Manole din Bobald
articol aparut in Cultura, nr. 188 din 2008-08-28» cultura vizuala » ars combinatoria
Autor: CORNELIA MARIA SAVU
Foarte
interesati de acest mit al jertfei creatorului
pentru durabilitatea creatiei sale, câtiva artisti, lungiti pe placa de beton a unei viitoare constructii
utiÂlitare, si-au
oferit instalatiei, în posturã de „mesteri“ care îsi asumã
sacrificiul,
conturul trupurilor lor, desenate si
colorate de Mihai Zgondoiu. Dorotheea Fleiss a învelit schelele într-o folie de plastic, pe care a pictat gestual „filmul“ halucinant al cãderii spre
\ntemeiere.
Sfârsitul verii înseamnã, de ani buni, în viata culturalã de la noi, deschiderea taberelor si simpozioanelor de arte vizuale, nationale si internationale. Un prilej pentru artisti din promotii diferite sã „iasã la peisaj“: sã se întâlneascã si sã lucreze împreunã, sã evalueze noile tendinte ale domeniului si sã facã noi proiecte de expozitii si reuniuni. În beneficiul fiecãruia, cum s-ar zice, dar si în beneficiul localitãtilor în care se desfãsoarã aceste evenimente: se doneazã lucrãri, se achizitioneazã lucrari de cãtre muzeele judetene si nationale din preajmã.
Tabãra de creatie de la Blaj, initiatã si condusã de artistul Horea Cucerzan, care are în proiect un muzeu de artã contemporanã în „Mica Romã“, Simpozionul international de sculpturã de la Caransebes, initiat si condus de artistul Sava Stoianov, inclus în cele mai importante evenimente de gen din Europa (si nu numai), Simpozionul de artã contemporanã „Formã, culoare, timp“ de la Negresti-Oas, initiat si condus de artistul Vasile Pop-Negresteanu, un incitant dialog centru-margine în artele vizuale de azi se aflã printre cele mai împlinite asemenea „iesiri la peisaj“.
Sezonul taberelor si simpozioanelor de top a fost deschis si anul acesta de „Dorothea Fleiss & East-West Artists“, aflat în tara noastrã la a zecea editie. Proiectul „defewa“ s-a cristalizat în anii 1997-2000, ca initiativã transnationalã în domeniul artelor vizuale contemporane si s-a finalizat prin constituirea „Asociatiei Internationale dfleiss&east west artists“ în Stuttgart, Germania, unde trãieste artista care l-a initiat si coordonat,. Nãscutã si scolitã în România. Obiectivele proiectului sunt organizarea de simpozioane si academii estivale (în Castelul din Carei), acordarea anualã de 2-3 burse pentru tinerii artisti români, colonii si ateliere de creatie, expozitii internationale de artã contemporanã, simpozioane de artã, constituirea unor colectii muzeale publice (cum ar fi muzeul de artã contemporanã „dewefa“ din Heze, provincia Shandong, China, 2002) si private de artã universalã contemporanã. Dupã cum afirmã Dorotheea Fleiss, la proiectele asociatiei au participat 410 artisti, critici si istorici de artã, manageri, galeristi si specialisti în domeniul cultural-organizational, care provin din Europa, Orient, Africa, Asia si America. Asociatia care îi poartã numele si-a definit un dinamic profil transnational, care se legitimeazã prin creatiile si activitãtile unor artisti din Germania, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Irak, Egipt, Spania, Franta, România, Belgia, Cehia, Slovacia, Rusia, Ucraina, Republica Moldova, Turcia, Serbia, Statele Unite ale Americii, China, Malaezia, Coreea de Sud, Argentina, Mongolia, India etc.
Dorotheea Fleiss crede cã „multiculturalismul trebuie sã se nascã nu în sfera teoriilor din domeniul stiintelor sociale si politologice, ci din practica artisticã si socio-culturalã vie... Vrem sã contribuim la promovarea unei culturi de performantã, un fel de Hochkultur, în contrast cu tendintele si conceptele pauperizante de culturã de masã, de standardizare popularã tip mass culture – adicã în contrast cu paracultura popularizatoare, de aculturatie de tip vulgarizator.“ Proiectul „dfewa“, prin programele sale, propune „un miltantism al actiunii de creatie si valorificare comunã înternationalizatã, cu respectarea diversitãtii (stilistice, de generatie si afilieri de grup, etnoculturale etc.), resÂpingerea unui program estetico-stilistic omogenizator, recuperarea unor atitudini de creatie si organizare, precum si a unor structuri institutionalizate din „fondul de aur“ al patrimoniului cultural si de civilizatie europeanã (inclusiv tezaurizarea si valorificarea de tip muzeal traditional), precum si asimilarea segmentelor benefice din contestatiile avangardiste si transavangardiste (postmoderne), în beneficiul dinamizãrii circulatiei transfrontaliere efective a produsului artistic si a creatorului însusi.“
Vorbind despre activismul atitudinal si organizational al asociatiei, Dorotheea Fleiss spune cã aspirã sã dea „un rãspuns contraalternativ, optimist, practic si functional în cadrul societãtii de tip deschis la marile spaime si manipulari care vor sã ne convingã cã istoria si arta au murit, cã artistul viitorului va fi exclusiv instrumentul hightech-ului, iar viitoarele forme alternative ale produsului de artã vizualã vor scoate definitiv din modã si consum arta traditionalã manufacturatã si artistul artizanal.“
A zecea editie a Simpozionului International de Artã Contemporanã „d. fleiss & east west artists“ s-a desfãsurat, în perioada 2-9 august 2008, la Bobald, un sat de lângã Carei. În fapt, un sat dispãrut în urma alunecãrilor de teren si a extractiei nisipului. Un peisaj selenar, sit arheologic, ruinele descoperite apartinând unei biserici situate pe un tell din epoca bronzului, care s-a înãltat deasupra fostei mlastini a Ecedului. Biserica a fost asezatã în mijlocul cimitirului din sat, însã, din cauza distrugerilor cauzate de extractia de nisip, ea s-a deplasat în partea de sud-est a movilei artificilale. Cele circa 200 de morminte descoperite cu ocazia sãpãturilor arheologice au un inventar bogat, reflectând cultura materialã a locuitorilor asezãrii, mentionatã pentru prima oarã în 1329, aflatã în proprietatea familiei Károlyi, pe tot parcursul existentei sale si depopulatã la începutul secolului al XVIII-lea. Monedele gasite în morminte dateazã cimitirul în secolele XVI-XVII, ca si biserica. Din care s-a pãstrat doar partea de sud-est a fundatiei de cãrãmidã, pãrtile de vest si de nord fiind distruse în totalitate de sãpãturile din perioada modernã.
Ce a rãmas înseamnã o jumãtate de absidã semicircularã, orientatã spre est si continuatã spre vest, într-un „umãr“ si o fundatie îngustã. Absida îmbinã cinci rânduri de cãrãmidã prinse cu mortar, „umãrul“ si partea de vest au fost construite dintr-un singur rând de cãrãmizi prinse cu lut.
Ruinele fac parte dintr-un sanctuar semicircular, continuat spre vest cu o navã sau un portic de dimensiuni mici, Porticul, probabil, a fost realizat din lemn, datoritã faptului cã fundatia era foarte îngustã. Lungimea ruinelor pãstrate este de sase metri, cea initialã fiind, probabil, de zece metri, iar lãtimea initialã a constructiei trebuie sã fi fost de aproximativ patru metri.
Tabãra de la Bobald a avut 45 de „locuitori“ artisti, istorici si critici de artã, manageri culturali, galeristi si curatori, studenti invitati, din Spania, Franta, Nigeria, USA, Italia, Ungaria, Germania, Grecia, Camerun, Austria, Ucraina, Africa de Sud, Bangladesh, Malaezia, Liban, România, si un scriitor, în traditia celor zece editii de pânã acum, Uli Rothfuss din Germania. De remarcat faptul cã au venit la Bobald ca invitati speciali cunoscuta galeristã americanã Anne Laprade, Paula Kouwenhoven, director al Art DelftCenter din Olanda, Panagiotis Zervas, director al Zervas International Art Production din Grecia si Mountassir Chemao, presedinte al Asociatiei Artistilor din Maroc (AMAC Marroco). Romania a fost reporezentatã de artistii Vasile Tolan, Mihai Zgondoiu si Vigini Piscorean.
Într-un spatiu foarte ofertant pentru experiment plecând de la mituri de întemeiere, în peisajul selenar de care aminteam, vegheat de fragmentul de ruinã al vechii biserici, Dorotheea Fleiss si Mihai Zgondoiu au deschis simpozionul evocându-l pe Mesterul Manole si cei „nouã mesteri mari“ printr-o instalatie-performance numitã „Manole din Bobald“ (4x8x4 metri, lemn, plastic, acrilic).
Foarte interesati de acest mit al jertfei creatorului pentru durabilitatea creatiei sale, câtiva artisti, lungiti pe placa de beton a unei viitoare constructii utilitare, si-au oferit instalatiei, în posturã de „mesteri“ care îsi asumã sacrificiul, conturul trupurilor lor, desenate si colorate de Mihai Zgondoiu. Dorotheea Fleiss a învelit schelele într-o folie de plastic, pe care a pictat gestual „filmul“ halucinant al cãderii spre întemeiere. Seara, artistii au aprins focuri ritualice în cele patru colturi ale templului improvizat si au luminat cu lanterne miscate scena miticã. „Manole din Bobald“ a deschis, sub auspicii favorabile, o sãptãmânã de lucru în atelier deschis si de discutii despre locul artelor vizuale în lumea de azi, aflatã în pragul globalizãrii si standardizãrii.
Lucrãrile taberei au fost gãzduite, apoi, într-o expoÂzitie, deschisã pânã la 30 septembrie 2008, de Muzeul de Artã din Baia Mare, al cãrui director, istoricul de artã Tiberiu Alexa, s-a aflat la Bobald printre invitatii speciali ai simpozionului. Muzeul a achizitionat zece lucrãri, între ele aflându-se si una semnatã de graficiaÂnul Mihai Zgondoiu. Care, pentru originalitate, talent si proba profesionalismului a fost invitat, timp de o lunã, la alegere, în 2009, în Statele Unite ale Americii, ca artist în rezidentã al Galeriei Hampden (University of Massachusetts Amherst – Fine Arts Center), sã lucreze într-un atelier special pus la dispozitie, sã expunã si sã facã un master class cu studentii.