Basme si basneli politice
articol aparut in Cultura, nr. 91 din 2007-09-04» cultura politica » cronica actualitatii
Autor: Madalina Firanescu
Initiata ca un fel de poveste cu cocosul (sau cocorul) rosu, buna de adormit liberalii din padurea Adormitei, motiunea de cenzura a PSD i-a dat prilejul lui Mircea Geoana sa iasa din basmul „Mircica si lupul“ – care tot anunta ca vine pericolul la stana Guvernului – si sa devina o Seherezada autentica. Doar nu degeaba a trudit 1001 de nopti la documentul intitulat „1 000 de zile de haos – sfarsitul guvernarii de dreapta“! Numai el stie, saracu’, cat a asudat pe zecile de pagini (vreo 79, dezvaluia, la un moment dat, Alin Teodorescu), scrise marunt cu cerneala simpatica pentru unii si antipatica pentru altii, oricum, nedetectabila cu ochiul liber de catre agerul Ion Iliescu. Altminteri nu se explica sinceritatea cu care acesta declara ca nu exista niciun text, cand liderul PSD batea toba cu finalizarea motiunii. Or, nu se poate pune deosebirea de opinii pe seama diferentei de varsta, fiindca orbul aviar i-a lovit si pe alti pesedisti, congeneri cu Geoana sau pe-aproape. Vasile Puscas, de pilda, avertiza „Antanta de torpilare a motiunii“, alcatuita in viziunea sa din „liberal-mercantili si social-mercantili“, ca vor trage impreuna ponoasele actiunii planuite, in vreme ce colegul Vasile Dancu taxa sforariile hrebenciuce intru imprietenirea PSD – PNL drept „o varianta de ametire a gugustiucilor“. Cum-necum, Guvernului i-au mers fulgii la Senat, unde alesii i-au trantit ordonanta de reorganizare ca sa-l pregateasca sufleteste pentru ce va urma la motiune. De aici s-a iscat o intreaga ciorovaiala juridica, legata de consecintele respingerii actului normativ: trebuie sa demisioneze Cabinetul Tariceanu 2? Trebuie adusi inapoi ministrii PD, daca se revine la structura de dinaintea remanierii/ restructurarii? Sunt lovite de nulitate actele emise de niste ministere cu denumiri pompoase – MIRA (adica Internele), MMFES (adica Munca), MIMMCTPL (adica IMM, Comert si Turism) etc. – dar fara acoperire legala? Intre atatea dileme, s-a gasit solutia cea mai la indemana: mai da Guvernul inca o ordonanta, si probabil tot asa – daca o mai apuca –, pana i s-o aproba.
La fel de caraghioasa – sau, cum ar zice Marko Bela, perfect legala, dar absurda – s-a dovedit si tactica pesedista: mai intai a votat investirea Cabinetului Tariceanu 2, acceptandu-i implicit alcatuirea, dupa care i-a respins structura doar ca sa-si arate muschii. La atata coerenta politica, nu-i de mirare ca si motiunea de cenzura ba venea, ba nu venea, ceea ce a alimentat scepticismul liberal-democratului Gheorghe Flutur, care i-a comparat caracterul „vijelios“ trambitat de pesedisti cu... codul galben abatut asupra Romaniei. Bine ca n-a scapat porumbelul cu codul portocaliu, ca acel inocent participant la un sondaj televizat care, intrebat ce intelege el prin respectiva formula, a facut asocierea cu Alianta D.A.! Probabil ca in mintea omului, ambele fenomene – si cel meteo, si cel politic- au generat acelasi prapad. S-a vazut, de altfel, si la inceputul anului scolar, cand multe sali de clasa aratau mai rau decat bulevardele lui Videanu, daca putem spune asa. Privelistea dezolanta l-a facut pe presedintele Basescu sa-l declare pe ministrul Educatiei corigent chiar la specialitatea sa – constructiile. In replica, santieristul ne-filozof a afirmat ca, daca el e corigent, atunci seful statului e repetent in materie de procedura, neavand de dat lectii.
Numai ca, inainte chiar de a suna nostalgic clopotelul la o scoala din Mogosoaia, insusi premierul Tariceanu a avut niscaiva nemultumiri legate de politicile educationale. Prin urmare, scolerul Adomnitei avea deja o nota proasta, din vremea cand primul-ministru, ajuns la Colegiul tehnic din Slatina, constata stupefiat ca exista acolo patru ateliere de lacatuserie, „specializare ramasa de pe vremea Primului Razboi Mondial“! Or, astazi, cui ii mai trebuie lacatusi, cand orice usa se poate deschide cu pontoarca, ruptoaca hidraulica, clestele-gura de lup sau banalul speraclu? Ulterior, un alt membru liberal al Cabinetului, Paul Pacuraru, constata uimit ca scolile romanesti nu sunt apte in acest moment sa raspunda cerintelor pietei muncii, „deoarece se cer meserii de care scoala nu a auzit ca exista“. Las' ca nici ministrul Invatamantului nu auzise de curriculara pana sa se inscauneze si n-a ramas totusi somer. Asa ca s-or descurca si elevii pe mai departe, caci nasc si la Romania baieti isteti. Cat s-or mai naste, fiindca, potrivit prognozelor demografice, prin 2050 vom ramane 16 milioane din fostele 22. Dar asta e deja alta poveste.