În Insula Paradisului
articol aparut in Cultura, nr. 186 din 2008-08-14» cultura ideilor »
Autor: LAVINIA BETEA
În Bali (Indonezia), în aceasta vara, a avut loc cea de-a IX-a Conferinta Internationala asupra Reprezentarilor Sociale (RS). Printre cei doua sute de cercetatori sositi aici din diverse parti ale lumii, a fi român atragea, în mod pozitiv, atentia. Caci Serge Moscovici – omul de stiinta ale carui teorii au generat aceasta comunitate a psihosociologiei actuale – s-a nascut si el în România.
Presedinte al Asociatiei Europene de Psihologie Socialã Experimentalã, membru al Academiei Europene de stiintã, Cavaler si ofiter al Ordinului „Legiunea de Onoare“ – sunt doar câteva dintre recunoasterile publice ale operei sale. Dupã 1990, când lucrãrile sale au fost difuzate si în lumea ex-comunistã, Serge Moscovici a devenit membru al Academiei din Moscova si membru onorific al Academiei Ungare de stiinte. Pentru Academia Românã a rãmas... necunoscut!
Între Pacific si Indian Dupa doua zile si doua nopti de drum si popas prin aeroporturi de tranzit, am aterizat în Denpasar -Bali. În chiar momentele traversarii culoarului dintre avion si aerogara, noaptea s-a lasat dintr-o data peste lumina zilei. În aerul cu consistente noi, retina obosita înregistra fotograme de exotism livresc. Atunci mi-am amintit ca Denpasar e numele modern al Bandungului – fostul centru politic al „lumii a treia“ si al miscarilor sale de „nealiniere“. Cu graba trecerii peste amurg, lumea de-acasa s-a micsorat în capatul celalalt al tunelului de aer. Ceea ce la distanta de cinci fuse orare fusese o periferie a coplesitoarelor preocupari „europene“ a invadat simturile. Împreuna cu tânara cercetatoare Alina Pop, plecasem din Bucuresti fara prea mult bagaj informational despre locul de destinatie. Comparativ cu Sumatra, Jawa, Borneo, Papua-Noua Guinee, Bali e o insula mica a Arhipelagului Indonezian. Trei milioane de oameni strânsi între tarmurile masurând în linie dreapta cât un judet cu 120 km lungime si 80, latime. Un tarâm din cealalta parte a pamântului, numit în ghidul turistic „insula Paradisului“! Cadrul ambiental al insulei (în sensul sau psihosociologic) este propice deopotriva dispozitiei placute de conlucrare si avertizarii asupra pericolului de-a reduce lumea la masurile ei americane ori europene. Caci arhipelagul a carei parte e si „insula Paradisului“ poarta eticheta „unitate în diversitate“ în exemple pe care le dau specialistii în socio-uman. Cele 17 000 de insule, presarate între continentele Asia si Australia, au, în ansamblu, o suprafata mai mare ca a Europei. Traiesc în ele între 220-245 milioane de oameni –doar marja de aproximare depasind populatia României! În insulele semanate pe „centura de foc“ a Pacificului sunt identificate 300 de grupuri etnice si 750 de limbi si dialecte. Paradigma reprezentarilor sociale Prima dintre marile reuniuni internationale unde s-au întâlnit cercetatorii care se folosesc de cadrul conceptual si metodologic al RS, fundamentat de Serge Moscovici, s-a tinut în 1992, la Ravello (Italia). Acela a fost si momentul când, motivati de amploarea fenomenului, participantii au decis institutionalizarea lui, deschizând astfel traditia acestor impresionante reuniuni cu frecventa de o data la doi ani. Au urmat astfel conferintele de la Rio de Janeiro (Brazilia), Aix en Provence (Franta), Ciudad de Mexico (Mexic), Montreal (Canada), Stirling (Scotia), Guadalajara (Mexic), Roma (Italia) si cea mai recenta – în Bali. Cu fiecare dintre ele, tematica abordata s-a diversificat si a crescut numarul celor care au confirmat prin comunicarile lor rezultate notabile în diverse discipline ale socio-umanului prin teoria RS. Astfel încât în urma cu doi, la Roma, la conferinta cu tema „Reprezentarile sociale: «Media si Societate» au fost nu mai putin de 500 de comunicari! Anul acesta, tema-generic a conferintei din Bali, „Reprezentari sociale si productii alternative ale cunoasterii“ a acreditat valoarea de paradigma a teoriei RS. O „teorie-carrefour“ în stiintele socio-umane – cum, de altfel, a si prezentat-o cu acest prilej doamna Denise Jodelet, sub presedintia careia a avut loc manifestarea – prin care acestea comunica si îsi „fertilizeaza“ reciproc terenul de investigatie si câmpul de aplicare în colaborare directa ori împrumut de metodologii, instrumente, concepte ori teme de lucru. Specificul ultimei conferinte, daca e s-o particularizam în ansamblul cercetarii, consta în evidenta „cuceririi“ de noi teritorii. Dupa succesul repurtat în America Latina, teoria RS a facut numerosi „prozeliti“ în Arhipelagul Indonezian, Noua Zeelanda, China, Taiwan, Coreea de Sud si Japonia. Forta Asiei – afirmata în ultimii ani pe marile piete ale civilizatiei materiale mondiale – se impune cu aceeasi impetuozitate si în cercetarea stiintifica, luând cu asalt noile domenii. De maniera sinergetica similara: „tehnologie americana“ (a se întelege metodologie complexa si bibliografie de ultima ora); rafinamentul „batrânului continent“ (domenii de investigatie si aplicatie precum istoria, stiintele economice, marketingul politic si publicitar unde expertii de stricta specialitate deja si-au încheiat sarcina); si difuzarea la standardele înalte ale unor economii în expansiune (fondarea unor centre si publicatii de specialitate care îndeplinesc criteriile de vârf ale cercetarii). Caci cercetarea actuala, chiar în acceptiunea primara a unor finantatori locali, a depasit stadiul descriptivismului si regionalismului. Retelele Moscovici Am stat de vorba în repetate rânduri cu creatorul teoriei RS, Serge Moscovici („Barbati si femei. Întâlniri cu Serge Moscovici“, Editura Fundatiei Culturale Române, Bucuresti, 2007). Am omis însa sa-l întreb daca, în 1961, când si-a publicat teza de doctorat „La psychanalise – son image et son publique“ avusese vreo intuitie asupra evolutiei ei la stadiul unui model de cercetare. N-a insistat asupra acestui aspect al relatiei dintre intentiile autorului si difuziunea operei sale nici Adrian Neculau în interviurile sale cu Moscovici („Urmele timpului. Iluzii românesti, confirmari europene“, Polirom, Iasi, 2002). Conceptul de „reprezentare sociala“, lansat fara insistente epistemologice de catre sociologul Emil Durkheim, fusese preluat de catre tânarul Serge Moscovici si transformat, în chiar teza sa de doctorat, într-o noua teorie-instrument a unei discipline nou aparute în configuratia stiintelor socio-umane –psihosociologia. Moment important a fost apoi crearea, în 1965, la Maison des Sciences de l'Homme (Paris) a Laboratorului European de Psihologie Sociala (LEPS), printre fondatorii caruia s-a aflat Moscovici. Sub directoratul lui Serge Moscovici (1979 –2006) la LEPS au functionat cele dintâi retele interdisciplinare alcatuite din cercetatori cu formatii diferite, veniti din diverse zone ale lumii. Acestia au abordat, din perspectiva psihosociologica, teme de actualitate ale contemporaneitatii. La LEPS s-a dezvoltat astfel o noua logica a functionalitatii creativitatii de grup în cercetarea stiintifica, favorizata de aparitia internetului,. Fiecare grup articulat pe un program de cercetare, cu o durata de doi-trei ani, îsi aduna în reuniuni, la Paris, componentii ce lucrau la distanta de mii de kilometri unii de altii, doar pentru sedintele preliminare ori de încheiere ale secventelor din algoritmul stabilit. În consecinta, cu costuri minime si maxima fluenta, a fost posibila investigarea si compararea unor realitati din comunitati îndepartate. Rezultatele conturau, în final, o viziune globala, interculturala si interdisciplinara asupra temei. Membri ai unor asemenea grupuri de cercetare au fost si românii Adrian Neculau si Luminita Iacob (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iasi), Lavinia Betea si Luciana Radut (Universitatea din Bucuresti). Din grupurile de cercetare ale LEPS s-au dezvoltat ulterior nucleele si retelele de cercetatori ai RS din întreaga lume. Risa Permanadeli, bunaoara – organizatoarea conferintei din Bali –a fondat si conduce un centru de studii al RS, cu sediul în capitala Indoneziei, Jakarta. În urma cu trei ani, printr-un program al Uniunii Europene, sub directia Aneimaria Silvana de Rosa, a fost creat la Roma alt centru al RS. scolile de vara, programul doctoral si programele sale de cercetare sunt sustinute printr-un parteneriat cu zeci de universitati din lume. Printre acestea, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iasi, unde functioneaza, de asemenea, un centru de cercetari teoretice si aplicative ale RS. Meritele si stradania îi revin psihosociologului Adrian Neculau, implicat de câtiva ani încoace în organizarea tuturor evenimentelor din domeniu. Centrul de greutate pare a fi în prezent în America Latina iar directia de difuziune – tarile asiatice. În mod evident, asa cum specifica la conferinta din Bali, James H. Liu, profesor la Victoria University of Wellington (Noua Zeelanda) si editor al „Asian Journal of Social Psychology“, ca „teorie a lumilor în transformare“ RS prezinta, pe lânga satisfacerea celorlalte exigente epistemologice, flexibilitatea care permite interdisciplinaritatea si extensia câmpurilor de cercetare tipice socio-umanului. Fapt dovedit si cu ajutorul meta-analizei – pâna în prezent, în revistele de specialitate din lume cu circuit stiintific consacrat, fiind publicate 5 576 articole care abordeaza diverse problematici, la modul teoretic si aplicativ al RS. În spiritul traditiei În spiritul locului, conferinta RS a început si a sfârsit cu o ceremonie brahmanica si ofrande depuse statuii unui idol din gradina luxosului Sanur Beach. Programul a inclus si o „zi culturala“. În itinerariul ei se aflau toate ingredientele exotismului balinez. Am vizitat satele Ubud si Kuta, celebre prin artizanii sai. Am vazut rezervatia de maimute, papagali si testoase. Ne-am oprit în fata teraselor mlastinoase ale câmpurilor verzi de orez. O imagine frumoasa de stampa ori pentru camera de filmat, în cadrul careia n-ai vrea sa te regasesti ca personaj implicat. Caci taranii încovoiati sub arsita tropicala cu membrele în mâlul colcaind de vietati dobândesc recolte mai greu decât cultivatorii de grâne. Am trecut si prin saloane de SPA, cu angajate scolite de stat în tehnicile „masajului balinez“, aromoterapiei, reflexoterapiei si bailor cu flori. si nu puteau lipsi din program templele! Caci Bali are si reputatia de „insula a celor o mie de temple si a unui milion de altare“. La capatul circuitului programat, am fost primiti în casa de oaspeti a unuia dintre cei mai mari plasticieni indonezieni. Cu ritualul obisnuit sarbatorii: dansatoare legong, muzica gamelan, teatru barong. si festin cu zeci de mâncaruri. Am fost cu totii uimiti când la capatul „zilei culturale“, barbatii dintr-un sat întreg au întâmpinat comunitatea cercetatorilor în ritmul instrumentelor de percutie din muzica gamelan. Sub lumina facliilor, au dansat apoi într-o coregrafie de proportii, inspirata de practici, personaje si ritualuri ancestrale. Nu a fost o pregatire cu repetitii speciale, ne-au spus gazdele. Face parte din modul specific de viata al balinezilor, din mediul si credintele lor. Informatiile lor mi-au amintit o scena cu umor relatata în amintirile sefului de cabinet al lui Dej despre vizita din 1962 a primei delegatii românesti în Indonezia. Surprinsi ca în spectacolul artistic prezentat oficialii indonezieni pareau mai activi decât se obisnuia în asemenea împrejurari, Maurer si Dej au glumit exprimând intentia de a-si organiza si ei, acasa, un cor de ministri. Traducându-i-se motivul veseliei lor, liderul mondial al miscarii de independenta si nealiniere a tarilor din lumea a treia, ce era în acel moment Sukarno, s-a adresat suitei sale. Imediat „corul ministrilor indonezieni“ s-a pornit sa cânte. Necunoscut …la Academia Româna! Discutiile informale din spatiile luxosului hotel Sanur Beach, unde s-a tinut conferinta din Bali, i-a pus pe românii prezenti în situatia de-a constata ca Serge Moscovici este românul cu cea mai mare putere de seductie din lumea stiintei contemporane. Nici un alt exponent al mediului cultural românesc –fie si numai ca loc al nasterii sale –nu a atins performanta unei opere stiintifice cu atâtia discipoli declarati, ca Serge Moscovici. Daca în cercurile exegetilor filozofiei ori religiei, Eliade sau Cioran sunt deseori citati iar în istoria teatrului mondial ramâne punct de referinta dramaturgia lui Ionesco, raportat la istoria culturii si stiintei românesti, opera lui Moscovici reprezinta cazul unic al genezei unei paradigme de studiu si cercetare. Omul de stiinta cu asemenea performante s-a nascut în 1925, la Braila. Lucrarile lui Moscovici despre credinta ca fenomen central al psihologiei sociale, psihologia maselor, reprezentarile sociale, personalitatea liderilor, fenomene precum ideologia, democratia, altruismul si altele au fost traduse în numeroase limbi, iar autorul lor, onorat de cele mai faimoase comunitati universitare ale lumii. Presedinte al Asociatiei Europene de Psihologie Sociala Experimentala, membru al Academiei Europene de stiinta, Cavaler si ofiter al Ordinului „Legiunea de Onoare“ – sunt doar câteva dintre recunoasterile publice ale operei sale. Dupa 1990, când lucrarile sale au fost difuzate si în lumea ex-comunista, Serge Moscovici a devenit membru al Academiei din Moscova si membru onorific al Academiei Ungare de stiinte. Pentru Academia Româna a ramas... necunoscut! În 2003 a fost distins cu prestigiosul Premiu Balzan (echivalentul unui Nobel în psihologie!) pentru întreaga sa opera. Motivatia era aceasta : „ Lucrarile lui Serge Moscovici în domeniul stiintelor omului si ale societatii se caracterizeaza printr-o mare noutate : ele au bulversat paradigmele canonice ale disciplinei, au înnoit metodele si orientarile sale de cercetare, au creat o scoala europeana de psihologie sociala a carei originalitate este universal recunoscuta. În acest domeniu, de acum înainte Serge Moscovici ocupa locul eminent care pâna la finele anilor 60 i-a apartinut lui Jean Piaget „. Marile recunoasteri si onoruri continua : anul trecut American Psychological Association si l'European Federation of Psychologists' Associations i-au atribuit Premiul Wundt-James „pentru exceptionala sa opera în psihologia sociala“. Sub semnul de „român“ Rumoarea unei comunitatii stiintifice fondate sub semnul operei unui român, te obliga, vrei-nu vrei, sa admiti ca elita culturala oficiala din tara natala, nu e ce s-a sperat ca va fi. Când fiul sau, Pierre Moscovici a devenit raportorul pentru România al Uniunii Europene, a intrat si tatal în atentia presei românesti. Nu în calitate de savant, ci de parinte ale carui resentimente biografice ar putea tulbura impresiile si concluziile fiului politician. Prilej cu care s-au publicat articole si s-au difuzat emisiuni de anticipare a motivatiilor ce-ar fi translat din trairile de tinerete ale tatalui ori de „captare a bunavointei“ acestuia prin tehnici de influenta îndreptate nepotrivit asupra unuia dintre expertii în domeniu. Raportul fiului lui Serge Moscovici a fost însa favorabil tarii de origine a tatalui. România a intrat în Uniunea Europeana. Iar psihosociologul nascut pe meleaguri românesti a continuat sa fie citat exclusiv la nivelul cursului studentesc. Asa se face ca în Bali am simtit deseori dorinta de a schimba „tema Moscovici“ din pauza de prânz ori cafea. Punct nevralgic erau întrebarile privind relatia institutionala a tarii de bastina cu opera psihosociologului. Cum se face ca nici una dintre reuniunile comunitatii stiintifice fondate pe teoria RS nu a fost organizata în România? – m-au întrebat cercetatori din America Latina. Cum „ne-au luat-o înainte“ rusii si maghiarii, în onorarea meritelor stiintifice ale „esticului“ Moscovici? De ce n-a fost primit în Academia Româna? – suna continuarea. si nu mai putin neplacuta: ce statut are psihologia în institutia stiintifica reprezentativa a tarii? Ca si cum n-ar fi de-ajuns pentru românul ce esti în breasla cu zeci de etnii, unul dintre convivii avizati asupra unor episoade ale istoriei noastre recente (printre temele sale figurând RS ale curentelor si personalitatilor din artele vizuale), l-a comparat pe Moscovici cu Brâncusi în relatia cu tara natala. Sculptorul român a carui opera deschide epoca artei moderne, fusese nu ignorat de Academia Româna. ci condamnat public pentru creatie „decadenta“, fara „nimic comun cu specificul tarii sale“. Se petrecea însa în „noua Academie Româna“, din anul 1949... Sub semnul lui „a fi român“, despre prezent mai potrivit e sa taci