Nimic nou pe frontul din invatamant
articol aparut in Cultura, nr. 91 din 2007-09-04» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Catalin Sturza
In numarul 188 al „Dilemei vechi“, Mircea Vasilescu prezinta cei mai noi pasi pe lungul drum al reformei din invatamant. Iata, pe scurt, ce s-a intamplat: „Ministrul Cristian Adomnitei a scos la iveala pachetul de legi privind Educatia, imediat dupa ce Comisia Prezidentiala pentru analiza si elaborarea politicilor din domeniile educatiei si cercetarii a prezentat un raport care incepea astfel: «Mentinerea actualului sistem de invatamant din Romania pune in pericol competitivitatea si prosperitatea tarii. Acest sistem are patru mari probleme: este ineficient, nerelevant, inechitabil si de slaba calitate». Acest diagnostic grav era apoi argumentat pe parcursul raportului, cu fapte si cifre, pe baza mai multor documente (studii si rapoarte ale unor experti, date statistice etc.). Ministrul Adomnitei l-a acuzat pe Mircea Miclea, presedintele Comisiei si fost ministru, ca ar fi plecat de la minister cu documente cu tot si, pasamite, le-ar fi utilizat abuziv in elaborarea Raportului. Acuzatia a fost caraghioasa, dat fiind ca documentele erau publice, dar a fost suficienta pentru a arunca discutia in derizoriu. Apoi, ministerul a anuntat triumfator ca proiectele de legi ale educatiei sunt deja elaborate, deci raportul Comisiei Prezidentiale ar fi inutil. (...) Intre timp, probabil ca sa-si asigure o oarecare mediatizare, ministrul a anuntat unele «masuri»: eliminarea examenului de capacitate, transformarea primei clase de liceu in ultima clasa de gimnaziu si alte asemenea chestiuni «vizionare». Intre timp, raportul Comisiei Prezidentiale a fost dat uitarii, liderii sindicatelor din invatamant, ai studentilor si Consiliul National al Rectorilor s-au impacat cu ministerul, asa ca Legea Invatamantului e sustinuta, se pare, in unanimitate.
Nu chiar in unanimitate, pentru ca Ordinul ministrului, prin care se anuleaza Testele Nationale de Capacitate, au fost contestate de unii sindicalisti. Intr-un interviu din numarul 914 al revistei „22“, Cristian Adomnitei este pus fata cu aceasta problema. Si raspunde prompt: „FEN ma si mir ca are neobrazarea sa spuna, pentru ca a fost permanent invitata si a ales sa nu vina niciodata. Pai, eu cum sa iau la cunostinta de propunerile lor? Daca au. Ma gandesc ca poate au propuneri constructive, nu doar cele doua pagini pe care le-au trimis pana acum, de opt luni de cand e proiectul pe site. Cu Agentia (de Evaluare si Asigurare a Calitatii Educatiei, n.m.) e alta discutie. Vorbim de sindicalisti“. Mai interesant este modul in care ministrul explica inlocuirea Testelor Nationale cu tezele cu subiect unic: „Teza o dadea oricum, o da cu clasa sa, o da cu profesorii care ii sunt familiari, teza e corectata de alti profesori, in alta parte. Dupa ce i se dau notele de catre evaluatori, copilul are cinci zile la dispozitie sa-si consulte teza evaluata, apoi sa decida daca depune sau nu contestatie. Toate aceste lucruri sunt gandite ca sa-l stimuleze pe copil. La examenul punctual, unele fete pot sa aiba probleme fiziologice la 14 ani si sa nu performeze si baietii – poate sa te traga curentul cu o zi inainte, poate sa te doara capul, poti sa fii un copil emotiv si sa te blochezi la examen, chiar daca ai invatat. Si la acel examen, singurul, irepetabilul, sa nu performeze la valoarea reala si sa nu intre la liceul la care merita sa intre. Acum, nu va fi nici o tragedie daca ia nota mica la o teza, pentru ca le are pe celelalte“.
O justificare cat se poate de generoasa: copiii sunt copii, fetele sunt fete, baietii au obiceiul sa stea in curent, micutii pot sa prinda o zi proasta si trebuie protejati. Pe de alta parte, tocmai aceasta este ideea unei competitii-test (concursul de admitere la liceu o ilustra si mai clar): la fel ca intr-un concurs sportiv, performanta nu depinde doar de bagajul de cunostinte/abilitati acumulate, ci si de capacitatea de a le valorifica in niste imprejurari date: cu sau fara vantul care bate din fata, cu sau fara curentul care trece prin geam. Presupunand ca educatia inseamna mai mult decat un bagaj de cunostinte teoretice, ca este o pregatire pentru piata muncii, a cercetarii stiintifice sau chiar a job-urilor in invatamant, ideea unui test al stiintei, al nervilor si al rezistentei nu mi se pare nepotrivita.
Insa, fie si asa, sa acceptam ca ne chinuie grija pentru cei mai emotivi, ghinionisti si sensibili si ca vrem sa implementam un sistem echitabil pentru toti. Cum procedeaza ministrul Educatiei? Emite un ordin prin care ia in calcul tezele sustinute in catunele, satele, oraselele si orasele tarii. Cu subiect unic, ce-i drept, insa cu profesori de romana cate turle falnice pe vilisoarele si viloaiele din inimile satelor si oraselor. Si la fel de ruginiti/stralucitori, ascutiti sau bonti, ezitanti sau cutezatori cu notele din catalog precum acestea.
Interesant principiu al echitabilitatii: in numele luptei cu hazardul si cu emotivitatea, va fi aruncata in haos si va fi pusa sub semnul subiectivismului si a inechitabilitatii admiterea la liceu a tuturor elevilor de gimnaziu din tara, inclusiv a celor sensibili si emotivi. Dupa ce accederea la invatamantul universitar a fost, si ea, relativizata, prin desfiintarea admiterii la facultate. Ne consoleaza, totusi, amintirea concluziilor Comisiei Prezidentiale: „Acest sistem are patru mari probleme: este ineficient, nerelevant, inechitabil si de slaba calitate“.