Citate pentru purtator
articol aparut in Cultura, nr. 190 din 0000-00-00» cultura »
Autor: CATALIN STURZA
Ca sa vorbesc în aforisme, în manualul meu de maniere culturale citatele din gânditori celebri pot primi cinci întrebuintari: de cârje, de bâte, de dinti de aur, de snururi aurii si de fluturi pentru insectar.
Cârjele sunt pentru prezentatorii si moderatorii tv care vor sa para cultivati. Avantajele citatelor e ca sunt deja adunate cu sutele si cu miile în depozite off si online. De pe citapedia.ro sau de pe intelepciune.ro oricine poate culege manunchiuri de citate. Din Dostoievski, din Freud, din Iorga si din Cioran si din cine doriti. Nu trebuie sa-i citesti pe Dostoievski si pe Iorga cu creionul în mâna si sa-ti iei notite pe carnetel pentru a pregati o emisiune tv, ai sta o vara la biblioteca si n-ai termina. Mi s-ar parea absurd sa citesti, pe de alta parte, filosofi si istorici si psihanalisti doar pentru a extrage, cu exclamatii de bucurie, câte un citat. Exista colectii ready-made de unde întelepciunea se culege la flacon. Si odata cu aforismul iei ceea ce e mai important: numele gânditorului respectiv, pe care îl vei rosti în fata audientei. Faci cum faci ca sa-ti aduci peroratia în punctul în care, cu o mâna la barbie, rostesti: cum spunea Philip Johnson, „arhitectura este arta de a face risipa de spatiu“. Bâtele sunt pentru cei care vor sa îsi uluiasca si sa-si ameteasca auditoriul. Sunt de doua categorii: bâte grele si bâte subtile. Cele grele sunt fabricate din esenta unor personalitati care nu intra în orizontul cunostintelor generale accesibile omului de rând sau sunt cioplite din fibra unor gânditori ce au marcat istoria unor discipline particulare. Henry de Montherlant, Thomas Carlyle, Werner Heisenberg, Adam Smith, Günter Blobel, Noam Chomsky. De multe ori, e greu sa-i asociezi, fizician fiind, pe Blobel cu medicina sau, medic fiind, pe Adam Smith cu economia, însa gânditorul manevreaza citatul-bâta cu atâta siguranta, încât ti-e greu sa nu crezi ca te-ar zdrobi ca pe un gândac daca ai polemiza cu el/ea fie si pe lucruri care tin de domeniul tau. Bâtele subtile sunt facute din carti din rafturile doi si trei sau din numele unor scriitori putin cunoscuti publicului larg. Rostirea unui nume ce împrumuta cumva, de undeva, o oarecare sonoritate lasa de fiecare data audienta cu gura cascata. Cum spunea Ileana Vulpescu, „Dragostea vine si trece“. Dintii de aur sunt pentru manelistii culturii care trebuie sa arate, în felul lor, ca au cu ce. Amesteca, într-un zâmbet larg, artele, stiintele si pseudostiintele, savantii si ocultistii, autorii si personajele, nume din toate epocile istorice si de toate mâinile. Cum spunea sau nu Marin Preda prin gura lui Moromete, „E foarte mult sa ai constiinta ca esti un om luminat si ai mai întâlnit înca unul ca tine“. Exista si manelisti ai aforismelor, si pe site-urile consacrate productiile lor îneaca, de multe ori, citatele extrase din cartile unor scriitori clasici. Aveti idee cine-o fi domnul Valeriu Butulescu? E cel care a zis „Si în rândul mediocritatii se da o lupta. E ceva sa fii cel mai mediocru“ sau „Carte. Vesnicie în sicriu de hârtie“ si multe altele. Snururile aurite sunt pentru cei care au o idee, o pun în text sau în discurs, uneori în mod admirabil, si simt nevoia sa adauge, la sfârsit, o cireasa. Ca si cum n-ai fi credibil, pâna la capat, daca n-ai cita din Pascal, din Voltaire sau din Caragiale. Nimeni nu se îndoieste, în astfel de cazuri, ca respectivul autor a citit câte ceva din Voltaire si din Caragiale sau ca citatul capata, în noul sau context, o semnificatie suplimentara. Însa aceasta semnificatie sta pe locul doi; numele gânditorului e cel mai important. Un nume ilustru pune textul într-o companie buna, e un bilet de trecere la vedere, frivol si ostentativ, care ar trebui sa-i dea zicerii un loc în fata la concertul zicerilor grele si importante. Cum spunea Caragiale, „Amatorul lucreaza de placere morala si ce produce îi face întotdeauna placere; artistul lucreaza de nevoie intelectuala si foarte rar îi place ce face...“. În sfârsit, fluturii sunt trofeele pentru colectionari. Exista acea categorie inofensiva de oameni care aduna timbre, capace de bere si, uneori, informatii. Viciile lor sunt îndeobste simpatice, strâng si iar strâng tot ceea ce poate fi decupat si clasificat. Sunt cei care au inventat, probabil, enciclopedii on-line precum www.citatepedia.ro. „O viata de om nu tine mai mult decât ai spune «unu»“, a spus marele Will, orice ar însemna asta.