La trecut
articol aparut in Cultura, nr. 111 din 0000-00-00» cultura »
Autor: CATALIN STURZA
Ce va amintiti din Iepoca de Aur? Calorifere înghetate, pene de curent, cozi – ok. Chiar va amintiti asta? Chiar va vin mai întâi în minte lucrurile rele, norii negri, ororile comunismului? Sau va gânditi fulgerator la emisiunile cu Daniela si Aschiuta, la sucul Brifcor si la bomboanele Cip, la stilourile chinezesti, la „Nu te supara, frate“, la meciurile de fotbal de pe maidanul din spatele blocului – într-un cuvând, la toate lucrurile bune si frumoase care înfasoara acele vremuri într-un cocon idealizant?
Deceniile din urma ale comunismului, ca si comunismul în sine n-au fost facute din aur, nici macar suflate cu auriu n-au fost, ba dimpotriva. Reci si cenusii, ramasitele acelei epoci ne bântuie si azi. Din vremurile fricii si ale saraciei, ale dictaturii si ale traiului pe cartela au ramas urme de care ne ciocnim la tot pasul: infrastructura oraselor, blocurile muncitoresti în care locuiesc înca cei mai multi dintre românii urbanizati, drumurile desfundate din provincie, conditiile medievale de viata din mediul rural. Ca sa nu mai vorbesc despre obiceiurile încetatenite, precum furtul din banii publici si spaga la tribunal, politie, spital, scoala etc. Traim, practic, într-o lume fizica zidita în 45 de ani de comunism, sub cupola morala a naravurilor si uzantelor împamântenite în aceiasi 45 de ani de comunism. Mascata sub un strat de panouri publicitare gigantice si de mall-uri cu fatade luminoase. Cu cât sapam mai adânc la temelia acestei lumi, prin plafonul coruptiei si prin peretii imuabili ai blocurilor cenusii, vedem ca lucrurile se schimba de fapt încet, foarte încet.
Vizitati blogul „La trecut“ (www.igu.ro/latrecut), site-ul „Suvenir Shop“ (www.suvenirshop.ro) si altele, precum www.nascutinurss.ro. Nu-i asa ca va vin lacrimi în ochi? Ahhh, anii '80. Instantaneu ne conectam la un timp aproape mitic si la o Atlantida scufundata, care nu va mai iesi nicicând din apele istoriei. Ne vin, în mod reflex, în minte „Legendele Olimpului“ ale lui Alexandru Mitru, radioul Gloria, ceasul Slava, înghetata Vafe cu vanilie s.a.m.d. Chiar si lucrurile neplacute, precum sobele cu lemne din apartamentele de bloc si excursiile la cules recolta, pe câmp, par acum ceva frumos si pe veci pierdut. Veti gasi, pe cele trei site-uri, suficiente urme care sa va alimenteze nostalgia: fotografii cu obiecte care au disparut de mult, sau care devin tot mai rare, reclame, afise politice si culturale, discursuri si cântece vechi. Pe blogul „La trecut“ fiecare vizitator îsi scrie, daca are chef, amintirile. Textele sunt lungi, dense, lirico-patetice, nimeni nu rezista tentatiei sa-si dezgroape, printre oh-uri si ah-uri, amintirile. Si de a inventaria cât mai multe obiecte, sunete, situatii si personaje din vremurile de demult.
Au aceste site-uri o dimensiune nostalgica? În mod sigur. De cele mai multe ori, e nostalgia dupa copilarie, iar ciocolatele si napolitanele de odinioara sunt de fapt madlene proustiene, declansatori ai unei calatorii spre un timp fara facturi, rate la banca si griji. Un vizitator de pe blogul „La trecut“ scrie: „Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarât sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta. (...) Vreau sa fiu mândru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cât costa asigurarea pe anul viitor“.
Se întâmpla însa ca „trecutul“, cu bune si rele luate la gramada, cu cozile la carne si Mihaela de pe micul ecran, sa însemne, pur si simplu, niste vremuri mai simple si mai putin împovaratoare. Niste vremuri în care, pe unicul bulevard spre viitorul luminos al comunismului, aveai iluzia de a-ti întelege si controla sensul propriei vieti. Naivitatea înseamna fericire, asa cum spune laura_nostalgica pe www.igu.ro/latrecut: „Trebuie sa recunoastem ca desi au fost vremuri net inferioare celor contemporane ca si drepturi, servicii etc.., traiam totusi cu mult mai multa intensitate bucuriile vietii, eram mai fericiti, mai curati, mai naivi... ahh, anii '80!!!“.
Comentarii de tipul „suntem ultima generatie care a facut serios scoala“ sau „suntem ultimii copii care s-au jucat pe maidan“ sau „am învatat sa pretuiesc mai mult obiectele si oamenii din jur“ abunda în textele nostalgicilor. Pentru multi, comunismul înseamna, prin regulile stricte ale statului politienesc, si o seriozitate si ordine care dupa decembrie '89 s-au pierdut.
Dincolo de nostalgie, site-urile despre comunism au si o alta dimensiune, cât se poate de capitalista: cea comerciala. Unele sunt (si) instrumente de marketing pentru autorii lor, altele îsi propun, deschis, sa puna istoria sa faca bani. Acesta e mesajul de pe www.suvenirshop.ro: „Va propun sa facem si noi comert cu simbolurile si mesajele noastre comuniste, ca sa ne imunizam, sa ne amuzam, sa ne melancolizam, sa fim cool. Si trecutul nostru comunist poate sa vânda turistilor capitalisti la fel de bine ca cel, al rusilor, cehilor sau ucrainienilor“. Primele obiecte vândute – tricouri cu secera si ciocanul si capace virtuale pentru producatorii de bauturi.