Creationismul made in USA
articol aparut in Cultura, nr. 185 din 2008-08-07» cultura internationala »
Autor: Catalin Sturza
Am citit recent, într-un numar din „Cultura“, un articol în care Bogdan Duca analiza, punctual si ironic, o Rezolutie a Consiliului Europei intitulata „Pericolele creationismului în educatie“. „Creationismul, aparut din negarea evolutiei speciilor prin selectie naturala, a fost mult timp un fenomen aproape în întregime american. Astazi, ideile creationiste cauta sa patrunda în Europa (...)“, sustinea CE, iar Bogdan comenta: „Wow! Creationismul, teoria dominanta în stiinta europeana de pâna la începutul secolului XX, a aparut ca o reactie la... evolutionism. Iata cum înteleg înteleptii comisari politici de la Consiliul Europei sa rezolve dilema cu precedenta oului fata de gaina. Nu Lamark si Darwin au creat o revolutie stiintifica, ci teoria lor a preexistat în mediile stiintifice, medii care, vezi Doamne!, ar fi fost straine de crestinism. (...) Aflam apoi ca teoria creationista este o inventie americana“.
Ambele idei ale CE mi s-au parut aberante: creationismul provocat de darwinism si creationismul inventat de americani. Apoi am dat peste un articol din „The Times Literary Supplement“ (din 23 iulie 2008), semnat de John Habgood, fost episcop de Durham si arhiepiscop de York. Pornind de la o carte a lui Ronald L. Numbers intitulata „The Creationists. From scientific creationism to Intelligent Design“, Habgood scrie: „Ceea ce mai târziu s-a dezvoltat sub denumirea de creationism poate fi vazut în parte ca reactie la exegeza biblica a secolului al XIX-lea si în parte ca respingere a acelor ramuri ale stiintei, în special geologia si biologia evolutiva, care contraziceau, în mod flagrant, credintele literale în istoria Creatiei din Biblie. Pepiniera acestuia au fost bisericile protestante fundamentaliste din statele sudice ale USA“. Urmeaza o istorie a creatonismului de sorginte americana, extrasa din cartea lui Ronald L. Numbers. „Începuturile sale au fost nefavorabile. Când se cunosteau foarte putine lucruri despre originile Pamântului sau despre evolutia vietii, parea firesc sa te agati de istorii biblice pe care cei mai multi crestini le privesc, pâna în zilele noastre, ca pe o sursa istorica de încredere. A existat o oarecare libertate de interpretare, însa fara un consens asupra modului în care aceasta putea fi exercitata. „Zilele“ creatiei din Geneza, de exemplu, puteau fi considerate, metaforic, drept ere de lungimi nedeterminate, lasând astfel spatii largi pentru evolutia geologica si biologica între ele. Aceasta idee nu a fost, totusi, admisibila pentru Adventistii de Ziua a Saptea, ale caror credinte specifice erau legate de o interpretare literala a zilei a saptea“. Acordarea textului biblic la teoriile stiintifice a urmat trei directii: interpretarea zilelor Genezei în sensul de ere geologice, o prapastie între primul si al doilea vers din Facere - „La început a facut Dumnezeu cerul si pamântul / Si pamântul era netocmit si gol (...)“- care ar permite milioane de ani de evolutie înainte de cele sase zile de munca intensa si, în sfârsit, Potopul ca dovada a unei stratificari geologice care ar fi avut loc dupa facerea omului. Cele trei ipoteze sunt urmarite, în detaliu, în cartea lui Ronald Numbers. „“The Creationists“ e burdusita cu mini-biografii ale protagonistilor si cu mini-istorii ale organizatiilor pornite sa ofere contraargumente oamenilor de stiinta, cu accent sporit pe primejdiile presupuse de darwinism, pe masura ce teoria evolutiei cunostea o acceptare tot mai larga. E o poveste extraordinara a unor credinciosi pasionati echipati, la început, cu slabe competente stiintifice, care si-au croit drum spre constiinta populara, pe baza unor idei caracterizate, în cel mai bun caz, printr-o ingeniozitate perversa, si sustinute, în mod frecvent, de dovezi foarte dubioase. S-au purtat batalii feroce între adeptii celor trei modalitati diferite de interpretare a Genezei. Popularitatea surprinzatoare si triumful, în cele din urma, al teoriei creatiei în sase zile, urmata de o navalire a apelor catastrofala si globala, a reprezentat un ecou interesant al temelor ce au dominat o mare parte din geo-istoria sfârsitului de secol XVIII, care s-a folosit, la rândul ei, pe scara larga de Potopul lui Noe. Societatea Geologica a Deluviului, fondata în 1938, a promovat energic teoria, iar „The Genesis Flood“ s„Potopul genetic“, n.m.t, publicat în 1961, este acum un titlu clasic al creationistilor. Totusi, la mijlocul secolului al XX-lea, darwinismul, si nu geologia, a trecut în centrul atentiei“. John Habgood stie ca nu-i de glumit cu creationistii si, pentru a ne convinge, invoca un exemplu personal. „Chiar daca totul ar putea sa ne apara drept o ridicola furtuna într-un pahar cu apa, stârnita de excentrici religiosi ignoranti, ar putea fi util sa povestesc o experienta personala. La mijlocul anilor '50, pe când urmam, ca student, un stadiu de cercetare la Cambridge, am locuit, timp de doi ani, cu un conferentiar si autor de carti specializat în chimie, care critica, virulent, darwinismul. Era un om inteligent si deschis la minte, cu o cunoastere larga a altor stiinte, pe lânga chimie. Era, cu toate acestea, convins ca evolutia nu ar fi putut functiona asa cum presupunea Darwin, deoarece acest lucru ar fi violat principiul al doilea al termodinamicii, conform caruia ordinea se prabuseste în dezordine si nu viceversa. Era un evanghelic conservator, o apartenenta care, fara îndoiala, îl motiva, însa disputele complicate care se nasteau, frecvent, între noi se bazau pe stiinta, mai degraba decât pe teologie. Am fost surprins sa descopar câteva pagini despre el în cartea lui Numbers, în care e considerat drept unul dintre creationistii britanici de prim rang. Îl amintesc ca pe un avertisment de a nu subestima inteligenta si puterea de convingere a celor care, poate din motive personale ce tin de religie, sunt mânati sa respinga ortodoxismul stiintific actual. Misiunea de a-i convinge pe astfel de oameni ca se înseala nu va fi usurata de personaje ca Richard Dawkins, care, din motive în principal anti-religioase, sustine ca dovezile evolutiei trebuie, fara rezerve, sa fie, si sa fie prezentate drept inamicii religiei“. De ce sa ne temem, totusi, de creationisti? Pentru ca ei deschid drumul pentru extremisti. Directiva Consiliului Europei sustinea acelasi lucru. Nu e clar, însa, unde este diferenta între crestini si extremisti/sectanti si în ce ar trebui sa creada crestinii. Fostul arhiepiscop de York nu lamureste acest aspect în concluziile recenziei sale: „Ronald Numbers ne-a oferit ceea ce va fi, cu siguranta, studiul fundamental despre cresterea si raspândirea unui nucleu de teorii bine intentionate, însa irationale, pe durata unui interval de aproximativ 160 de ani. „The Creationists“ este o varianta largita a unei editii anterioare publicate în 1991. În rastimp, procentul americanilor care îmbratiseaza o forma sau alta de creationism a crescut de la 47% la 65,5% iar fenomenul s-a extins în întreaga lume. Pare o mojicie sa cer mai mult, însa, tinând cont ca fundamentul neîncrederii unei largi categorii de oameni în ortodoxismul stiintific e un literalism biblic rudimentar, ar fi fost util sa dispunem de niste date privitoare la genul de comunicare dintre exegetii biblici europeni si oamenii de stiinta la sfârsitul secolului al XVIII-lea si în secolul al XIX-lea. A fost o perioada când au aparut multe rectificari rodnice ale gândirii traditionale, fara a da nastere extremismului care s-a identificat, ulterior, cu anumite nuante ale protestantismului american. Faptul ca un asemenea extremism a devenit, în prezent, unul global ar trebui sa-i puna pe gânduri atât pe teologi, cât si pe oamenii de stiinta“.