viata asemenea personajului lui Elias Canetti din «Orbirea», ei sunt atotputernici în lumea cartilor, dar devin stângaci, usor dezorientati, inadecvat politicosi în lumea reala. Nu întâmplator, Nicolae Balota si Ion Ianosi se înteleg bine între ei (dupa cum rezulta din câteva fotografii expresive, adevarate parabole fotografice despre comunicarea dintre marile spirite, indiferent de rolul care le-a fost rezervat în viata de fiecare zi, fotografii realizate de Aura Christi)“. Sigur, „parabole fotografice“ ale comunicarii dintre marile spirite, pozele sunt totusi mute în privinta unor date relativ asemanatoare din biografiile spirituale si intelectuale ale celor doi, cum ar fi bunaoara pasiunea comuna pentru literaturile maghiara si germana din România, temeinic cunoscute, si asupra carora ambii s-au pronuntat deseori în exegeze substantiale. „Ion Ianosi (la nastere: Janos Maximilian) – scrie Alex Stefanescu – a avut acces, înca din tinerete, la mai multe culturi, cunoscând limbile româna, maghiara, franceza, germana, rusa. El a stiut sa faca din evreitate nu o apartenenta etnica restrictiva, ci un mod de a fi universal.“ La fel, frecventând mai multe culturi, Nicolae Balota e un autentic european din România. Si nu s-ar putea spune ca, veniti din directii diferite, pasiunile lor comune i-au înfratit pe acesti doi mari intelectuali ai nostri? Cu siguranta ca da si, în acest caz, anticomunistul dintre ei îi va fi „permis“ celuilalt, marxistului, sa existe si el, în pofida sentintei est-europeanului citat la început care, nu-i asa, a simtit el pe pielea lui „ce înseamna Marx…“. „Pasiunea sa a constituit-o istoria ideilor, în cautarea carora a citit mii de carti, de filozofie si literatura – subliniaza Alex Stefanescu. Ion Ianosi este un foarte bun cititor, care întelege fiecare fraza dintr-un text si ceva în plus, acel ceva în plus fiind reverberatia produsa de lectura în memoria sa culturala. Studiile sale de critica a ideilor, de estetica, de critica si istorie literara sunt lectii de citit.“ Ion Ianosi impresioneaza prin ceea ce Alex Stefanescu numeste lecturi complete: „Marx, Engels si Lenin, Vianu si Worringer, Tolstoi si Galsworthy, Sadoveanu si Rebreanu, ca si multi alti filozofi, esteticieni sau scriitori sunt cititi si descifrati, comparati si reinterpretati în scopul unei revalorificari culturale (din pacate, uneori, si propagandistice) maxime.“ Banuiesc ca paranteza se refera la Engels, Lenin si, desigur, la Marx cu „gândirea vulgara“ a caruia Alex Stefanescu are „razboaie“ vechi de aproape douazeci de ani. El e, care va sa zica, un intelectual cu vederi de dreapta, spre deosebire de Ion Ianosi, un intelectual ce nu si-a repudiat nicio clipa atasamentul fata de stânga pe care o reprezinta si o exprima fatis. (Ceea ce nu-i blocheaza, dimpotriva, îi stimuleaza maximul interes fata de marile valori ale dreptei: ce dovezi mai elocvente decât cartea solida despre Constantin Noica ori contributia lui directa la aventura asa-numitei „scoli de la Paltinis„?!) O stânga autentic marxista pe care multi nu o împartasesc, n-o agreeaza sau o dispretuiesc, inclusiv Alex Stefanescu. El chiar polemizeaza, cam prea pedagogic, cu Ion Ianosi pe seama lui Marx si a ideologiei comuniste care continea, potrivit parerii sale, „înca de la aparitia ei, în programul ei genetic, masura exterminarii repetate…“. Ideea „genei“ criminale din scrierile (repet: scrierile!) lui Marx a devenit un cliseu utilizat masiv, am impresia, pe necitite. Or, cum spune Alex Stefanescu, Ion Ianosi nu numai ca e „un foarte bun cititor“ dar si unul care face „lecturi complete“. Tocmai de aceea studiile sale devin si veritabile „lectii de citit“ si de citat. Însa marea majoritate a „antimarxistilor“ de azi nu l-au citit, ca Ion Ianosi, pe Marx, eventual l-au frunzarit si, cu siguranta, se înfrupta copios în special din câteva paragrafe ale „Manifestului Partidului Comunist“ spre a se arata ei însisi anticomunisti puri si duri. În fine, nu stiu în ce masura admite Ion Ianosi sa fie marxist, câta vreme Marx însusi trebuie ferit sa devina un „marxist“ (din aceasta cauza îl si cauta regretatul Al Ivasiuc pe „tânarul Marx“!). Daca nu se erijeaza, din modestie, în marxist, Ion Ianosi, intelectual de stânga, autorul atâtor studii monumentale si carti minunate ramâne cu siguranta exegetul textelor lui Marx – ceea ce-i total diferit de substativizarea adjectivala suferita sub mostenirea fiilor vitregi ori a urmasilor sai ilegitimi. Pâna una alta, sa observam ca economia capitalista se înfrupta binisor, teoretic si practic, si din „Capitalul“ lui Marx, iar o carte ca „18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte“ ar merita sa fie citita si de Alex Stefanescu macar pentru farmecul stilului sau literar.