Cititorul turmentat
articol aparut in Cultura, nr. 97 din 2007-11-08
» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Alex Goldis
„Romania literara“ ar trebui sa angajeze de urgenta traducatori, intrucat unii dintre cronicarii sai vorbesc limbi straine. N-ati ghicit, nu la textele Simonei Vasilache ma refer. Luati, in schimb, incipitul recenziei lui Cosmin Ciotlos (nr. 42, 26 octombrie 2007) la ultimul volum al lui Perta: „Daca multe din parabolele zen asimilate rapid in vestul european vorbesc despre azvarlirea sagetii fara a avea in minte obiectivul, fara a tremura la gandul rezultatului final, povestea pe care Cosmin Perta a publicat-o de curand la Cartea Romaneasca arunca – temerar – toate luminile de care dispune asupra unui concept dintr-o sfera oarecum apropiata: acela de public-tinta“. Oare la ce sfera apropiata se refera tanarul critic? Iata si miezul analizei, o glosa pe marginea…dedicatiei volumului: „De altfel, dedicatia cartii e graitoare – <>, scrie Perta in pagina de garda – si in sensul tematicii, si in cel al sus-amintitei tinte. Adresarea mesajului nu lasa loc de indoieli: paternitatea – iar nu altceva – functioneaza drept criteriu generator al Intamplarilor... Fara relatia speciala & fantasta dintre viitorul tata si asteptatul fiu, o asemenea poveste n-ar fi fost nici inceputa, daramite dusa la capat. Sociologia literaturii si teoria genurilor insasi ar avea ceva de invatat din acesti hibrizi mentalitari aflati la intersectia permisiva dintre romanesc si epistolar. Lungi scrisori narative devin toate cartile indreptate catre un public concret, restrans, apropiat si – in limitele firesti – cunoscut“. Si daca tot nu v-ati dumirit despre ce vorbeste Ciotlos acolo, va dau concluzia: „Citita la mai multe varste sau cu mai multe precautii critice, cartea lui Cosmin Perta isi scutura sau isi adauga de fiecare data – ca un balaur de familie buna – cate-o piele. Ceea ce n-ar fi rau, daca epidermele noi s-ar suprapune intotdeauna perfect peste petele albe ramase. Fiindca, in algoritmii verdictelor, spatiile vulnerabile sunt tot atatea prilejuri pentru rani deschise“. Sa recapitulam, asadar: parabole zen, public-tinta, relatia tata-fiu, sociologia literaturii si teoria genurilor insasi, balauri de familie buna… Ma dau batut, sunt turmentat.