Daca am fi macar soimi!...
articol aparut in Cultura, nr. 190 din 0000-00-00» cultura sportului » venind din iarba
Autor: CORNEL DINU
Începe toamna europeana a echipelor noastre de club, dar si campania calificarii la viitorul turneu final al campionatului mondial, pentru tricolori. De palavragit, nu vom scapa. Ramâne de vazut si de interpretat ce vom constata ca joc. si, de aici, rezultate...
Alegerea tine numai de capacitatea de selectioner a lui Victor Piturca. Vom vedea! Cert este ca a operat câteva schimbari de componenta, dar si de dinamica a asezarii, în amicalul de la Urziceni, cu Letonia. Neconvingator ca noutati de formatie, dar de apreciat ca a evoluat
într-un sistem clar ofensiv.
Subiect tare interesant si care este tratat la noi invers decât asa cum ar fi normal. Am vrut sa ma exprim popular, dar m-am abtinut. Fondul problemei merita, însa, dezvoltat. Pentru ca echipele noastre sunt mai întâi gonite dupa rezultate de conducatorii momentului care, asa cum am mai spus, vor sa conduca si sa impuna totul, dar nu se întreaba, într-un mic licarit de bun simt macar, daca stiu, într-adevar sa conduca. Realitatea este si mai grava, daca ne gândim ca acest fenomen este preponderent acum în societatea româneasca. Mai periculos chiar decât „dosarele de cadre“ care au otravit România bolsevica câteva decenii bune din mijlocul secolului trecut. Ideal ar fi sa nu ne mai aducem aminte. Dar putem? Pentru ca suntem nevoiti sa constatam tot felul de operatiuni bizare, ce sfideaza minima competenta, în deciziile luate de acesti rasfatati ai momentului, de la aducerea a tot felul de fantose de jucatori, pâna la tot felul de interventii verbale prin emisiuni si presa scrisa, ce compromit climatul normal al fotbalului.
În ceea ce priveste logica jocului, pe care nici macar n-o iau în calcul, se poate gasi o singura explicatie. Justa si elocventa. Dupa ce au facut averi mai mult prin frauda si rapacitate, placându-le masinile, pipitele, dar si „futbolul“, au navalit peste acest joc, pentru a-si satisface si acest chilipir, frustrati de faptul ca au batut mingea doar prin fata blocurilor national-comuniste, neprinzând maidanele sau curtea scolii. De clasele ei ce sa mai vorbim... din comportament se pricepe imediat sa n-au prea fost pe acolo. Cazând, asadar, de prin din peluze, au navalit decizional chiar în cluburile de marca ale fotbalului nostru. Atunci, cu adevarat ne-am pricopsit. Si hatârul pe care si l-au satisfacut e tare costisitor. Pentru ca, asa cum si-au facut averile, adica periculos si sfidator de repede, vor sa se întâmple si în fotbal. Iar accentele si de paranoia pe care le declanseaza terorizeaza atmosfera jocului. Astfel, în graba lor de a-si satisface instinctele primare si în fotbal, se reped pe propria echipa, pe arbitrii si pe conducatorii celorlalte cluburi. Vor satisfactii imediate. Pe arbitri îi ataca hilar, înainte chiar de a fluiera oficial, iar conducatorii adversi sunt, sau provoaca si ei (multi de aceeasi teapa), aceeasi balacareala. Înainte si dupa meciuri. Mass-media se freaca pe mâini, au ce mesteca. Si lumea, ca o consecinta obiectiva, începe sa ocoleasca arenele.
Strecuratul pe sub lege
În privinta jocului propriu-zis situatia este si mai dramatica. Anul trecut s-au schimbat 21 de antrenori. Anul acesta s-a introdus regula ca cei demisi sa nu mai poata antrena în prima divizie pe tot parcursul sezonului. Dar ce respect avem noi, educat, în privinta deciziilor normative stabilite? Cu siguranta se vor inventa si aici subterfugii oriental-bizantine. O sa vedeti! Cât de curând se vor crea portite pentru cei aflati acum pe bara si nu pe banca tehnica. Suntem greu de întrecut în capacitatea de a eluda si strecura printre reguli si legi. Or, aceste schimbari intempestive, mereu prezente în ultimii ani de graba nebuna pentru a fi mereu învingatori, ceea ce este imposibil omeneste!, arata ca foarte putini pun carul înapoia calului. Putini se gândesc ca mai întâi trebuie create, la echipe, calitatea si continutul realist si eficient al jocului, ca mai apoi sa vina si rezultate satisfacatoare – chiar în cascada, daca ai competenta si rabdarea sa respecti imperativul traditional al acestui joc: „Gândeste ceea ce joci, ca sa obtii ceea ce vrei“. Bineînteles ca, într-un astfel de climat de „graba strica treaba“, antrenorii devin si ei, la fel de rapid, prizonieri ai nevoii de rezultate imediate. Si fac fel de fel de compromisuri, pentru a rezista si pentru a-si încasa argintii zgomotos de zornaitori. De la achizitii pripite de jucatori straini pe ultimele zile de transfer (deci refuzatii de mai peste tot!), pâna la încropirea echipei dupa criterii relative de eficienta si nu de calitate complexa, fizico-tehnico-tactica.
Nu întâmplator, la începutul acestui campionat, echipele care conduc plutonul clasamentului, surprinzator pentru multi conducatori grabiti, sunt Vasluiul si Urziceniul. Echipe preocupate de a-si realiza înca din pregatire o formula de echipa stabila si, de aici, o calitate incontestabila a dinamicii jocului prestat. Observatie si explicatie pe care n-am auzit-o pâna acum de la nimeni din armata de analizatori ai campionatului nostru. În privinta conducatorilor creionati pâna acum nici o surpriza. Ei merg înainte pe drumul lor orb si surd de a întelege esenta macar primara a fotbalului.
Deocamdata cam atât despre întunecimile campionatului nostru. Luminile sunt putine, dar si asteptate de la echipa nationala, care va debuta în aceste zile în preliminariile campionatului mondial. Ca si de la formatiile de club ce încep sezonul de toamna intrnational.
Pentru Victor Piturca situatia este complexa.
I se cer, firesc, noutati competitive de nume în lot si în echipa. Ca si un continut al jocului eficient real pe constructie si finalizare. Nu-i usor, dar cred ca are solutii. Au aparut câtiva jucatori competitivi, solutii confirmate de campionatul intern. Câtiva chiar tineri, care s-au rodat în reprezentativa de tineret a lui Emil Sandoi. De aceea, alegerea tine numai de capacitatea de selectioner a lui Victor Piturca. Vom vedea! Cert este ca a operat câteva schimbari de componenta, dar si de dinamica a asezarii, în amicalul de la Urziceni, cu Letonia. Neconvingator ca noutati de formatie, dar de apreciat ca a evoluat într-un sistem clar ofensiv: „4-1-4-1“, care trebuie antrenat si corelat cu felul în care evolueaza „tricolorii“ la echipele lor de club. Altfel... Lituania vine în debutul-premiera de la Cluj ca adversar destul de dificil de depasit, clar. S-ar putea sa ne chinuim si fara Mutu care, vor nu vor unii sau altii, ramâne singura valoare inventiva certa de la mijloc si din atac.
În privinta cluburilor ce pasesc în turul preliminar al cupei U.E.F.A. o singura constatare. S-au dorit din nou adversari asa-zis... accesibili. Si de catre conducatori, dar si de catre o parte a presei. Ciudat si derizoriu. Pentru ca, se stie de mult, echipe „accesibile“ nu mai concureaza la acest nivel. Concluzia este simpla: Am ramas tributari aceleiasi mentalitati nefaste. A „perei malaiete!“... si a lui „muieti îti sunt posmagii!“... Stim ca nu putem deveni, prin influentarea subconstientului nostru, vulturi peste noapte. Dar macar soimi am putea încerca sa ajungem!...