Cersetorul ca marginal al centrului
articol aparut in Cultura, nr. 188 din 2008-08-28» cultura antropologica »
Autor: CIPRIAN VOICILA
Când treci pe lângã el îl privesti din afarã, ca pe un om nedus pânã la capãt, nefinisat. De pe marginea instabilã a societãtii îti intinde mâna si îti cere sã îi dai. Tu ai, el este. Tu încã nu esti. El nu mai are. Din întâlnirea totdeauna providentialã dintre tine si el, prin el tu poti fi, iar el, pentru o clipã, poate avea.
Tu îl consideri un marginal si el este dintotdeauna în centru. Când îti întinde mâna nu tu îl miluiesti pe el. El se milostiveste de tine. De fiecare datã când treci mefient si suspicios pe lângã cersetor ratezi prilejul de a te situa în centru. Ce este centrul ne explicã toate cartile sufletului. Sinonime cu "centrul" sunt "realitatea", "puterea", "plenitudinea". Din centru poti intra nemijlocit în subteranele, mijlocul si supraterestrul lumii.
Paradoxal este cã poti obtine biletul spre cele trei directii plãtind cu un însemn al Mamonei, un simbol dureros al intervalului dintre nefiintã si Cel ce este.
Dacã ar fi constient de propria valoare sau de vaÂloarea schimbului, marginalul societãtii ti-ar putea cere mai mult. Sã plãtesti cu viata, iatã adevãratul pret. Dacã ar face-o, ar iesi însã din centrul sãu si
ne-am întâlni cu el la periferia lui, în centrul lumii noastre. Ar fi ca noi si nu l-am mai putea recunoaste.
Stai fatã în fatã cu el. Cine este aproapele cui? Educat de mic în institutiile materne ale egocentrismului ai fi tentat sã rãspunzi cã el este aproapele tãu pentru cã tu esti centrul, reperul relatiei dintre tine si el.
Presupunând cã te-am convins de importanta întâlnirii, merg mai departe si îndrãznesc sã îti spun cã sensul ciocnirii dintre Omul Care Are si Omul Care Este tâsneste dintr-o lipsã: tu ai nevoie de un capital minim de fiintã, el este nevoit sã îti cearã, pentru
timpul care i-a mai rãmas de parcurs, merinda de drum.
Toate aspectele întâlnirii dintre fiinta centralã si cea marginalã au fost scoase la luminã de singurul Om care era pe deplin si Fiu. Asumând deopotrivã centrul si marginea ne-a atras atentia sã fim treji, sã nu ratãm ocazia.
Cersetorul nostru cel de toate zilele ne mãrgineste hotarul propriei fiinte în mãsura în care noi îi dãm din ceea ce el n-a avut niciodatã si nici nu poate detine. Ar putea doar sã primeascã pentru o clipã.
Sã îl îmbrãcãm, sã îl hrãnim, sã îi potolim setea.
El ne ajutã sã fim.