Noul rege
articol aparut in Cultura, nr. 188 din 2008-08-28» cultura sportului » Psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Dupã 4 ani si 7 luni, mai exact 237 de sãptãmâni consecutiv, elvetianul Roger Federer, unul dintre cei mai mari campioni din întreaga istorie a sportului alb, a fost detronat de pe poziÂtia de lider mondial. Un mit a apus si, cred specialistii, un imens nume se pregãteste sã devinã istorie, adicã statisticã purã. „Cãlãul“ sãu? Spaniolul Rafael Nadal, care, din 25 iulie 2005, rãgaz de 160 de sãptãmâni consecutiv, i-a tot suflat „stãpânului“ Federer în ceafã. Inevitabilul s-a produs – si încã deosebit de eclatant, chiar dacã în urma unei întârzieri teribile.
Începând cu data de 18 august 2008, Rafa nu numai cã a devenit noul lider ATP, cu un avans confortabil, de circa 800 de puncte în fata lui Federer (6700 la 5930) si de aproximativ 1600 puncte în fata lui Novak Djokovici (6700 la 5105), dar si-a sãrbãtorit acest triumf printr-un cadou exceptional: titlul olimpic la simplu, cãci pe 17 august, la Beijing, pe futuristul stadion Olympic Green Tennis Court, maiorchinul de numai 22 de ani l-a executat în trei seturi, scor 6-3, 7-6, 6-3, pe talentatul tenisman chilian Fernando Gonzalez, un familiar al podiumului olimpic, cãci acesta obtinuse bronzul la simplu si aurul la dublu în 2004, la Atena.
Totul a pãrut sã fie un galop de sãnãtate pentru cel care a fost delfinul lui Federer vreme de patru ani. 2008, asa cum am mai scris în paginile revistei „Cultura“, a constituit un adevãrat fundal pentru explozia sportivã a junelui din Manacorul Maiorcãi. Cã asa stau lucrurile, o dovedesc cifrele seci. Pânã pe data de 18 august a.c., Nadal are un palmares de 70 la 8 (70 de victorii la 8 înfrângeri), 8 turnee importante câstigate, printre care 2 de Mare slem (Roland Garros si Wimbledon), titlul olimpic la Beijing, 3 turnee de Masters Serie (Monte-Carlo, Hamburg si Toronto), unul de International Series Gold, la Barcelona, plus un altul de International Series, la Londra (Queen's Club). A mai fãcut semifinalã la Aussie Open, Melbourne, finalã la Masters Serie de la Miami, semifinalã la Masters Series de la Indian Wells si Cincinnati, finalã la Chenai. Palmaresul direct cu rivalii din Top 3 ATP este si el grãitor: 4 la 0 contra lui Federer, si 4 la 2 împotriva lui Djokovici.
Misterul nu constã asadar în a-l celebra pe Rafael Nadal, gratie exceptionalelor sale merite, ci de a întelege ce anume se întâmplã cu Federer, campionul care, la începutul anului, pãrea cel mai indicat sã depãseascã recordurile lui Pete Sampras (286 de sãptãmâni consecutive în fotoliul de lider mondial si 14 titluri de Mare slem) si, de ce nu, chiar sã realizeze, în fine, Marele slem, eveniment pe care-l tot asteptãm din 1969, de la Rod Laver. Din pãcate (nu-l iubesc pe Federer, dar îi respect geniul!), o mononucleozã suferitã la debutul anului l-a împiedicat pe elvetian sã atingã forma fizicã necesarã performantei. si-a revenit, a jucat un tenis bun, pe alocuri ideal, a strâns din dinti dupã umilitoare înfrângeri dureroase (la Djokovici, în semifinala de la Melbourne, la Nadal în finalele de la Monte-Carlo, Hamburg si Roland Garros), dar a clacat iremediabil în urma catastrofei din finala de la Wimbledon, când delfinul spaniol i-a refuzat regelui sansa de a realiza încã un record: 6 succese la rând pe gazonul de la All England Club.
Atunci s-a rupt filmul, probabil definitiv, mãcar anul acesta. Personal, nu cred cã Roger Federer mai are capacitatea de a reveni lider ATP în 2008, excluzând, fireste, vreo minune. Nu agreez gândirea magicã, de aceea nu-i acord mare credit. De altminteri, „Mr. Perfect“ s-a agãtat el însusi de halucinogenul gândirii magice, cãci dupã traumatizantul esec de la Wimbledon, a declarat cu amãrãciune: „Voi, cei din presã, puteti sã scrieti ce doriti. Eu sper sã-mi iau revansa la Jocurile Olimpice si US Open. Discutãm dupã aceea.“
Beijing-ul s-a dus. Înaintea sa, si cele douã Masters Series pe hard pregãtitoare pentru Flushing Meadows, Toronto si Cincinnati. Roger s-a înclinat de fiecare datã, si încã din tururile „joase“ ale turneelor: la Toronto a pierdut, în premierã, la francezul Gilles Simon, la Cincinnati a fost înfrânt în optimi de Ivo Karlovici, iar la Beijing în sferturi de James Blake. Dacã pe Simon nu-l mai întâlnise, în schimb, cu Karlovici si Blake lucrurile erau diferite. Palmaresul în fata uriasului croat indica un sever 6-0 pentru elvetian. Toate meciurile anterioare fuseserã strânse, încheiate în general în trei seturi, de multe exclusiv pe tie-break. Cu James Blake, cam la fel: 8-0 în favoarea lui Roger Federer, pe meciuri destul de echilibrate (inclusiv o finalã de Masters Cup), dar cu un singur set capturat de american! Ei bine, dezastrul si-a sporit amploarea, cãci stãpânul tenisului mondial, care îi obligase, la propriu, pe cei doi rivali sã dezvolte un adevãrat complex psihic de inferioritate, a cedat „în premierã“ si într-un moment extrem de delicat pentru cariera si siguranta lui sufleteascã...
Dacã pânã acum Federer termina anul pe locul întâi, la care era abonat „din oficiu“, iar palmaresul lui contabliza un scor în genul 80-90 de victorii la 5-6 înfrângeri per an, ei bine, pânã la 18 august 2008 Roger a adunat „numai“ 47 de victorii la 13 înfrângeri (4 la Nadal, 2 la Andy Murray si câte 1 la Djokovici, Roddick, Fish, Stepanek, Simon, Karlovici si Blake). În parantezã fie spus, e interesant si semnificativ actul ratat al programatorului IT al ATP Rankings, care, pe 18 august, trece în dreptul lui Federer doar 12 înfrângeri... semn cã putini sunt dispusi sã accepte afectiv detronarea supercampionului! Oricum, cutremurãtoare împrejurare, pentru cineva care urmãreste regulat situatia din clasamentul si circuitul ATP de ani buni încoace!
Prin urmare, ceva se întâmplã cu Roger Federer si, desi sunt convins cã elvetianul are potential sã revinã, poate chiar pe locul 1, poate chiar sã spulbere recordurile ce i-au mai rãmas de bãtut, totusi, nu cred, dupã cum se prezintã lucrurile, cã acest come back se va produce în 2008! Federer nu mai are încredere în el, slãbiciunea fizicã (poate rezolvatã în prezent) i-a indus o nesigurantã sufleteascã profundã, iar aceste „simptome“ se convertesc, de-acum sãptãmânã de sãptãmânã, în rezultate dezamãgitoare pentru cineva obisnuit doar cu victoria...
Cam la fel s-a întâmplat si cu marele Borg, în 1981, si tot dupã o finalã pierdutã la Wimbledon, în fata delfinului sãu de-atunci, iancheul John Mc Enroe. Unii comentatori vorbesc despre cicluri ale performantei care, o datã încheiate, doar cu mare dificultate pot fi redeschise, refluidizate. Dar dacã Roger Federer se gãseste exact într-un asemenea moment, când, „motorul“ psihic fiind „gripat“, campionului îi piere gustul de a mai triumfa tocmai pentru cã a uitat ce înseamnã însiruirea victoriilor sãptãmânã dupã sãptãmânã, lucrul cel mai greu de realizat în tenis, sport în care toatã lumea pierde?! Viitorul e însã deschis. Sã ne înarmãm cu rãbdare si sã asteptãm. Pânã la un rãspuns concludent din partea lui Federer, sã ne bucurãm pentru noul rege al tenisului mondial, spaniolul Rafael Nadal, care trãieste un moment istoric!!!