Eclectismul
articol aparut in Cultura, nr. 109 din 2008-02-14» cultura »
Autor: Alexandru Singer
Cartea lui Pierre Leroux, „Réfutation de l'èclectisme“, aparuta la Paris in 1839, ma preocupa de multa vreme, deoarece inca de acum 168 de ani se constatase ca practica eclectismului nu este doar expresia unei absente de sistem filozofic, ci si a unor tendinte politice. Dupa 1989, prabusirea sistemului sovietic, care se pretindea a fi cladit pe cea mai ferma doctrina comunista, a fost urmata de o evolutie anarhica pe multiple planuri si eclectismul pare sa capete forme noi, mai mult politice decat filozofice. Dar sa ne reamintim precedentul. P. Leroux sustine ca in antichitate eclectismul filozofic alexandrin (Ammonius) a urmat sistemului platonic, iar eclectismul lui Cousin a venit, dupa Hegel, „fiind un dublu plagiat, o denumire falsa pentru o doctrina falsa“ (p.69). Noii eclectici parizieni au amestecat o doza de monarhism, o doza de aristocratism si una de democratism, fara sa inteleaga ca o contopire de elemente contrare nu se poate realiza decat intr-o doctrina superioara. Azi avem alte amestecuri: 1. amestecurile politice au devenit mai complexe, mai greu de definit si, in aproape toate cazurile, doza de democratism pare sa aiba pretentii preponderente; 2. doctrinar, se apeleaza mai putin la filozofie (intre marxism si heideggerism) si mai mult la economie (intre keynesism si monetarism, intre Fukuyama si Huntington, mai pertinente fiind analizele lui Toffler), etica fiind lasata mai mult in seama religiilor (islamismul fiind in ofensiva); 3. structural, o fluctuatie de populatii dinspre saracie spre opulenta, recompunere zonala si conflicte etnice. Daca vechiul eclectism invoca trecutul pentru a sustine stabilitatea prezentului, noua sa manifestare nu mai este luata in seama, stabilitatea sistemelor avand garantii internationale. Traim intr-o lume foarte dinamica (rapida in zona americana si mai lenta, totusi concurentiala, in zonele europene); contradictorie (faramitare si unitate, divergente pana la conflicte sangeroase si convergente flexibile, modernitate si conservatorism, informatie si ignoranta etc.); multiculturala (globalismul economic fiind sustinut de extensia dominanta a limbii engleze, de post-modernismul socant si marginalizarea traditiilor, dar si de o interferenta mai activa a valorilor afirmate si recunoscute international). Eclectismul romanesc, ideologic, politic, economic, cultural, exprima anarhia pretins democrata care, de 18 ani, treneaza intr-o nesfarsita tranzitie din care scapa cine poate, emigrand sau intrand in combinatii mai mult sau mai putin oneroase. Altfel ramane o componenta uniforma a unei evolutii lente si incontrolabile. Permanenta invectivare si subrezire a social-democratiei, ofensiva liberalismului si populismul centrismului ocupa permanent scena jocurilor politicianiste in care se implica adesea interese minoritare. Se mai dezvaluie cate un ingredient extern rezultat din infiltratii investitionale sau din interventii diplomatice. Peste tot acest amalgam socio-politic troneaza activitatea prezidentiala neobosita, mereu ingenioasa si carismatica, exact ca un joc de artificii multicolore, inselatoare. Incat alunecarea de la portocaliu spre verde bananier devine mereu mai ingrijoratoare. Dat fiind ca in Europa celor 27 eclectismul nu deranjeaza pe nimeni, vom continua sa navigam pe axa favorita, cu neinsemnate derivatii.