Sfarsitul competitiei
articol aparut in Cultura, nr. 190 din 0000-00-00» cultura controversei » dosar cultura: sfarsitul competitiei
Autor: ***
Jean-Luc Marion scria recent în Le Figaro despre voalarea sau chiar disparitia sportului: „Sportul intra în declin si s-ar putea, într-o zi, sa dispara cu totul.“ Cauze? Disparitia identitatilor nationale (sunt de actualitate echipele de club cu componenta internationala), atingerea unui plafon al performantei care nu mai poate fi depasit decât prin stimulare chimica (dopajul), disparitia prin urmare a fictiunii identificarii noastre în ei.
Nu sunt singurele argumente: competitia a fost confiscata de show. Asa cum în filmele cu arte martiale luptele sunt coregrafiate doar pentru ca sa arate bine, competitiile sportive vor sfârsi sau deja sfârsesc pentru a împacheta produse publicitare, pentru a organiza dialectici între Adidas si Nike, si nu pentru a spune ceva despre natura umanului si depasirea limitelor (sau spune ceva despre acestea din urma doar pentru a vinde Nike si Adidas). Sportul, pe scurt, a fost înghitit de ideologia divertismentului, unde totul este simulat, aranjat.
La fel se întâmpla, s-ar putea extrapola, si în cultura propriu-zisa, nesportiva, dar animata de resorturi sportive (competitia, topul etc.). Competitia între valori cuantificabile cât de cât „obiectiv“ s-a transformat în competitia „cea mai“ obiectiva a ratingului: în competitie intra imaginea si aproape numai imaÂginea (de altfel, în treacat fie spus, arta cel mai bine remunerata în secolul 21 este crearea de imagini/branduri). Exista de asemenea tendinta (din ce în ce mai legiferata) de a considera ideea de competitie o forma de discriminare si a descuraja vaÂloÂrizarea negativa (ceea ce e aproape totuna cu anularea valoÂrizarilor).
Pe de alta parte, prin ieftinirea accesului la suportul public, toata lumea s-a transformat în scriitor: vezi blogurile, unde pâna si compilatia medievala a fost rebrevetata glorios ca forma de autoritate, de scriere originala. Efectul? Nu bloggerii s-au transformat în scriitori, ci scriitorii în bloggeri.
Reprezinta cele de mai sus o fictiune pesimist-conservatoare sau o naratiune cu valoare descriptiva? Cum vedeti lucrurile ca autor/ comentator/ consumator român? Este competitia un cliseu fascist care îi discrimineaza pe cei slabi? Este neutralizarea ei în show suparatoare?
Mihai Iovanel