Primele ediții

Analiza, autenticitate, stil

articol aparut in Cultura, nr. 91 din 2007-09-04
» cultura controversei » dosar
Autor: Silvia Colfescu

1. Mi se pare fireasca acceptarea acestui „suport“ pentru literatura. Daca lasam deoparte prejudecatile, constatam foarte repede ca dintotdeauna literatura a jucat, pe langa alte roluri cat se poate de respectabile, si pe acela de… divertisment. Este, de fapt, una dintre functiile principale ale acestei arte. Literatura poate educa, poate informa, poate instrui, deseori este o constructie inalt estetica, morala, filosofica, dar lectura se poate transforma intr-o corvoada daca textul nu are si calitatea de a fi placut, uneori chiar de a amuza cititorul – acestea fiind atribute ale divertismentului. De altfel, sunt convinsa ca foarte multi autori de prima marime din toate timpurile nu au pierdut din vedere faptul ca unul dintre motoarele principale ale lecturii este dorinta de a se „distra“, si au scris in consecinta. Suport de tip divertisment? Adica aventura, dragoste si thriller? Ia sa vedem: nu cumva „Aventurile lui Gulliver“ sau „Odiseea“ sau „Pe Donul linistit“ sau „Razboi si pace“ sunt un fel de carti de aventuri? Ce telenovela e mai sentimentala decat „Jane Eyre“ sau decat „Marile sperante“? Ma insel oare, sau „Numele trandafirului“, „Procesul“, „Crima si pedeapsa“ se citesc cu fiorul cu care citesti un thriller ?

2. Cum sa contrazici gustul celui caruia te adresezi? N-ai reusi decat sa te faci antipatic. E mult mai eficient sa-ti adaptezi discursul, pentru a-l face mai inteligibil modului de gandire si de receptare al celui caruia te adresezi. La editura Vremea, de exemplu, publicam colectia „Rosu si Negru“, in care apar romane politiste clasice si moderne – alese cu grija – literatura horror clasica si moderna etc. Si, surpriza! Colectia are succes! E drept ca o facem cu atentie, nu numai la numele mari selectate, ci si la prezentarea grafica, la coperta. Incercam sa facem din ele mici bijuterii si credem ca ne iese.Uitati-va pe site-ul nostru si desigur, in librarii.

3. Asa cum spuneam mai sus, nu poate fi vorba de o contaminare a clasicilor. Functia de divertisment a literaturii este perena. A existat si va exista. Canturile din „Odiseea“ se recitau in timpul ospetelor regilor greci din antichitate.

Pe de alta parte, nu cred ca exista o concurenta severa intre clasici si scriitorii zilelor noastre: o carte buna e o carte buna, indiferent cand a fost scrisa, iar un cititor educat va citi cu aceeasi placere un clasic si un autor modern bun. Cum in ultimul deceniu opereaza un soi de selectie naturala si fostii cititori de literatura proasta par a se orienta in masa catre filme de doi bani si catre jocuri video, raman in club doar cei care se bucura cu adevarat de lectura si stiu sa aprecieze o carte.

4. Timpul cerne cartile si le pastreaza doar pe cele care, intr-un fel sau altul, sunt oglinda vremii lor. Nu oglinzi servile, ci oglinzi cu individualitate, care adauga unei privelisti unice farmecul unei personalitati unice. Daca luam in considerare analiza lucida si profunda a societatii – chiar daca disimuleaza sub o aparenta lipsa de gravitate atitudinea morala, chiar daca intriga pune in scena personaje lipsite de moralitate –,plus autenticitatea si stilul inconfundabil, avem toate ingredientele care fac din Hammett sau din Chandler scriitori buni, cu nimic inferiori altora. In plus, cine decide „marginalitatea“ unor asemenea autori? In orice caz, nu cititorul, care ii prefera si care are, intr-o existenta tot mai solicitanta si mai stresanta, tot dreptul sa se destinda citindu-i pe ei si nu altceva.

5. Ca un semn ca unii mari autori fac din cand in cand excursii afara din turnul de fildes, cautand un teren comun care sa le inlesneasca intalnirea cu mase cat mai mari de cititori.

Ca o speranta ca bucuria cititului nu va trece in istorie. Altfel spus, ca o dorinta de a gasi drumul spre inima cititorului de azi.

6. Din ce in ce mai putin. Snobismul a pierdut din atractie. Gusturile s-au relativizat, nu se mai chinuie nimeni sa citeasca un text care-l plictiseste, numai pentru ca sa aiba despre ce discuta in cercul lui de prieteni. Sunt atatea alte subiecte de dezbatut…

1. Mi se pare fireasca acceptarea acestui „suport“ pentru literatura. Daca lasam deoparte prejudecatile, constatam foarte repede ca dintotdeauna literatura a jucat, pe langa alte roluri cat se poate de respectabile, si pe acela de… divertisment. Este, de fapt, una dintre functiile principale ale acestei arte. Literatura poate educa, poate informa, poate instrui, deseori este o constructie inalt estetica, morala, filosofica, dar lectura se poate transforma intr-o corvoada daca textul nu are si calitatea de a fi placut, uneori chiar de a amuza cititorul – acestea fiind atribute ale divertismentului. De altfel, sunt convinsa ca foarte multi autori de prima marime din toate timpurile nu au pierdut din vedere faptul ca unul dintre motoarele principale ale lecturii este dorinta de a se „distra“, si au scris in consecinta. Suport de tip divertisment? Adica aventura, dragoste si thriller? Ia sa vedem: nu cumva „Aventurile lui Gulliver“ sau „Odiseea“ sau „Pe Donul linistit“ sau „Razboi si pace“ sunt un fel de carti de aventuri? Ce telenovela e mai sentimentala decat „Jane Eyre“ sau decat „Marile sperante“? Ma insel oare, sau „Numele trandafirului“, „Procesul“, „Crima si pedeapsa“ se citesc cu fiorul cu care citesti un thriller ?

2. Cum sa contrazici gustul celui caruia te adresezi? N-ai reusi decat sa te faci antipatic. E mult mai eficient sa-ti adaptezi discursul, pentru a-l face mai inteligibil modului de gandire si de receptare al celui caruia te adresezi. La editura Vremea, de exemplu, publicam colectia „Rosu si Negru“, in care apar romane politiste clasice si moderne – alese cu grija – literatura horror clasica si moderna etc. Si, surpriza! Colectia are succes! E drept ca o facem cu atentie, nu numai la numele mari selectate, ci si la prezentarea grafica, la coperta. Incercam sa facem din ele mici bijuterii si credem ca ne iese.Uitati-va pe site-ul nostru si desigur, in librarii.

3. Asa cum spuneam mai sus, nu poate fi vorba de o contaminare a clasicilor. Functia de divertisment a literaturii este perena. A existat si va exista. Canturile din „Odiseea“ se recitau in timpul ospetelor regilor greci din antichitate.

Pe de alta parte, nu cred ca exista o concurenta severa intre clasici si scriitorii zilelor noastre: o carte buna e o carte buna, indiferent cand a fost scrisa, iar un cititor educat va citi cu aceeasi placere un clasic si un autor modern bun. Cum in ultimul deceniu opereaza un soi de selectie naturala si fostii cititori de literatura proasta par a se orienta in masa catre filme de doi bani si catre jocuri video, raman in club doar cei care se bucura cu adevarat de lectura si stiu sa aprecieze o carte.

4. Timpul cerne cartile si le pastreaza doar pe cele care, intr-un fel sau altul, sunt oglinda vremii lor. Nu oglinzi servile, ci oglinzi cu individualitate, care adauga unei privelisti unice farmecul unei personalitati unice. Daca luam in considerare analiza lucida si profunda a societatii – chiar daca disimuleaza sub o aparenta lipsa de gravitate atitudinea morala, chiar daca intriga pune in scena personaje lipsite de moralitate –,plus autenticitatea si stilul inconfundabil, avem toate ingredientele care fac din Hammett sau din Chandler scriitori buni, cu nimic inferiori altora. In plus, cine decide „marginalitatea“ unor asemenea autori? In orice caz, nu cititorul, care ii prefera si care are, intr-o existenta tot mai solicitanta si mai stresanta, tot dreptul sa se destinda citindu-i pe ei si nu altceva.

5. Ca un semn ca unii mari autori fac din cand in cand excursii afara din turnul de fildes, cautand un teren comun care sa le inlesneasca intalnirea cu mase cat mai mari de cititori.

Ca o speranta ca bucuria cititului nu va trece in istorie. Altfel spus, ca o dorinta de a gasi drumul spre inima cititorului de azi.

6. Din ce in ce mai putin. Snobismul a pierdut din atractie. Gusturile s-au relativizat, nu se mai chinuie nimeni sa citeasca un text care-l plictiseste, numai pentru ca sa aiba despre ce discuta in cercul lui de prieteni. Sunt atatea alte subiecte de dezbatut…