Globish-comunicarea (II)
articol aparut in Cultura, nr. 38 din 2006-09-07» cultura media » evul media
Autor: Bogdan Ghiu
Nu din cine stie ce manie manierista, astazi as dori sa pun urmatoarea intrebare: nu cumva PUNCTUL din toate denumirile de adrese de Internet, care desparte denumirea acestora de domeniul de referinta (PUNCT.com, PUNCT.net, PUNCT.org, pentru noi, aici, PUNCT.ro etc.), desi invizibil, dat fiind ca nu este un cuvant, ci un simplu semn de punctuatie, ar putea fi citit ca un punct de ruptura, de intrerupere, ca o treapta istorica, prag intre epoci discret marcat?
...engleza de net, spun analistii, are putine de-a face cu engleza propriu-zisa: cu cat este mai folosita si imbratisata de tot mai multi locuitori ai planetei, engleza se restrange, saraceste, se standardizeaza, devine altceva.
Ce semnificatie plina ar putea avea punctul obligatoriu – adevarata particula de noblete – din sanul, din inima structurii tuturor denumirilor locatiilor virtuale de pe net? Nu cumva un sfarsit al culturii, sfarsitul unei anumite culturi, al unui anumit mod de a intelege cultura? Si, mergand mai departe si inversand argumentul, nu cumva acest punct este o punte de trecere, de „traducere“ a limbii culturii in limbaj net?
Multi analisti si critici contemporani atrag atentia ca viteza si omniprezenta mediului virtual in viata contemporana, desi ne faciliteaza comunicarea „in timp real“ si uneori chiar „mai iute ca gandul“ (comunicam mai repede decat putem concepe, „cortexul“ mondial al retelelor de comunicare este mai rapid, mai „inteligent“ decat noi), ne obliga tocmai de aceea la o comunicare simplificata, sumara si, incet-incet, prin extensie, si la o existenta simplificata, „bazica“, sumara: un alfabet de cateva cuvinte si de formule standard exprimand o existenta redusa si ea la cateva sabloane, la cateva „pattern“-uri de baza, la un adevarat alfabet al supravietuirii hipermoderne. Un bagaj usor de expresii, pentru ca tot suntem permanent in miscare, tot timpul pe drum, in flux.
Cultura de net, in general, a dezvoltat un adevarat limbaj in limbaj, o sublimba in limba: simplificand si saracind limba, reducand-o, in toate sensurile acestui cuvant, la o sub-limba. Media in general si net-comunicarea in special au imprimat limbilor o regresie catre limbaj, dezvoltand intensiv limbaje proprii. Mediul isi creeaza limbajul.
Iar limba care a avut si are cel mai mult de suferit de pe urma acestei accelerari comunicationale este, desigur – desi poate parea paradoxal –, engleza, mijlocul contemporan universal de comunicare.
Engleza este, intre altele, si limba netului. O limba intens „tehnologizata“, transformata anume pentru a putea fi folosita cat mai simplu, si simplificand prin retroactie insesi „continuturile“ de existenta exprimabile, comunicabile. Dar engleza de net, spun analistii, are putine de-a face cu engleza propriu-zisa: cu cat este mai folosita si imbratisata de tot mai multi locuitori ai planetei, engleza se restrange, saraceste, se standardizeaza, devine altceva, desi isi spune la fel, decat engleza propriu-zisa.
Acestei engleze globalizate si simplificate, „tehnologice“, instrumentalizate, reduse la conditia de „cutie cu scule“, de toolbox minimal de baza, promovate de fiecare dintre noi, in special atunci cand comunicam pe net, i s-a gasit, mai in gluma, mai in serios, si un nume: Globish.
Ce este, asadar, Globish?>
Autorul acestei denumiri este francezul Jean-Paul Nerriere. „Concepul“ ironic de Globish a fost formulat si descris intr-o carte scrisa de mai sus-numitul, aparuta in aprilie 2004, intitulata hibrid „Don't speak English, parlez globish“, si care s-a bucurat de un foarte mare succes, provocand o avalansa de mesaje si de comentarii pe net.
„Pentru a putea comunica oriunde in lume, este de preferat sa ne multumim cu o unealta simpla, dar cu atat mai eficace: globish“, scrie Jean-Paul Nerriere. Globish este, conform acestuia, „o forma autentica, corecta, dar simplificata, de angloricana, limitata la un numar de doar 1500 de cuvinte deja cunoscute, avand o sintaxa elementara si completata cu multe procedee practice de formulare pentru a se asigura transmiterea corecta a mesajului, atat scris cat si oral“,
Globish este, asadar, in primul rand limba netului, a comunicarii prin Internet, dar, asa cum putem observa, si a comunicarii directe intre oameni. Caci tehnologia netului nu ramane doar ceea ce pare a fi, rezumandu-se si reducandu-se la utilizarea computerului personal sau la compunerea de SMS-uri. Chiar si atunci cand nu folosim explicit PC-ul sau telefonul mobil, chiar si atunci cand nu ne scriem prin Internet sau via satelit, chiar si atunci cand ne aflam fata in fata, impreuna cu semeni de-ai nostri, cu adevarat in direct, adica ne-mediati tehnologic, noi ne comportam la fel, adica reductiv, bazic, stereotip: mediul virtual de comunicare, cu viteza lui absorbanta, si-a imprimat pecetea asupra stilului de viata contemporan si a modului nostru de a interactiona cu altii si inclusiv cu noi insine. Traim tot mai reductiv tehnologic, mai instrumentalizat. Traim si ne comportam net chiar si atunci cand nu folosim explicit, literal, netul.
Globish este limba generala si uniforma, „filosofia“ acestui mod planetar de viata. Globish este forma dominanta de „English light“ si prezinta marele dar de a transforma, dupa cum spune, serios-ironic, „nasul“ sau, cel care i-a dat nume, limitarea intr-un atú. Practicata de catre toti, astazi, in mod inconstient, Globish trebuie, totusi, invatata, ca orice limba (chiar daca nu mai este cu adevarat o limba), daca vrem sa ne amelioram performantele comunicationale si, deci, profesionale si existentiale. Daca vrem sa atingem – si cine nu vrea? – fericirea tangibila, „realizarea de sine“, asa cum, tipic „globish“, suntem invatati, azi, ca avem datoria si posibilitatea de a face.
impreuna cu alti doi cercetatori (doi profesori canadieni de engleza, pe numele lor Jacques Bourgeon si Philippe Dufresne), Jean-Paul Nerriere si-a continuat demersul ironic din prima sa carte, – „Don't speak English, parlez globish“, sub forma unui manual practic de invatare intensiva a noii limbi, practicate inconstient, „natural“, de intreaga planeta, manual intitulat, parodic la moda, dar foarte serios, desi la fel de hibrid din punct de vedere lingvistic, „Oubliez les méthodes de langues, découvrez le globish“ („Uitati metodele traditionale de invatare a limbilor straine, descoperiti globish-ul“), carte adaptata pentru contextul particular al Canadei, unde o varianta de franceza se lupta politic cu engleza dominatoare, sub titlul „Demain, je parle globish“ („Maine voi vorbi globish“). Acest manual pentru autoredusi propune 26 de lectii practice, care trebuie studiate cate o ora pe zi (deci nu presupune un efort intelectual prea intens), in ritmul de o lectie pe saptamana. Dupa sase luni, promit cei trei autori, „veti fi atins un nivel suficient“ ca sa vorbiti performant Globish. „Investitia personala este totusi – ii linistesc cei trei autori pe eventualii amatori, foarte numeosi – restransa, pentru ca obiectivul, deprinderea globish-ului, este el insusi limitat.“
in ciuda ironiei muscatoare si perfect intemeiate, oare cultura-net sa se reduca, intr-adevar, doar la comportamente-globish, la autoreducerea posibilitatilor individului, la o umanitate a celui mai mic numitor comun? E de vazut. Cu grija, atentie, responsabilitate, imaginatie si rigoare. Necrezand, adica, pe nimeni – nici pe criticii conservatori, nici pe ideologii net-eliberarii (libertarieni, neoliberali sau necons) – pe cuvant.
Sa traim bine? Sa traim globish!