...si se jura ca nu fura
articol aparut in Cultura, nr. 97 din 2007-11-08» cultura politica » cronica actualitatii
Autor: Madalina Firanescu
Dupa ce a trecut si pe la spital – cand cu hernia, gusa si genunchiul – si pe la bal (mai exact pe la balurile de caritate unde nevestele disperate si-au cam tarat sotii liberali), votul uninominal ajunge la mintea romanului cea de pe urma. Caci seful statului a prins drag de referendum, de cand a dovedit balaurul cu 322 de capete in lupta dreapta din primavara, asa ca s-a gandit sa transeze si chestiunea alegerii parlamentarilor tot cu palosul popular.
Ce daca romanii nu pricep prea bine chichitele procedurii, cum e cu colegiile electorale si ce „le iese“ din schimbarea sistemului de vot? Important e – ca si la integrarea in UE – ca oamenii sunt „pentru“, si-nca intr-o proportie covarsitoare. Las' ca se dumiresc ei pe urma, cand o fi prea tarziu, ca nici uninominalul asta nu-i grozav, ba are si-o gramada de gauri prin care se irosesc o multime de optiuni. Deocamdata, problema e ca Basescu vine cu o varianta de alegere, iar Guvernul cu alta, fara a mai socoti si... cainele, vorba lui Jerome K. Jerome. De fapt, vorba lui Nicolae Vacaroiu, care s-a indignat ca Parlamentul a ajuns un soi de cotet in curtea palatelor care se razboiesc pe tema uninominalului, cotet din care se mai aude ici un latrat, ici un scheunat si cam atat. Adevarul e ca, daca n-ar fi intervenit ministrul Justitiei cu tot soiul de modificari de reguli si de legi, ar mai fi putut rasuna prin batatura si ceva zornait de catuse, ca muzica ambientala. Or, asa, toate marile dosare de coruptie fac cale intoarsa la procurori, pentru felurite completari, adaugiri si revizuiri, ca sa li se asigure si Tmpricinatilor niste sarbatori linistite. Dupa aia... potopul, de sudalmi europene in orice caz, caci vin valuri-valuri mesajele de la Bruxelles, ca nu avem justitie independenta. Ba s-a auzit de „jalea din Est“ si la Frankfurt, unde un cotidian le-a povestit nemtilor cum a decazut mita la romani, de la termopane si tablouri de valoare la niste carnati si-o litra de palinca. Ce rusine! Aproape la fel de penibil ca povestea boxerilor autohtoni plecati sa dea cu pumnul la Mondiale si ajunsi sa dea cu jula prin magazinele din Chicago. Numitorul actiunilor e comun – a apuca, a baga laba, a se lipi – doar contextul si valoarea marfii difera. Oricum, si cu ce-au scris americanii despre manglitorii cu manusi, si cu ce-a publicat ziarul german despre cleptocratii de la Bucuresti, inclusiv despre cei patru ministri cercetati de DNA, ne-am invartit de-o notorietate mondiala. Ce fabulospirit, ce eterna si fascinanta...? Hotia promoveaza Romania!
S-a convins de asta si ex-vicepremierul Copos, plecat din Guvern taman cand li s-a trezit procurorilor interesul pentru niste milioane rulate de afacerist prin diverse conturi. Omul, stiindu-se cu constiinta curata, a lasat balta si functie, si tot, iar acum ameninta ca lasa si Rapidul in triaj, fiindca arbitrii „ne-au furat, ne-au furat si iar ne-au furat!“ Prin urmare, smanglitul e un sport national, iar performerii in bransa ar trebui recompensati si nicidecum sanctionati! Asa se explica probabil grija ministeriala pentru modificarea legilor, intru stimularea competitivitatii smecherilor. Pacat ca presedintele Basescu nu intelege, ba il si acuza pe liberalul Chiuariu ca a devenit „pavaza pentru infractori“. Si de-aici tine-te schimburi de amabilitati intre preopinenti, ca doar nu era sa ramana vreunul dator. Romanul impartial ar zice ca adevarul trebuie sa fie pe la mijloc si ca nici seful statului, nici guvernantii nu-s tocmai de zugravit in biserici. Ba chiar, la judecata de apoi anticipata, cuviosii Ion Iliescu si Ludovic Orban gasesc mai multe pacate in dreptul inamicului comun, nomina odiosa. Principala vina – „carente comportamentale“, in traducere libera si liberala: „N-am vazut niciun lider european care sa se stearga cu maneca la gura, sa bea sampanie din sticla, sa scuipe seminte pe jos, sa conduca masina baut etc, etc, etc“. Probabil ca Ludovic Orban o fi facut campanie pentru Nicolas Sarkozy si s-a trezit cu candidatul substituit ulterior. Altminteri stai si te-ntrebi de ce nu l-au deranjat manierele respective pe vrema cand ii era viceprimar lui Traian Basescu, lucrand direct cu el. E drept, nici PNL-ul nu trecuse pe-atunci la papion. Cum-necum, cainele parlamentar, ca sa ramanem la inspiratia lui Nicolae Vacaroiu, are de ce sa maraie: se vede intrecut in cursa legislativa nu doar de iepurele din Cotroceni, ci si de testoasa guvernamentala, care si-a trecut varianta de vot uninominal pe propria raspundere. Acuma, latratorului care s-a invartit vreo doi ani in jurul cozii pana sa reuseasca sa bage proiectul in Senat, nu-i ramane decat sa recite „Catelus cu parul cret/ Fura rata din cotet“.