Victor si victoria
articol aparut in Cultura, nr. 186 din 2008-08-14» cultura sportului » psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Sunt oameni pe care nu ajungi sa-i remarci niciodata. Discretia le este atât de totala, încât nici cele mai extraordinare gesturi ale lor nu trec de evidenta faptului comun. Orice ar face, ramân într-o zona de umbra aproape imposibil de remarcat. Asa se simt ei bine. Publicitatea le repugna, agitatia presei îi angoaseaza, notorietatea îi pune în dificultate. Un asemenea tip este jucatorul român de tenis Victor Hanescu. Lui Hane îi vine greu sa treaca neobservat, la cei 1, 98 metri pe care îi are. Compenseaza însa printr-o aparitie serena si printr-o atitudine de etern copil binecrescut. A dus o viata destul de grea, destul de gri. A jucat tenis de mic la „23 august“, a avut succese numai în urma unei munci îndârjite si, la un moment dat, chiar s-a gândit sa renunte la performanta, caci parintii lui nu mai puteau sa-i sustina financiar deplasarea la turneele de juniori din tara. S-a ivit însa un sponsor, ciocolata Primola, si lucrurile au intrat pe fagasul lor normal. Victor povesteste ca tatal sau, om simplu, s-a împrumutat ca sa-i poata cumpara doua rachete de competitie. Era însa nevoie de trei rachete. O femeie de treaba, sufletista si mare fan al lui Hane, doctor la Centrul de medicina sportiva de la „23 august“, i-a facut cadou cea de-a treia racheta, ca baiatul sa faca fata în turnee. Odata, îsi aminteste Victor, fiind vara si extrem de cald, bunica lui s-a gândit sa nu-si mai duca nepotelul la teren. Argumentul pustiului a fost devastator: bunico, hai la antrenament, ca sa ajung si eu sa câstig o valiza cu bani, ca Ilie Nastase... Viata lui Victor Hanescu nu este în sine o saga. Poate de aceea s-ar cuveni sa-l admiram mai mult, caci biografia lui sportiva ne demonstreaza cum un om absolut obisnuit a izbutit sa-si ridice nivelul uman si sa se dezvolte ca persoana, facând ceea ce stie el mai bine sa faca. Victor nu a fost un talent exceptional, un scânteietor, un supertehnician, un fachir aflat în cautarea spectacolului. Solid ca atlet, solid ca mental, românul este un jucator cerebral, care cauta punctul si nu show-ul, fara însa ca evolutia sa sa fie arida, stereotipa sau lipsita de fineturi si elegante. Serios, corect, fair-play, dar total previzibil în joc, Victor a si fost luat în balon de croatul Ivan Ljubici, care, în meciul de Cupa Davis de la Split contra României, a declarat înaintea partidei cu jucatorul român ca „nu se teme, acesta fiind un baiat simpatic si de treaba“. Previziune exacta, caci hrvatul i-a administrat un trei la zero sec daviscupman-ului bucurestean. Totusi, în ciuda acestei cumintenii naturale, Hane a reusit performanta de a intra în Top 100 si de a rezista acolo ani buni. De pilda, în 2005, a fost sfertfinalist la Roland Garros, dupa ce i-a eliminat pe argentinienii Juan Ignacio Chela si David Nalbandian; a facut semifinala la New Haven, pe dur, si semifinala la Bucuresti, unde a avut matchpoint contra rusului Igor Andreev; anul l-a terminat pe pozitia 35 în ATP Ranking, ceea ce nu-i de ici de colo. A urmat o suita de accidentari, deci masive absente din circuit, iar Victor a cazut pâna pe locul 759. A avut rabdare, încredere si speranta, a strâns din dinti, a muncit cu fanatism, a participat la multe challanger-uri, pe care le-a câstigat, adunând punct dupa punct. Astfel ca, la BCR Open Romania, editia 2007, Victor al nostru a avut o saptamâna perfecta, ajungând în finala, dupa ce i-a eliminat pe mai bine cotatii Albert Montanes, Potito Starace si Gaël Monfils. Cu un prim serviciu devastator si constant, cu o dreapta solida si lunga, si-a construit un joc exact si elegant, dar mai ales eficient. În finala, totul a fost minunat pâna la începutul setului doi, când, dupa o mansa desfasurata în nota obisnuita din acea saptamâna de gratie, lui Victor a început sa nu-i mai mearga serviciul. Apoi s-a gripat si forhand-ul – iar constanta si viteza francezului Gilles Simon au facut diferenta. Oricum, a terminat anul pe locul 78, realizând cel mai spectaculos salt din întreg circuitul ATP. Ei bine, ca orice român adevarat si în ciuda seriozitatii lui deja proverbiale, Victor n-a reusit sa-si pastreze nealterat jocul pragmatic si concentrarea mentala. A alternat iesirile din primul tur cu cele din turul secund, cam peste tot pe unde a jucat în 2008. si la Roland Garros, si la Wimbledon, dupa victorii la Dudi Sela si Alejandro Falla, a fost eliminat pe jocuri dure, strânse, de Florent Serra si Thomas Berdych. Una calda – una rece, cam acesta a fost anul lui Hane pâna la turneul din Elvetia, de la Gstaadt, o competitie pe zgura foarte serioasa, cu premii de 389 000 euro, patronata de gloria australiana Roy Emerson. Iar Victor, uitând parca de defetismul mioritic si de propria-i cumintenie, a jucat ca un demon si i-a scos pe rând pe francezul Olivier Patience (7-6, 6-2), pe croatul Ivo Karlovici, al 22-lea jucator mondial (6-7, 7-6, 7-6), pe alt francez, Jeremy Chardy (7-6, 6-3), în semifinala pe favoritul gazdelor si numarul 10 mondial, Stanislas Wawrinka (6-3, 3-6, 6-4), pentru ca în finala sa-l domine clar pe foarte obositul jucator rus Igor Andreev, care, din pricina întreruperilor cauzate de ploaie, abia sfârsise semifinala cu câteva ore înainte de a disputa finala (6-3, 6-4). De pe locul 80, Hane a sarit pe 59 – si nu s-a oprit aici. În saptamâna urmatoare, tot pe zgura, dar în Austria, la Kitzbühel, la un turneu mai mare, de 571 000 euro, Victor Hanescu a atins semifinala, dupa victorii în serie la spaniolii Pablo Andujar (6-3, 1-6, 7-6) si Guillermo Garcia-Lopez (6-2, 6-1), apoi la argentinianul Brian Dabul (6-3, 6-4). În semifinala a fost eliminat de argentinianul Juan Martin del Potro (6-3, 7-6), un merituos campion al turneului de la Stuttgart si un lider detasat la Kitzbühel, caci a câstigat mai facil finala contra austriacului Jurgen Melzer (6-2, 6-1) decât meciul semifinal împotriva lui Victor al nostru. Facând pereche cu americanul James Cerretani, Hane s-a revansat câstigând finala la dublu. Paisprezece zile, un titlu si o semifinala, opt meciuri consecutiv câstigate la simplu (adica un Roland Garros plus un meci!), un titlu la dublu, locul 51 mondial... ca niciodata. Victoria aduce încredere, iar încrederea, când creste, leaga victoriile unele lânga altele. Pâna la Gstaadt, Hanescu avea un bilant de 5-14 anul acesta. A ajuns la 13-15, obtinând din premii 338 000 dolari, totalul carierei fiind de 1 500 000 dolari. Astfel, la 28 de ani, Victor a obtinut prima victorie de turneu, stând alaturi de Tiriac, Nastase, Voinea si Pavel. Are potential sa nu se opreasca aici, cu conditia sa nu uite din nou sa câstige, sa nu reintre în apa statuta a alternantei victorie-înfrângere. Iar daca nu poate sa-si uite cumintenia, macar sa si-o contina, facând din ea o arma redutabila, sinonima concentrarii, pe fondul functionarii serviciului si dreptei. Sa ne bucuram, asadar, de victoria lui... Victor!