Atletismul derizoriu
articol aparut in Cultura, nr. 190 din 0000-00-00» cultura vizuala »
Autor: ADINA ZORZINI
Maximele termice ale valului de caldura care a lovit zona artelor vizuale bucurestene în sezonul estival s-au înregistrat în zilele de 10 iulie (la Fabrica), 17 iulie (la Galeria Anaid) si 13 august (la Galeria H'art).
Înarmati cu texte de prezentare, colete-cado pentru presa, cataloage ilustrate si mese de protocol cu racituri, organizatorii primului eveniment în ordine cronologica (Fundatia Unilever România, cu sprijinul Galeriei H'art), au reusit sa atraga la deschiderea expozitiei de la Fabrica un numar infinit mai mare de public amator de arta contemporana fata de mai modestii organizatori ai celorlalte doua evenimente (Galeriile Anaid si H'art), care nu au servit la vernisaje decât apa minerala din productia autohtona si piscoturi cu brânza sau fructe de sezon.
În spatele acestor aspecte pur logistice stau artistii sau lucrarile artistilor în sine, adica elementele care constituie, de fapt, sau cel putin ar trebui sa constituie impulsurile motivationale ale deplasarii unui grup de indivizi dinspre locuinta de domiciliu înspre un spatiu expozitional sau altul. Acum, câti dintre indivizii prezenti la câte unul sau doua ori chiar la toate cele trei evenimente au fost acolo din dragoste curata fata de artele vizuale contemporane, numai indivizii respectivi pot numara, în liniste, în sinea lor. Astfel, de numarat aici ne mai ramân numai artistii, criticii, curatorii si galeristii: sa-i luam pe rând.
10 Iulie
Expozitia: „GM“
Locatia: Fabrica (str. 11 Iunie nr. 50)
Organizatorii: Fundatia Unilever România, cu sprijinul Galeriei H'art
Artist: Gili Mocanu
Curator: Liviana Dan
Alte persoane care au semnat alaturi de Liviana Dan textele din catalogul de prezentare: Dan Popescu, Oana Tanase si Anca Mihulet.
Din textul lui Dan Popescu puteti afla mai multe lucruri, din pacate toate vag exprimate, referitoare la igiena personala imploziva a lui Gili Mocanu, la faptul ca el este, alaturi de Duchamp si Mondrian, bineînteles, un al treilea mare sportiv (desi nu se precizeaza ce sport anume practica) sau referitoare la provenienta fie extraterestra, fie biblica a constanteanului Gili Mocanu, indicat în text drept unul care vine „dintr-o alta lume“.
Apoi, din textul Oanei Tanase puteti afla ca Gili Mocanu are o fixatie numerologica în legatura cu cifra 2 si ca Oana Tanase îsi pune în mod real problema creditarii textelor lui Heidegger privind opera de arta; mai departe, aceeasi Oana Tanase manifesta o presimtire sumbra în ceea ce priveste recurenta în bucla a unui motiv din desenele artistului (care nu trebuie în mod gresit interpretat semiotic, ne avertizeaza cronicareasa) si ajunge, într-un final, sa avanseze ipoteza conform careia lucrarile lui Gili Mocanu ar fi posibil sa existe fizic, „în carne si oase“.
Dupa asemenea introduceri elucubrante, lucrarile lui Gili Mocanu risca sa dezamageasca sincer, întrucât acestea nu prezinta nici simptome ale încarnarii, nici ale demonizarii si, cu atât mai putin, semnale cu fum venite din lumi paralele.
Expozitia „GM“ e pur si simplu un conglomerat de lucrari din perioada 2004 – 2007 si, ca orice conglomerat, are parti cu adevarat sclipitoare si parti pur sclipicioase, unde diferenta dintre sclipitor si sclipicios o fac „Templele industriale“, „Dricul“, „Jumatate zvastica“ sau altele asemenea, în timp ce majoritatea peisajelor (dar mai ales marinele) par sa indice faptul ca Gili, uneori, ia calea impresionismului.
Oricum ar fi, Gili Mocanu ramâne, în ciuda imbecilitatilor logice si fiziologice din prezentarile celor doi atleti/esteti ai derizoriului (Dan Popescu si Oana Tanase), si dupa aceasta expozitie, unul dintre foarte putinii artisti români contemporani care cauta adevarul prin metodele artei, ca pe un objet trouve: în acest sens, priviti va rog prin ochii lui Gili, „Lumea ca bustean“.
17 Iulie
Expozitia: „On the Spot“
Locatia: Galeria Anaid (str. Slobozia nr. 34)
Artistii: Suzana Dan, Istvan Laszlo si Botond Ferenczy
Curator: Diana Dochia
Prezentarea celor trei artisti împachetati în aceasta expozitie, care face parte dintr-un proiect mai larg („Antagonism cerebral“), nu are nicio justificare plauzibila din punct de vedere logic, estetic, valoric sau managerial, pentru ca între cei trei nu exista nici un fel de punte de legatura: ei apartin unor genuri diferite (Suzana Dan face pictura, Istvan Laszlo arta conceptuala – fotografie + instalatie multimedia, iar Botond Ferenczy BD – banda desenata), au arii tematice si de interes diametral opuse si, în consecinta, practica lor (artistica) instrumentalizeaza o serie de analize divergente asupra unor realitati date sau imaginare. Astfel, singurul criteriu al punerii lor împreuna într-o expozitie ar fi tocmai lipsa unui atare criteriu. Bun si-asa.
Lucrarile Suzanei Dan se împart în doua categorii: (i) categoria pana, compusa din seria de 7 imagini cu spam-uri înflorate, „embroidered spams of love spasms“ + 2 imagini cu pudeli rozalii („parishiltonchihuahua!“ si „parishiltonfuckingloveey!“) + 1 instalatie încadrabila în genul umorului negru pentru copii de la 9 la 99 de ani, intitulata „Barbie mâncata de câini si plânsa de pitici“; si (ii) categoria nelinistitoare, compusa din doua lucrari ca doua halucinogene supraetajate, „I Love Barbara and Barbara Loved the Dogs“ 1 si 2, care emana un aer Fernando Botero-id.
Mai departe, simulacrul unui batrân gârbovit prezent în expozitie + 1 instalatie audio-video care-l prezinta pe acesta angajat în diverse actiuni sociale, împreuna cu o serie de fotografii supradimensionate care sustin si dubleaza actiunile de pe pelicula, alcatuiesc dispozitivul artistic al lui Istvan Laszlo.
Istvan Laszlo vine sa demonstreze ca acest tip de arta conceptuala devenita participativa, care exploateaza provocarile sociale declansate prin obiectul de arta si care este foarte des întâlnita în spatiile Europei de vest sau Americii (statuile cu aparenta umana plasate în pietele publice, de exemplu), începe sa patrunda în sfârsit si în imaginarul autohton.
În cele din urma, dispay-ul lui Botond Ferenczy prezinta versiunea BD a unei dimensiuni cosmaresti oarecare, nici pe departe atât de neagra, de sângeroasa sau devianta ca amokalipsa (seria BD „Amokalipsis“ a) lui Mitos Micleusanu.
13 August
Expozitia: Casa la mare
Locatia: Galeria H'art
Artist: Raul Ciosici
Curator: Dan Popescu
În textul de prezentare al acestei expozitii (fata de acela din prezentarea lui Gili Mocanu), Dan Popescu este mult mai coerent, un pic mai relaxat si chiar dispus la digresiuni filosoficoase în comunicatul de presa: pe scurt, bate câmpii într-un mod mult mai elegant iar în încheiere chiar avertizeaza pe un ton sugubat asupra faptului: „Digresiunea hermeneutica de mai sus n-are nicio legatura cu realitatea si astfel trebuie luata ad litteram.“
Dincolo de textul curatorial, expozitia lui Raul Ciosici este compusa dintr-o serie de desene în creion pe hârtie manuala, realizate într-o maniera care stilizeaza liniile unor posibile stampe japoneze, reducându-le pâna la ideograma: cele doua semne grafice utilizate de Raul Ciosici sunt cele care reprezinta notiunile de casa si de munte, în timp ce marea ramâne singurul pretext pentru a desena în sensul propriu (adica a compune o suprafata, a o hasura, a vibra tusa etc.).
Arta pe care o practica Raul Ciosici ramâne, ca si în cazul ultimei expozitii a artistului la Bucuresti, extrem decorativa, cu diferenta ca de data aceasta, cromatica violenta, tipatoare din lucrarile expuse în iulie 2006 a fost înlocuita de monocromie, iar pensula, de creion.