Minciuna inundatiilor
articol aparut in Cultura, nr. 186 din 2008-08-14» cultura politica » Societatea reala
Autor: ALFRED BULAI
S-au revarsat apele din nou. Mai multe comune din nordul tarii au fost inundate. Materialul national de constructii, chirpiciul, a cazut testul înca o data. Da, este cert, si anul acesta s-a dovedit ca se înmoaie la apa.
Apa multa si în aceasta vara, pierderi însa mai putine decât alte dati, lumea a fost parca mai pregatita. În fapt, aceste inundatii au fost mult mai mici decât cele din anii trecuti, chiar poate cu mult mai putin importante. Cu toate acestea, spectacolul mediatic a fost parca mai mare decât în ceilalti ani. Televiziunile s-au întrecut în a relata dezastrele, ba unele au mai facut si campanii ca sa-i ajute pe sinistrati, politicienii au facut valuri valuri si s-au tot perindat, care mai de care, prin terenurile pline de apa si noroi. Cele doua palate nu s-au mai certat, ba mai mult, presedintele a laudat Guvernul cu jumatate de gura, a mai si luat apararea celor din Palatul Victoria în gura multumii care fremata de furie ca nu i se da. „Ce sa i se mai dea, ca tot i s-a dat“ a conchis pâna si presedintele. Ba mai mult, si premierul si presedintele s-au angajat ferm ca vor ajuta în continuare sinistratii, li s-a promis ca li se vor face case, ca vor primi materiale de constructie, ca vor primi bani. Istoria pare sa se repete. Un crunt blestem s-a abatut asupra României. Inundatiile par sa fi devenit o parte definitorie a climei noastre. Inundatiile si seceta par sa se fi legat puternic de aceasta guvernare, pentru ca de patru ani avem parte de inundatii si de canicula. Partea buna este ca autoritatile au început sa se perfectioneze pentru aceste situatii de criza si asta nu este rau. Ne descurcam tot mai bine si parca ar fi si pacat ca în viitorii ani sa nu avem în continuare inundatii. Blestemul de care vorbeam este însa acela ca s-a instituit, cu aceste prilejuri, o profunda minciuna care ne ancoreaza si mai mult în impotenta noastra de a schimba profund societatea româneasca. Minciuna este data de faptul ca în realitate nu exista nici un fel de inundatii. Da, ati citit bine! S-au umflat apele, este adevarat, au fost evacuati oameni, s-au darâmat casele de chirpici, dar, în mare, nu este vorba decât de fenomene care se petrec în mod regulat, aproape anual la noi. Nu s-a schimbat clima cum mai bat câmpii unii, ea se schimba este adevarat, dar în perioade mari de timp si nu între guvernari. Cu alte cuvinte, câte odata ploua mai mult, se mai umfla albiile unor râuri, o mai iau la vale dealurile despadurite, alteori mai se rupe câte un podet, unele din acestea noi se rup si de la vânt, darmite de la viitura. Nu vreau sa spun ca nu a dat apa peste un numar de localitati. Vreau doar sa atrag atentia ca în mod regulat se întâmpla acest lucru. Aceasta pentru ca nu traim în Sahara! Sunt convins ca nu ma credeti pentru ca sunteti siguri de ceea ce ati vazut, doar aveti televizor! Tocmai aici este smecheria! Experimentul genetic de combinare a televizorului si a politicii duce la anomalii grave, la malformatii serioase ale realitatii. Altfel spus, în acest mod ne departam major de societatea reala. Fenomenul despre care vorbesc face ca realitatea perceputa sa fie fundamental diferita de cea reala. Despre ce este vorba însa. Supraexpunerea la un eveniment dramatic face ca noi sa accentuam puternic perceptia acestuia si sa îl distorsionam masiv pierzând din vedere datele sale obiective. Este drept, s-au umflat apele si ne aducem aminte ca înca din 2005 a început acest spectacol. Daca media ne prezinta o astfel de drama masiv, adica ne supraexpune, avem convingerea ca avem de a face cu un cataclism, chiar daca este vorba de o drama extrem de punctuala si de importanta medie. De ce au aparut inundatiile masiv doar dupa 2005? Pentru simplul motiv ca actuala putere le-a adus. Nu în realitate, ci în spatiul media. Sa ne aducem aminte! Cearta dintre palate a izbucnit în timpul primelor inundatii si media a speculat acest conflict si l-a pus în contrapondere cu marile dezastre din tara. Mai mult, politicienii la vârf au început sa se implice ostentativ în lumea apelor dezlantuite si s-au întrecut în vizite, în mese luate cu sinistratii, au dovedit ca sunt aproape de poporul chinuit! Simbioza dintre politica si televiziune duce la ceva groaznic. Presa este în general interesata sa exagereze dramele, ca doar astea se vând, cred ziaristii. Mai mult însa, atunci când politicienii se implica în evenimente, nu fac decât sa le creasca continutul dramatic. Dar si politicienii sunt interesati, mâna în mâna cu presa, sa deformeze si mai mult realitatea. Cearta dintre palate nu se descurca fara drame puternice. Cum putea premierul sa refuze sa demisioneze? Ce prilej ideal pentru presedinte de a critica Guvernul! Ce ocazie unica pentru presa de a-si manifesta libertatatea de a-i înjura pe unii si pe altii. Protagonistii au învatat se pare rolurile destul de bine. Ultimele inundatii din aceasta vara i-au prins pe toti bine pregatiti. Aproape toti s-au implicat masiv în marea drama a micilor inundatii. De aceasta data a iesti toata lumea bine. De ce sa fim nemultumiti? Eu personal sunt nemultumit! De ce? Pentru ca acest spectacol costa, costa imens! Este vorba de multe sute de milioane de euro. Din banii nostri! Se risipesc banii fara nici o noima, pentru ajutarea unora care ar trebui amendati pentru ca si-au facut casele în albiile inundabile ale râurilor, pentru comunitati care au sfidat de ani si ani legile, pentru capatuiala multor firme care se gasesc imediat sa se ocupe de reconstruirea localitatilor. Cel mai grav mi se pare însa faptul ca acest fals ajutor care se acorda nu are de a face cu solidaritatea, ci doar cu atitudinea profund premoderna a statului absolut, a statului „tata“ care îsi ajuta „fiii“. De ce trebuie, din banii publici, sa se construiasca case pentru unii care si-au facut bojdeuci în zone care se inunda? De ce trebuie ca o comunitate care si-a taiat în nestire padurile, nu si-a întretinut canalele, ba a mai construit peste ele, o comunitate care si-a furat piatra din diguri pentru a-si construi stiu eu ce, sa fie acum ajutata pe banii nostri? Raspunsul este simplu: pentru ca ei voteaza! Dar si pentru ca politicienii, si în general autoritatile noastre, sunt slabe, pentru ca presa noastra nu are prea mari legaturi cu profesionalismul. De mai multe sute de mii de ani pe aceste meleaguri ploua o mare parte din an si mai mereu apele se revarsa peste câmpii. Trebuie sa fim convinsi ca nu s-a schimbat clima pe Terra în timpul guvernarii Tariceanu. Comportamentele noastre s-au schimbat si modul nostru de a percepe evenimentele din jur. Din pacate, nimeni nu urmareste cauzele pentru care, dincolo de ploaie, se produc când si când tragedii? Nu ar trebui sa plateasca cineva pentru ca un dig s-a rupt, un canal a fost astupat de gunoaie, pentru ca cineva a dat aprobari pentru constructii pe buza râului sau pentru ca a taiat padurea de pe deal? Nu a platit nimeni vreodata pentru aceste cauze, cele adevarate, ale inundatiilor. Este mai simplu sa dam vina pe ploaie, iar credinciosii pot davina pe Dumnezeu. Eu as propune sa se dea o lege prin care orice tip de drama, de pierdere pe care o are un cetatean al României, daca este votant, sa fie acoperita integral de stat. În felul acesta ne vom dezvolta si vom ajunge pe noi culmi de prosperi