Monarhia – o solutie?
articol aparut in Cultura, nr. 185 din 2008-08-07» cultura politica »
Autor: Bogdan Duca
Daca în decembrie 1989 regele Mihai I ar fi avut curajul de a reveni în România, probabil ca multe dintre involutiile noastre postcomuniste ar fi fost împiedicate. Dominatia nociva a stângii (FSN, FDSN, PSDSR, PSD, PD, PDL), aparitia unor mituri politice precum cele întrupate de Ion Iliescu sau de Traian Basescu ar fi fost probabil evitate într-o Românie ce ar fi redescoperit echilibrul monarhiei traditionale.
Poate cã a sosit momentul sã începem sã separãm monarhia de imaginea familiei de Hohenzollern. Aceasta pentru cã viata noastrã politicã are nevoie de o schimbare, dar de o schimbare care nu poate (si nici nu trebuie!) sã aparã din interiorul acestui sistem. Iar monarhia constitutionalã ar fi singura solutie democraticã.
Esecul familiei Hohenzollern Dar nu a fost sa fie asa. Regele Mihai I nu a fost în stare sa faca gestul de curaj de a reveni în România în chiar zilele revolutiei. A venit prea târziu, când nu se mai putea face nimic în vederea unei restauratii. Apoi a sosit momentul în care Casa Regala româneasca a renuntat la drepturile sale istorice, rezumându-se la refacerea averii prin reîmproprietariri, dar si la acceptarea unor dezonorante sinecuri. Esecul de imagine al Hohenzollernilor, incapacitatea lor de a mai fi actori activi ai istoriei au dus si la respingerea proiectului monarhic. Faptul ca Hohenzollernii fac întelegeri cu oricine le mai retrocedeaza o padure, ceva, ca accepta sa fie utilizati (dar si bine remunerati) de catre orice regim ar fi la Bucuresti a dus si la afectarea imaginii monarhiei. Echilibrul pe care îl poate oferi o monarhie constitutionala, decenta impusa în politica de protocolul unei Case Regale au fost uitate, fiind asociate cu imaginea unui Rege depasit de istorie si a unui actor princiar. Toate acestea se suprapun pe starea de fapt din Europa. Casele regale pierd tot mai mult din prestigiul lor, fiind victimele unei campanii de denigrare bine coordonate de catre anumite cercuri mai de stânga. Poate ca a sosit momentul sa începem sa separam monarhia de imaginea familiei de Hohenzollern. Aceasta pentru ca viata noastra politica are nevoie de o schimbare, dar de o schimbare care nu poate (si nici nu trebuie!) sa apara din interiorul acestui sistem. Iar monarhia constitutionala ar fi singura solutie democratica. Principele strain Dar cine sa ne fie Rege? Caderea Casei de Hohnenzollern este, probabil, definitiva. A propune în fruntea monarhiei fie pe octogenarul rege, recunoscut pentru talentul lui de a trece prin istorie fara sa faca nimic, fie cuplul princiar Margareta-Radu, vinovat pentru compromisuri politice care nu pot fi usor depasite, este suicidal. Cât despre casele domnitoare românesti, alcatuite mai ales din urmasii fostilor fanarioti, stralucesc prin mediocritatea lor. O solutie ar fi aducerea unui Domn strain, mai ales ca amintirea fericitei domnii a lui Carol I nu a pierit din constiinta românilor. Domnia sa de 48 de ani a fost perioada în care s-a construit România moderna, consolidându-se unirea de la 1859, dobândindu-ne independenta fata de turci, intrând în rândul statelor europene. La moartea lui Carol I, acesta era, cu adevarat, un lider regional, fiind pacificatorul Balcanilor prin pacea de la Bucuresti, si nu doar un actoras ce apare prin pozele „de familie“ de la încheierea unor summituri mai mult sau mai putin importante. Carol I a stiut sa acorde României propriul prestigiu, de membru al celei mai puternice case domnitoare din Europa acelor vremuri. Dar tot el a stiut sa îsi câstige prestigiul de modernizator al unei tarisoare vasale Portii Otomane. România începutului de secol XXI nu mai este România secolului al XIX-lea. Suntem independenti, membri ai U.E., protejati de NATO, chiar daca nu suntem în granitele noastre naturale (cele de la 1 decembrie 1918). Problema noastra cea mai mare este cea interna. Suntem victimele unei clase politice emanate de regimul comunist, corupte, incapabile sa fie în ritm cu realitatile politice, sociale si economice ale României actuale. Aici trebuie sa îi dau dreptate lui Traian Basscu: clasa noastra politica în ansamblul ei este una înapoiata, straina de România de azi. Aceasta clasa politica trebuie sa fie schimbata. Iar o solutie pentru aceasta schimbare este revenirea la monarhie prin acceptarea unui monarh strain, care, prin prestigiul sau, sa poata sa produca aparitia noii clase politice. Pe terenul fanteziei Orice Casa domnitoare din Europa ar putea sa candideze pentru potentialul Tron de la Bucuresti. Ar fi casa de Savoia, fosta familie domnitoare a Italiei, de care am fi chiar apropiati. Ar mai fi familia regala domnitoare în Spania (Casa de Bourbon-Parma) sau, de ce nu, Romanovii. Simpatia mea se duce însa spre Printul Charles, mostenitorul tronului britanic. El este un bun prieten al României, cunoscator al realitatilor de pe aici si, mai ales, apropiat de crestinismul rasaritean, elementul cheie pentru întelegerea sufletului popoarelor din sud-estul Europei. Cât despre argumentele „pragmatice“ în favoarea unei asemenea alegeri, ele nu lipsesc. Printul Charles face parte din cea mai prestigioasa familie regala a lumii, este el însusi o celebritate, urmeaza sa mosteneasca Coroana Marii Britanii, dar si pe cele ale Canadei, Australiei, Noii Zeelande si ale altor mici state din întreaga lume. În ciuda rautatilor venite din partea unei parti a presei, a facut tot timpul dovada nobletei sale (ceea ce nu se poate spune despre mult mai mediatizata fosta sotie a domniei sale, printesa Diana). Dar, desigur, acum am intrat în câmpul fanteziei. Realitatea României este însa aceea a politicienilor care confunda România cu propria lor mosie. Realitatea noastra politica este data de inundatii ale caror efecte sunt tratate prin populism. Realitatea noastra politica este aceea în care totul se mimeaza, mai putin vointa de putere si de îmbogatire rapida. O asemenea realitate trebuie, însa, combatuta cu ceva. Pentru ca aceasta realitate nu este, nu trebuie sa mai fie proprie unui popor ce o istorie întreaga a facut dovada ca merita ceva mai mult. Solutii exista, iar monarhia este printre ele. Si nu este în nici un caz o solutie ineficienta, dupa cum chiar recursul la propria istorie ne-o arata.