„Clasa triumfa handicapul“!
articol aparut in Cultura, nr. 91 din 2007-09-04» cultura sportului » venind din iarba
Autor: Cornel Dinu
Saptamana plina a Nationalei a inceput bine oficial, cu victoria clara de la Minsk, dar a si intrerupt seria de 14 jocuri fara infrangere, prin esecul – totusi, intr-un amical – de la Köln. In fata unei Germanii orgolioase si nu neaparat setoase de revansa, dupa neverosimilul 1-5 din Giulesti, in urma cu doar cativa ani.
Ramanand la radiografia grupei, noi stand la ultimul rund de jocuri, sa apreciem ca, iarasi, Olanda a avut noroc, castigand in fata comandoului albanez de partizani ai lui Otto Barici, croatul antrenat decenii bune la pulsul marelui fotbal, in minutele de prelungiri. Ca in Slovenia, acum reusind o volta Schneider, urmata de o centrare perfecta pentru reluarea necrutatoare a „varfului in furtuna“, revenit la sentimente onorabile in „portocala mecanica“, Van Nistelrooy. Au iesit insa cam decimati dupa acest joc, oamenii lui Van Basten – Schneider, revelatia debutului de sezon la Real Madrid, si Van Persie, puternicul si importantul varf al lui Arsenal, folosit in banda dreapta la nationala, luand cartonase, si astfel, nu vor fi prezenti la Constanta, in atat de importantul meci care ne asteapta pe 13 octombrie. Se fac inca de acum felurite calcule in legatura cu aceasta disputa a primelor doua echipe din grupa. Toata lumea socoteste ca ne-ar fi bun si un punct, dar eu cred ca putem castiga la malul marii. Si astfel, vreau sa constat ca vor fi pregatite amanuntele intalnirii. Se mizeaza chiar pe starea discutabila in perfectiune a suprafetei de joc, reconfirmandu-se si in fotbal celebra tactica de lupta prin veacuri a neamului nostru: „parjolim totul in calea dusmanilor ce ne calca glia“!… Nu cred ca o viziune in acest sens ne-ar mai avantaja acum. Trebuie sa jucam cu mintea, picioarele si sufletul, intr-o formula cat mai completa si revenind la ceea ce ne-a caracterizat pozitiv in timp, capacitatea de a-i pasa variat si amenintator pe adversari, dandu-le cat mai putin mingea. Pentru ca daca o au prea des, batavii, mai puternici decat noi, chiar mai bine dotati de la natura si prin profesionalismul lor in pregatire, stiu chiar bine ce sa faca cu ea.
Pana atunci, sa consemnam ca, desi au castigat clar cu Luxemburg, ceilalti concurenti la calificare, bulgarii au in continuare probleme profunde de intelegere si atmosfera in cadrul lotului. Si ca in afara de a ne primi pe noi, intr-un direct la fel de important ca cel cu Olanda, mai au de evoluat la Tirana si in Slovenia, unde nu prea are cum sa le fie usor. Intalnesc, in fond, reprezentative ale unor popoare mici, dar tare artagoase si orgolioase.
Revenind la noi, pentru ca numai prin ceea ce facem si cum facem in teren ne putem indulci soarta, se desprind cateva concluzii de retinut dupa amicalul pierdut cu Germania, in „Colonia Agripinensis“, loc in care Napoleon s-a jucat numerotand casele ca pe un sir de bobi pe ata, de a iesit celebrul parfum… „4711“! Stia bine cu cine are de-a face, cat au suferit si romanii lui Agrippa ca sa-i stapaneasca, si umilirea lor i s-a parut masura de inceput. Ce l-a costat mai apoi, Buckner neajungand la timp acolo unde avea atata nevoie, la Waterloo.
Nici noua nu ne-a prea mers acum cu „pantarele“. Doar o repriza, prima, cand am avut cam patru situatii de a marca, am condus si puteam chiar sa ne desprindem, „Briliantul“ Mutu nemaifiind, ca la Minsk, realizatorul principal, ci doar un servant... In rest, adica in repriza a doua, cam dupa minutul 60, n-am mai contat.
Trupa antrenorului lor cu nume de „leu“ a zburdat, contabilizand 6, 7 situatii destul de clare de a marca. Asa ca, am cam scapat sa ni se indese si noua in sacul de intoarcere, golurile pe care le-am servit in Giulesti. Ca de obicei, germanii si-au facut partitura obisnuita de decenii. Stiu ca nimeni altii sa joace fiecare faza, reusind sa pastreze acelasi ritm si aceeasi presiune, chiar si atunci cand prezenta fizica le scade, pasand cu abilitate, repede si variat, dand impresia ca se si odihnesc putin astfel, pentru a lovi, din nou, prin sarje individuale sau de grup restrans pe toata suprafata de finalizare.
Cert este ca, dupa ceea ce s-a intamplat, vrem nu vrem, trebuie sa recunoastem ca s-au pus in evidenta lipsurile clare de distributie completa, asa cum o aveam in generatia lui Hagi si Gica Popescu – cand erau cativa jucatori de exceptie, ca si acum, dar restul erau de certa valoare internationala. Pe cand acum, langa Lobont, Chivu, Contra, Tamas si Mutu, ceilalti care se asaza (nu cred ca mai este nevoie sa-i nominalizez) sunt doar jucatori medii pe plan european, cam fara oferte onorante de la adevaratele firme de echipa de afara…
S-a vazut acest lucru clar acum la Köln in repriza a doua si acest adevar ne pune firesc pe ganduri. Tocmai de aceea, cred ca trebuie apreciata asa cum se cuvine, deci cu un fel de „Jos palaria“, flerul si haturile dovedite de Victor Piturca pana acum. Iar acest handicap incontestabil s-ar putea sa se accentueze in anii viitori, daca luam in calcul invazia de jucatori straini in prima noastra divizie: cam 25% – tare mult. Este drept ca avem si o generatie buna la nationala de tineret. Sa-i vedem cu Franta, peste cateva saptamani, atunci cand ar trebui sa fie examenul lor de confirmare. Iar ca o consecinta de urmat, sa deschida portile echipei reprezentative. Sunt convins ca selectionerul se gandeste la ei, dupa modelul echipei de tineret pe care a si creat-o in deceniul trecut. Curajul calculat de a-i arunca pe cativa, cu randul, in lupta, nu-i lipseste. Avem nevoie de mai multi jucatori de clasa dupa adevarul inca atat de viabil… „clasa triumfa handicapul“!
Dar sa mai vedem, asteptand, ce vor face la mijlocul saptamanii si cele trei reprezentante ramase in competitiile europene. Steaua are serie grea, prima prezenta, la Praga, fiind decisiva. Si au, deja, iarasi scandal in casa. Din aceeasi directie: Gigi contra Gica! Dupa modelul incontestabil al Balcaniei noastre, unde bine spune Kusturica: „Cand Dumnezeu a plouat cu minte, in zona noastra s-a stat cu umbrela deschisa“…
Marele Hagi, tace deocamdata si bine face. Ah, cat as vrea sa reuseasca si ca antrenor…
Dinamo a dat semne de revenire dar… la Iasi. Iar suedezii nu sunt „Poli“! Vom vedea in aceasta dubla daca intreruperea de campionat, ce a coincis cu venirea trupei lui Walter Zenga la comanda tehnica, a fost un sfetnic bun.
In ceea ce priveste Rapidul, cred ca nici Nürnbergul nu poate uita ca povestea de cartier a Grantului a eliminat in aceeasi competitie trupe germane. Si cu ei nu te poti juca prea des.