Ziua cand toata lumea a zambit
articol aparut in Cultura, nr. 89 din 2007-09-20» cultura antropologica »
Autor: Anca Anghelina
In fiecare an, spre sfarsitul lunii august, in plin muson, are loc una din cele mai indragite sarbatori ale anului: Rakhi sau Raksha Bandhan. In toata India, dar mai ales in partea nordica, unde se afla si Delhi, toti pregatesc cu mult fast aceasta ocazie foarte „dulce“ de exprimare a dragostei intre frati si surori.
Traditia cere ca Rakhi sa fie celebrat in fiecare an cu ocazia lunii pline a Shravana (luna musonica corespondenta cu august-septembrie).
Legendele explica originea Rakhi in diferite variante. Bhavishya Purana mentioneaza un razboi intre demoni si Zei, in care Brutra, regele demonilor era pe cale sa il invinga pe Indra, regele zeilor. Indra i-a cerut sfatul lui Brihaspati, care i-a sugerat sa lege un snur sfant la incheietura mainii, inzestrand acest fir cu puterea mantrelor rostite cu ocazia Shravan Purnima (luna plina din aceasta luna). Sotia lui Indra, Sachi(sau Indrani) a legat acest fir si i-a asigurat astfel protectia lui Indra, care a castigat batalia. Snurul este numit Raksha (insemnand protectie). O alta legenda povesteste ca Yamuna (zeita care are ca manifestare raul cu acelasi nume) a legat Rakhi la incheietura fratelui ei Yama (Zeul Mortii), acordandu-i, astfel, nemurirea. Yama a fost atat de impresionat incat a promis nemurirea oricarui om care urma sa aiba acest Rakhi legat de sora lui Yamuna si care promitea sa o protejeze. Protectia subtila, energetica a fratelui de catre sora si ajutorul concret al fratelui pentru sora sunt esenta acestei sarbatori. „Mahabharata“ mentioneaza ca Krishna il sfatuieste pe Yudhishtira (unul din fratii Pandava) sa faca aceasta ceremonie pentru a se proteja pe sine si pe toata armata sa de pericolele razboiului. Se spune ca Draupadi a legat Rakhi lui Krishna si este legendar ajutorul lui Krishna cu ocazia incercarii de umilire a lui Draupadi de catre Kauravas.
Ceremonia Rakhi incepe cu gestul fetei care leaga bratara Rakhi la incheietura fratelui ei (acesta poate fi chiar fratele ei sau un frate simbolic, care devine la fel de important ca un frate de sange ). Amandoi se roaga pentru binele celuilalt, dupa care fratele promite sa isi ajute sora in orice situatie. De obicei, sora il serveste apoi cu diferite dulciuri pregatite special pentru aceasta ocazie, iar fratele ii da un cadou pentru a-si arata aprecierea. Toata ziua este marcata de multa veselie si de extrem de multe dulciuri. De aceea am si fotografiat cateva dintre ele, desi nu a fost usor, pentru ca toata lumea incearca sa aleaga cele mai delicioase variante. Aceste dulciuri sunt traditionale in nordul Indiei si sunt foarte diferite de dulciurile din Romania, fiind bazate mai ales pe lapte, zahar de trestie si kaju pisat. Dincolo de aspectul culinar, evenimentul e sarbatorit cu multa seriozitate de toata lumea si relatiile Rakhi sunt considerate importante si benefice, fiind, intr-un fel, o modalitate de apropiere a comunitatii pe baza unor principii de puritate. In plus, Rakhi e mereu legat ca inteles de aniversarea nasterii zeului Krishna, una din cele mai indragite incarnari ale lui Vishnu. A opta zi dupa luna plina (Rakhi) e celebrata in fiecare an ca Janmashtami, iar anul acesta se considera ca ziua de nastere a lui Krishna ar fi avut loc pe 4 septembrie. Legenda spune ca Zeul Krishna s-a nascut intr-o noapte intunecata, furtunoasa si bantuita de vanturi puternice, pentru a incheia tirania unchiului sau matern, Kansa, si pentru a indeplini misiunea lui divina. Conform vechilor calendare, acest eveniment a avut loc acum peste 5000 de ani. Odata cu lasarea serii, nu doar in Mathura, locul fizic unde s-a nascut Krishna, ci peste tot in India, aerul rasuna de cantece devotionale, bhajan-uri cantate din toata inima si cu multa energie, descriind maretia lui Krishna, dar si eterna lui poveste de dragoste cu Radha. Nasterea lui Krishna este plina de un dramatism adesea intalnit in mitologia hindusa, dar care continua sa fie trait in aceste seri cu un realism fantastic in piese de teatru care au loc in amfiteatre din marile orase sau in pietele publice din cele mai mici sate.
Povestea spune ca Mathura era condus de regele Ugrasen, care avea un fiu pe nume Kansa si o fiica numita Devaki. Natura cruda a lui Kansa a iesit la iveala cand acesta l-a inchis pe tatal sau in inchisoare si a preluat cu forta tronul din Mathura. Kansa isi iubea sora si a casatorit-o cu Vasudevan, unul din comandantii armatei lui. Cu toate acestea, in ziua nuntii, o previziune divina l-a avertizat ca al optulea copil al lui Devaki il va ucide, asa incat Kansa i-a inchis pe cei doi la inchisoare si i-a lasat in viata cu conditia sa le ucida toti copiii. Noaptea speciala a nasterii lui Krishna a fost marcata de o serie de miracole. Toti soldatii care ii pazeau in inchisoare pe parintii lui Krishna au adormit pe neasteptate iar portile s-au deschis singure. Vasudevan s-a hotarat sa il duca pe micul Krishna intr-un cos, la prietenul lui, Nand din Gokul. Yamuna avea apele agitate din cauza furtunii teribile, dar la atingerea picioarelor micutului, raul s-a linistit brusc si Vasudevan a putut traversa apele, salvandu-l pe Krishna. In locul lui a fost adusa o fetita, pe care Kansa a vrut sa o ucida imediat. Dar fetita s-a transformat intr-un fulger si a disparut – era nimeni alta decat Vishnumaya (sau Yogmaya), iluzia divina, care i-a spus lui Kansa ca nu avea sa scape de ce ii era frica, deoarece incarnarea divina se nascuse deja.
Krishna este cunoscut mai ales in postura lui de cantaret la flaut si se spune ca muzica lui divina fermeca pe oricine ii auzea melodiile interpretate, de multe ori, pe malul raului Yamuna. Desi a fost una din putinele incarnari divine care si-a revelat infatisarea cosmica unui om (in „Bhagavad Gita“, pentru a inlatura indoielile lui Arjuna, care ezita sa porneasca la lupta contra raului), Krishna a fost si cel care a adus conceptul de Leela: viata este un joc divin.
Motivul pentru care am dorit sa mentionez toate aceste legende nu este doar ca zilele acestea sunt festive si toata lumea are un aer special. Sentimentul perceput aici, cu ocazia fiecarui festival semnificativ, este ca toate legendele sunt traite ca niste procese vii: lumea le considera o parte importanta a vietii lor, care ii afecteaza fundamental. Raksha bandhan mi s-a parut o zi miraculoasa aici, pentru ca a fost una din putinele zile in care toata lumea zambea – de la fratii de toate varstele, care purtau mandri bratarile legate recent la incheieturi, pana la fetele, care zambeau si alegeau noi dulciuri pe care sa le daruiasca. Am incercat sa imi imaginez o zi similara in Bucuresti – singura apropiata a fost una din zilele pline de bucurie din apropierea Craciunului, cand toata lumea pare sa isi aminteasca cumva de copilarie si sa-si dea seama ca inca mai exista ceva magic in aceasta viata mereu cucerita de doze tot mai mari de cinism. Nu incerc sa compar doua culturi profund diferite, care impun ritmuri de viata de viteze deosebite. Dar ma gandesc ca ar trebui sa inventam o zi speciala, suplimentara, eventual fara conotatie religioasa, ca sa fie valabila pentru toata lumea, in care sa gandim simplu... si sa zambim.
Legendele explica originea Rakhi in diferite variante. Bhavishya Purana mentioneaza un razboi intre demoni si Zei, in care Brutra, regele demonilor era pe cale sa il invinga pe Indra, regele zeilor. Indra i-a cerut sfatul lui Brihaspati, care i-a sugerat sa lege un snur sfant la incheietura mainii, inzestrand acest fir cu puterea mantrelor rostite cu ocazia Shravan Purnima (luna plina din aceasta luna). Sotia lui Indra, Sachi(sau Indrani) a legat acest fir si i-a asigurat astfel protectia lui Indra, care a castigat batalia. Snurul este numit Raksha (insemnand protectie). O alta legenda povesteste ca Yamuna (zeita care are ca manifestare raul cu acelasi nume) a legat Rakhi la incheietura fratelui ei Yama (Zeul Mortii), acordandu-i, astfel, nemurirea. Yama a fost atat de impresionat incat a promis nemurirea oricarui om care urma sa aiba acest Rakhi legat de sora lui Yamuna si care promitea sa o protejeze. Protectia subtila, energetica a fratelui de catre sora si ajutorul concret al fratelui pentru sora sunt esenta acestei sarbatori. „Mahabharata“ mentioneaza ca Krishna il sfatuieste pe Yudhishtira (unul din fratii Pandava) sa faca aceasta ceremonie pentru a se proteja pe sine si pe toata armata sa de pericolele razboiului. Se spune ca Draupadi a legat Rakhi lui Krishna si este legendar ajutorul lui Krishna cu ocazia incercarii de umilire a lui Draupadi de catre Kauravas.
Ceremonia Rakhi incepe cu gestul fetei care leaga bratara Rakhi la incheietura fratelui ei (acesta poate fi chiar fratele ei sau un frate simbolic, care devine la fel de important ca un frate de sange ). Amandoi se roaga pentru binele celuilalt, dupa care fratele promite sa isi ajute sora in orice situatie. De obicei, sora il serveste apoi cu diferite dulciuri pregatite special pentru aceasta ocazie, iar fratele ii da un cadou pentru a-si arata aprecierea. Toata ziua este marcata de multa veselie si de extrem de multe dulciuri. De aceea am si fotografiat cateva dintre ele, desi nu a fost usor, pentru ca toata lumea incearca sa aleaga cele mai delicioase variante. Aceste dulciuri sunt traditionale in nordul Indiei si sunt foarte diferite de dulciurile din Romania, fiind bazate mai ales pe lapte, zahar de trestie si kaju pisat. Dincolo de aspectul culinar, evenimentul e sarbatorit cu multa seriozitate de toata lumea si relatiile Rakhi sunt considerate importante si benefice, fiind, intr-un fel, o modalitate de apropiere a comunitatii pe baza unor principii de puritate. In plus, Rakhi e mereu legat ca inteles de aniversarea nasterii zeului Krishna, una din cele mai indragite incarnari ale lui Vishnu. A opta zi dupa luna plina (Rakhi) e celebrata in fiecare an ca Janmashtami, iar anul acesta se considera ca ziua de nastere a lui Krishna ar fi avut loc pe 4 septembrie. Legenda spune ca Zeul Krishna s-a nascut intr-o noapte intunecata, furtunoasa si bantuita de vanturi puternice, pentru a incheia tirania unchiului sau matern, Kansa, si pentru a indeplini misiunea lui divina. Conform vechilor calendare, acest eveniment a avut loc acum peste 5000 de ani. Odata cu lasarea serii, nu doar in Mathura, locul fizic unde s-a nascut Krishna, ci peste tot in India, aerul rasuna de cantece devotionale, bhajan-uri cantate din toata inima si cu multa energie, descriind maretia lui Krishna, dar si eterna lui poveste de dragoste cu Radha. Nasterea lui Krishna este plina de un dramatism adesea intalnit in mitologia hindusa, dar care continua sa fie trait in aceste seri cu un realism fantastic in piese de teatru care au loc in amfiteatre din marile orase sau in pietele publice din cele mai mici sate.
Povestea spune ca Mathura era condus de regele Ugrasen, care avea un fiu pe nume Kansa si o fiica numita Devaki. Natura cruda a lui Kansa a iesit la iveala cand acesta l-a inchis pe tatal sau in inchisoare si a preluat cu forta tronul din Mathura. Kansa isi iubea sora si a casatorit-o cu Vasudevan, unul din comandantii armatei lui. Cu toate acestea, in ziua nuntii, o previziune divina l-a avertizat ca al optulea copil al lui Devaki il va ucide, asa incat Kansa i-a inchis pe cei doi la inchisoare si i-a lasat in viata cu conditia sa le ucida toti copiii. Noaptea speciala a nasterii lui Krishna a fost marcata de o serie de miracole. Toti soldatii care ii pazeau in inchisoare pe parintii lui Krishna au adormit pe neasteptate iar portile s-au deschis singure. Vasudevan s-a hotarat sa il duca pe micul Krishna intr-un cos, la prietenul lui, Nand din Gokul. Yamuna avea apele agitate din cauza furtunii teribile, dar la atingerea picioarelor micutului, raul s-a linistit brusc si Vasudevan a putut traversa apele, salvandu-l pe Krishna. In locul lui a fost adusa o fetita, pe care Kansa a vrut sa o ucida imediat. Dar fetita s-a transformat intr-un fulger si a disparut – era nimeni alta decat Vishnumaya (sau Yogmaya), iluzia divina, care i-a spus lui Kansa ca nu avea sa scape de ce ii era frica, deoarece incarnarea divina se nascuse deja.
Krishna este cunoscut mai ales in postura lui de cantaret la flaut si se spune ca muzica lui divina fermeca pe oricine ii auzea melodiile interpretate, de multe ori, pe malul raului Yamuna. Desi a fost una din putinele incarnari divine care si-a revelat infatisarea cosmica unui om (in „Bhagavad Gita“, pentru a inlatura indoielile lui Arjuna, care ezita sa porneasca la lupta contra raului), Krishna a fost si cel care a adus conceptul de Leela: viata este un joc divin.
Motivul pentru care am dorit sa mentionez toate aceste legende nu este doar ca zilele acestea sunt festive si toata lumea are un aer special. Sentimentul perceput aici, cu ocazia fiecarui festival semnificativ, este ca toate legendele sunt traite ca niste procese vii: lumea le considera o parte importanta a vietii lor, care ii afecteaza fundamental. Raksha bandhan mi s-a parut o zi miraculoasa aici, pentru ca a fost una din putinele zile in care toata lumea zambea – de la fratii de toate varstele, care purtau mandri bratarile legate recent la incheieturi, pana la fetele, care zambeau si alegeau noi dulciuri pe care sa le daruiasca. Am incercat sa imi imaginez o zi similara in Bucuresti – singura apropiata a fost una din zilele pline de bucurie din apropierea Craciunului, cand toata lumea pare sa isi aminteasca cumva de copilarie si sa-si dea seama ca inca mai exista ceva magic in aceasta viata mereu cucerita de doze tot mai mari de cinism. Nu incerc sa compar doua culturi profund diferite, care impun ritmuri de viata de viteze deosebite. Dar ma gandesc ca ar trebui sa inventam o zi speciala, suplimentara, eventual fara conotatie religioasa, ca sa fie valabila pentru toata lumea, in care sa gandim simplu... si sa zambim.