Imparatia vesmintelor albe
articol aparut in Cultura, nr. 97 din 2007-11-08» cultura epoca noastra »
Autor: Roxana Pavnotescu
Casa de Dom Ignatio, Abadiania – Brazilia
Cum urci catre „Casa de Dom Ignacio“ de pe drumul rosu si ars de soare dinspre „Cascata Sagrada“, asezarea Tti pare o locuinta in cer, situata la un etaj superior, din cauza caselor si a zidurilor Tmbracate in alb si in albastru de la jumatate in jos. De altfel, acolo sus totul poarta haina alba a spiritelor sau albastrul cerului: de la arborii cu trunchiurile vopsite partial in alb, chenarele geamurilor, (...) pana la etichetele de pe sticlele cu apa fluidizata de enegia spiritelor protectoare.
Lumina alba
De pe terasa „Casei de Dom Ignatio“, se vad formele moi si suave ale Abadianiei – un pamant rosu si uscat, cu arbusti verzi cu trunchiurile si crengile nervoase precum maslinii lui Van Gogh. Un univers calm, ondulat se deschide in fata ochilor, un spatiu cristalin, desfasurat intr-un timp paralel, incetinit, dilatat – un spatiu al umbrelor si al spectrelor ce se misca relaxat, la ralenti. Fugarit si haituit din toate partile, odata ajuns in acest fund de lume, descoperi dintr-odata ca ai foarte mult timp. Pentru ca aici nu e nimic, ca sa te streseze sau sa te mane din urma, pentru ca aici nu consumi din timpul tau, ci dintr-unul paralel pe care il ai deodata la dispozitie si va trebui sa te obisnuiesti cu noile lui ritmuri.
O lumina alba ma invaluie fara sa-mi oboseasca ochii, nu simt nevoia ochelarilor de soare. E ca si cum as privi din afara printr-o lentila magica o lume bizara. Sunt in ea si in afara ei in acelasi timp, desi Tmi dau seama ca acesta nu poate fi timpul meu.
Cum urci catre „Casa de Dom Ignacio“ de pe drumul rosu si ars de soare dinspre „Cascata Sagrada“ , asezarea Tti pare o locuinta in cer, situata la un etaj superior, din cauza caselor si a zidurilor Tmbracate in alb si in albastru de la jumatate in jos. De altfel, acolo sus totul poarta haina alba a spiritelor sau albastrul cerului: de la arborii cu trunchiurile vopsite partial in alb, chenarele geamurilor, cosurile de gunoi, zidurile, stalpii, inscriptiile, gardurile, pana la etichetele de pe sticlele cu apa fluidizata de enegia spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albastri si verzi pentru anotimpul uscat, dau acea stralucire incandescenta, incendiata de lumina si uscaciune. Freamata din banutii lor de argint in ametitoare si palide palete de vant, propagand acea lumina cristalina si alba ce inunda inaltimile Abadianiei.
Entitatile
Aici, trei zile pe saptamana, Joao Teixeira de Faria – cunoscut sub numele de Joao de Deus – intrupeaza asa-zisele „entitati“ sau spirite – ale lui Ignacio de Loyola si ale altor oameni luminati, doctori, vraci, sfinti – pentru a vindeca miraculos sau pentru a efectua operatii spirituale vizibile si invizibile pe cei sositi aici sa-si depaseasca destinul, cu boli incurabile, din disperare sau doar din curiozitate. Potrivit credintelor locale, „entitatile“ salasluiesc peste tot: in camerele de energie sau de curenti din „Casa“, in baile de cristal, unde te pot ciupi de cot sau atinge discret pe maini, ele pot face operatii spirituale in timp ce te afli sub cascada sacra – Cascata Sagrada – sau te pot bantui chiar cand te afli linistit in patul tau de la pensiune - pousada. La o saptamana dupa ce vei fi suferit o operatie spirituala, ele te vor vizita noaptea la pousada, unde le vei primi ceremonios in camasa ta alba, in asternutul alb si imaculat, cu un pahar cu apa fluidizata la capul patului. Ele vin negresit pentru a indeparta „firele“ sau reziduurile operatiilor spirituale, iar tu, dimineata, va trebui sa consumi ritualic paharul cu apa fluidizata, binecuvantata de „entitati“ in timpul noptii, exact la o saptamana de la operatia spirituala.
Ca sa poti intelege limbajul „entitatilor“ si sa comunici cu ele, hainele trebuie sa-ti fie albe si immaculate, oricat de intunecate ti-ar fi gandurile. Abadiania este un univers al vesmintelor albe, o lume hiperaglomerata de ingeri cazuti ce misuna in toate directiile, asteptand cu o rabdare neomeneasca sa le creasca aripile. Peste tot, cozi interminabile catre camerele de energie, unde se desfasoara consultatiile sau operatiile spirituale, la farmacie, la baile de cristale, ca sa intri la cascada sacra, pentru supa rituala facuta la „Casa“, ce incheie o zi de lucru. Oamenii stau disciplinati cu cate un bilet in mana : linia pentru „prima vez“, „secunda vez“, pentru revizuirea operatiilor, linia de „ora 8“, unde li se pun intrebari concrete „entitatilor“.
Ierburile distribuite la farmacie sunt aceleasi pentru toata lumea; o reteta ininteligibila contine intr-un colt semnatura indescifrabila a lui Joao impregnata cu permisiunea „entitatilor“ de a lua ierburi. Cum se face legatura dintre pacient si problemele lui si cutia cu medicamente ramane un mister pe care se pare ca nu incearca sa si-l explice nimeni. Reteta „fluidizata“ sau energizata de „entitati“ cu remedii spirituale impregneaza capsulele atotvindecatoare ce sunt simple extracte de passiflora, probabil in chiar momentul cumpararii. Retetele pot insoti de-a valma gramezi de fotografii pe baza carora se prescriu in mod inexplicabil ierburi. Esti in acelasi timp asigurat ca medicamentele nu sunt bune decat pentru tine, transmise altcuiva nu vor avea niciun efect ; cu alte cuvinte, medicamentele sunt asociate unei unice retete ce e la randu-i energizata pentru o persoana fizica sau o fotografie. Procesul de impregnare „entitati“ – retete – ierburi pare a fi cel mai firesc si obisnuit lucru ce se petrece in Abadiania. Oamenii se supun unor legi nescrise fara constrangere, fara sa protesteze, urmeaza cu sfintenie ritualurile de la „Casa“ ca pe cel mai firesc lucru din lume: nu se duc la cascada „Sagrada“ fara permisiunea „entitatilor“, nu intra in incinta „Casei“ 24 de ore dupa ce au suferit o operatie spirituala, participa la supa spirituala si, indiferent de religie, subscriu la rugaciunile ce preced si incheie orice procedura spirituala. Agitatorii si nihilistii nu au ce cauta aici.
Passiflora sau maracuja, dupa denumirea locala, este o planta ce creste in padurile tropicale cu multiple si controversate virtuti vindecatoare, ceea ce-i confera calitati de panaceu universal. Ea face parte din specia „incarnata“, ceea ce poate oferi macar o explicatie lexicala pentru intrebuintarea ei locala ca instrument, mediu de fluidizare sau suport energetic, folosit de „entitatile“ „incarnate“ in trupul mult si generos al lui Joao in timpul transelor sale mediumnice.
„Entitatile“ intrupate in Joao nu par sa se sinchiseasca de agitatia ghizilor, a translatorilor sau a pacientilor ce incearca in timpul foarte scurt pe care-l au inaintea lui, sa-si recite pomelnicul de boli. Limbajul „entitatilor“ este dincolo de cuvinte: simpla prezenta energetica sau aura desprinsa din fotografii pare a fi suficiente. Culoarea alba pare, de asemenea, a fi singurul limbaj al entitatilor ce este la indemana oamenilor. Joao, cel mai cunoscut medium in viata, raspunde la anumite intrebari, scrie retete, programeaza pentru operatii, citeste aura din fotografii, pe unele le marcheaza daca crede de cuviinta ca persoana trebuie sa vina la el. Ghizi sau pacienti eternizati aici de ani de zile, deveniti „voluntari“ la „Casa“ vorbesc despre „entitati“, obiceiurile si regulile lor, cu o siguranta si o naturalete ce ar zdruncina echilibrul oricarui om sanatos la minte venit din afara.
Pesemne ca trebuie sa fii indeajuns de disperat, de motivat sau robul unei credinte de nestramutat ca sa asculti netulburat regulamentele si procedurile ce se petrec zilnic la „Casa“.
Miracol
Ar fi interesant de stiut daca „entitatile“ au suscitat imaginatia lui Joao sau ele reprezinta doar interpretarile celor ce au asistat cu uimire la miracolele ce se intampla temeinic in „Casa de Dom Ignatio“. Miracolul trebuie tradus oamenilor in limbajul lor. Putini sunt cei care fac obiectul miracolelor sau vin in contact direct cu el si il iau ca atare. Oamenii nu accepta inefabilul, desi vorbesc adesea despre el, au neaparat nevoie de o explicatie, chiar daca ea este mai fantasmagorica decat miracolul insusi. Desigur, fiecare isi poate reprezenta miracolul in felul sau, dar omul de rand, ce se pierde in mijlocul turmelor, cu spiritual lenes, prefera o reprezentare colectiva. Atata doar ca reprezentarile colective nu pot fi la fel de bune pentru toti oamenii, fiecare are spatiul lui de mythos si propriile modele. De aceea, unii cred, altii nu cred, dar se fac ca cred, altii neaga din neputinta, caci se vor din categoria celor alesi ce apartin intodeauna minoritatilor. Cei mai inventivi si mobili isi construiesc sistemele lor in care incep sa creada sau nu sau aduna prozeliti in jurul lor.
Pe oricare dintre pozitii s-ar afla, oamenii se simt dezarmati in fata miracolului. Pentru a-l legitima, ei cer repetarea lui sau il neaga a priori pentru ca nu si-l pot explica; multi au indoieli si nu se pronunta. De-a lungul istoriei, oamenii au acceptat sisteme intregi de religii dintre cele mai ingrozitoare si incompatibile cu natura lor, dar la nivel de individ, omul nu poate accepta miracolul decat atunci cand el se manifesta colectiv si devine ideologie.
In „Casa de Dom Ignatio“ oamenii poarta toti straie albe, primesc bilete gratis si prescriptii pentru eternitate, se tin de maini cu totii cand se roaga, stau in meditatie cu mainile si picioarele intinse pentru a nu bloca fluidele acestui spatiu spiritualizat.
Consultatiile si operatiile spirituale sunt precedate si urmate de meditatie si rugaciune. Totul este ridicat la rang de ritual: fiecare zi de lucru cu Joao este urmata de supa ritualo-vegetala, fluidizata, ce e parte din programul de vindecare.
Aici, cei mai multi se simt fericiti pentru ca sunt manipulati. Imbraca haina alba si vorbesc limbajul „entitatilor“. Fiecare dintre ei poate deveni obiectul unui miracol, daca nu acum, mai tarziu, candva, cu ocazia unei alte calatorii. Caci, desigur, vor reveni, manati mereu de aceeasi speranta de-a se descoperi pe sine, de a-si cunoaste cauza bolilor, caci a-ti intelege din timp scopul si esenta bolii echivaleaza cu vindecarea ei.
Si, pentru ca asa stau lucrurilor, operatiile lui Joao se numesc „spirituale“. Intai trebuie vindecat spiritul, el este cel ce se Tmbolnaveste primul si se vindeca greu. Dupa el, fizicul, corpul. De aceea, de multe ori vindecarea fizica survine ca un miracol, fiind efectul spontan al unei iluminari sau revelatii a spiritului.
Adesea revelatia este insotita de o intrupare fizica, de o manifestare divina, de o teofanie. Si tocmai aceasta manifestare, daca e prezenta, este cea care legitimeaza actul revelator, il face palpabil. Daca refacerea spiritului bolnav se produce ca urmare a unei revelatii, a unei intelegeri spontane, a unei iluminari a spiritului, energia degajata este atat de puternica incat mistuie boala, o arde instantaneu. In plan fizic ea dobandeste forma miracolului.
Joao, intrupat (in momentele lui de inspiratie) sau nu, descrie un camp subtil energetic de aproape 13 metri inaltime, de 20 ori mai mare decat al unui om obisnuit. El comunica, de altfel, cu cosmosul cu alte instrumente decat noi, chakrele lui sunt generos deschise. Joao este foarte puternic si gata sa cedeze din resursele sale oamenilor. In prezenta lui, oamenii cu mainile si cu picioarele intinse sunt adevarate tuburi de orga energetice, fluidul circula prin ele de la unul la altul si face reversibile acele fluxuri perverse, distrugatoare care circula prin noi haotic in directii gresite, subtiindu-ne vitalitatea cu fiecare zi.
Joao a adus oamenilor un mare dar. Multi il ponegresc, il reneaga si il pedepsesc pentru asta.
Calul de dar nu se cauta la dinti. De ce oare cautam sa ne explicam miracolul devreme ce l-am calificat deja drept „miracol“ ? Nu-l putem intelege si atunci il negam.
Cristina
Cristina este in carucior de sase ani. Vine la „Casa“ de doua ori pe an si petrece aici mult timp, luni de zile. Este foarte tanara si sclipitoare la propriu si la figurat. Tenul ei straluceste de sanatate, pielea e foarte neteda si emana acea lumina alba, cetoasa ce inunda intreg tinutul Abadianiei. Cristina are 28 de ani si e intr-un fel Tmpacata cu conditia ei. In cei cinci ani petrecuti cu intrerupere la „Casa“si-a castigat niste drepturi ce i-au fost categoric refuzate de medici, in urma accidentului ingrozitor pe care l-a suferit in urma cu sase 6 ani. Ea pare Tmpacata, mereu surazatoare si joviala, dar spera la mai mult. Si ea vorbeste despre „entitati“si ritualurile lor cu naturalete si coerenta. „Entitatile“ sunt un nume subinteles cu care ea a ales sa exprime miracolul din jurul ei. Poate si ea este obiectul unui miracol lent si adanc ce-i va marca existenta. Cristina vorbeste cu multumire despre progresele ei, dar in sinea ei spera chiar la vindecare. In anii petrecuti aici, a cules sau trait nenumarate istorii care mai de care mai nastrusnice. Una dintre ele a ramas exemplara pentru ea. I-a pus rabdarea la incercare si i-a schimbat total acceptia despre miracol.
Un baiat tanar ca si ea mustra „entitatile“ ce i-au garantat vindecarea, dar aceasta intarzie sa vina, in ciuda vizitelor lui repetate la „Casa“. „Entitatile“ ii raspund ca va trebui sa aiba rabdare. Vindecarea spirituala, pentru unii, poate fi un proces foarte lent si abia intr-un tarziu survine si vindecarea fizica.
Cristina este martora si pastratoarea a numeroase istorii nemaipomenite. Povesteste cu convingere si coerenta, ca si cum ar vorbi despre ea in viitor. Stie ca intr-o zi isi va relata cu aceeasi elocventa propria poveste. De la ea am auzit de Ernie, chinezul din Florida, ce avea o tumora in jurul coloanei vertebrale si care a fost indepartata in urma unei operatii vizibile fara nici un fel de anestezie sau dezinfectant, in afara de apa fluidizata in camerele de energie. Cristina a fost de fata la operatie.
Tot de la ea am aflat de Maria, o fetita din Grecia, ce suferea de „spina bifida“, un defect congenital ce o condamna la carucior pentru tot restul vietii. Ea si-a petrecut multa vreme la „Casa“ in decursul a 8 ani de pregatire spirituala si repetate operatii invizibile. Maria a parasit intr-o zi caruciorul si la scurta vreme alerga prin curtea „Casei“, tragandu-si doar usor piciorul ce intre timp dezvoltase un tendon al lui Achile pe care ea nu l-a avut din nastere.
Cristina a inteles ca boala ei a survenit in urma unui accident aproape inexplicabil ce a trebuit sa i se intample ei. Fata s-a schimbat deja destul de mult si acum crede in vindecarea ei spirituala. Odata, candva, ea stie ca se va ridica din scaunul cu rotile. Cand anume, nu se poate sti, important este ca a inteles ca e pe drum, pe drumul cel bun, ca lucrurile au inceput sa mearga bine pentru ea !
Cristina plezneste de sanatate cu tenul ei luminos si stralucitor, parul alb de blond precum lumina de cristal a Abadianiei. Dar este inca in carucior.
Spiritism, bioenergie sau pactul cu divinitatea
Joao este un puternic sintetizator si catalizator energetic. El concentreaza energiile sutelor de medii ce stau in meditatie si rugaciune in camerele de curenti, cu scopul de a amplifica sau creste acele energii subtile necesare pentru efectuarea operatiilor spirituale, a caror provenienta e pusa pe seama ghizilor spirituali sau „entitatilor“. Joao functioneaza ca dirijor de energii, in transa sau in stare de constienta, ca mediu interpus intre pacient si spiritele vindecatoare sau ca „vraci“, el dirijeaza lasere bioenergetice exact pe organele in suferinta sau pe chakrele corespunzatoare, in cazul bolilor de sistem sau degenerative. In fapt, el deschide energetic in noi niste canale ce au fost blocate, blocajul lor indelungat fiind cauza Tmbolnavirii. Orice blocaj de felul acesta pare sa aiba o provenienta spirituala; o carenta, o insatisfactie, o suferinta sau o decompensare spirituala se va reflecta la nivel de camp bioenergetic mai intai, dupa care, in timp, acesta va produce dereglari in plan fizic. De aceea, vindecarile energetice sau spirituale pot fi salutare, ele nefiind simple paleative. Spiritul bolnav ne afecteaza fizicul. Totusi, exista un punct dincolo de care degradarea fizica nu mai poate fi reversibilizata. In acest caz, putem vorbi deja de un spirit partial detasat, obosit de legaturile contingente, el se pregateste sa se ridice in planuri existentiale de vibratie mai mare, in corpul sau „noetic“, adica in dimensiunea sa eterica.
Pentru cei inclinati catre spiritism, Joao de Deus este un mediu foarte puternic ce pretinde ca nu vindeca sau ca e constient de ceea ce face. El se vrea un simplu instrument in mainile divinitatii. „Entitatile“ sunt cele care opereaza spiritual sau energetic (operatiile fiind invizibile sau vizibile), la cererea celor ce doresc dovada palpabila, materializarea miracolului. Atunci, sfidand toate legile igieniei si ale medicinei, Joao taie fara anestezie, scoate tumori, scormoneste organe cu degetele invizibile si sterile ale ,,entitatilor“. „Entitatile“ opereaza de-a valma zeci de bolnavi deodata ce stau in meditatie, cu ochii inchisi in camera energetica. Nu exista nici un simptom sau indicatie ca operatia se produce, cand anume se produce sau ce organe sunt afectate. Cazuti intr-o confuzie totala, pacientii parasesc camerele de energie cu cate o reteta de ierburi in mana, ce contine numai semnatura indescifrabila a lui Joao pe o pagina alba. Urmeaza 24 ore de repaos total, in care vor trebui sa doarma sau sa mediteze. Desigur, cei mai multi ar dori sa stie care din pomelnicul lor de probleme a fost prezentat la operatie, care „entitati“ anume au intervenit pentru el sau macar daca asa-zisa operatie a avut loc.
Desigur, nimic din toate acestea nu se intampla pentru ca o operatie spirituala vizeaza numai spiritul, fizicul ni-l vindecam singuri ; de forma noastra materiala suntem singuri raspunzatori. Partea divina din noi are nebanuite puteri regeneratoare. Asa cum stim sa ne dezvoltam de la starea de foetus, sa ne crestem dintii de doua ori – dupa care uitam programul de crestere a dintilor -, asa cum ne cresc unghiile, tot asa ne putem vindeca noi insine. Joao este capabil sa trezeasca aceste forte adormite sau uitate in noi, sa resusciteze un spirit istovit, degradat, viciat sau legumizat in propria-i mediocritate.
Bioenergeticienii prefera sa-i atribuie virtuti bioenergizante deosebite lui Joao. Aura si campul lui eteric sunt neobisnuite, el ne administreaza energiile cosmice de care nu mai suntem in stare sa dispunem singuri. Intr-o formula simplificata, Joao ne deschide chakrele ce alimenteaza cu energie organele in suferinta.
Cei credinciosi, tematori de variantele spiritiste, inteleg ca energia colosala de care dispune Joao nu poate fi decat de origine divina. El este un ales al Domnului, de unde si numele „Joao de Deus“. El vindeca precum Christos facand uz de puterile-i neomenesti. In fond, aceasta formula pare cea mai adecvata si pe intelesul oricui, caci este a priori. Celelalte ofera explicatii confuze, nepalpabile, echivoce, chiar si pentru practicantii lor.
Oare Joao ce crede, pe care dintre variante o prefera? Oare el cum isi spune? Dar are vreo importanta? Acelasi lucru are o mie de nume, dupa cum acelasi nume poate insemna o mie de lucruri. Acesta este Joao – omul cu o mie de nume ce intrupeaza mii de entitati la momente diferite. Joao este tot ceea ce dorim noi sa credem, noi ne-am regasit miracolul prin el, pentru ca aveam nevoie de el, intr-o lume in plina disolutie secatuita de miracole, stralucire si inefabil. Istoria produce flageluri, razboaie, revolutii, renasteri, dar si miracole. Joao de Deus este poate unul dintre ele.
De ce acceptam miracolul creatiei ca pe ceva obisnuit sau miracolul vietii, conditia omeneasca ? Teoria speciilor a lui Darwin, simplul act de fecundatie al ovulelor ni se pare o explicatie intr-adevar satisfacatoare? Oare nu lipseste nimic? De ce e „samanta mirabila“? Ne-am pus problema de ce unele nasteri survin atat de firesc in timp ce altele se lasa cu moarte fara vreun motiv aparent? In timp, am desacralizat actul creatiei, l-am acceptat si insusit ca pe un drept, ca pe cel mai firesc lucru, numai pentru ca este repetabil si la indemana oricui. El este insa un dar, pe care daca nu il pretuim asa cum se cuvine il pierde incet-incet pana la extinctia totala. Miracolul lui Joao nu este la indemana oricui si nu este repetabil – de aceea el ramane un miracol.
Pentru omul primitiv, miracolul telefonului, al televizorului, al fotografiei este mai incomprehensibil decat o vindecare survenita miraculos in urma unui act ritualic. Totusi, miracolul se diminueaza sau se desacralizeaza prin repetitie, in timp.
„Cascata Sagrada“
Din curtea „Casei de Dom Ignatio“, se deschide un drum de pamant rosu ce coboara la cascada sacra, unde nu poti merge decat cu permisiunea „entitatilor“. Adica trebuie sa fii posesorul unui biletel alb, insemnat cu semnatura hieroglifica a lui Joao, urmata de numarul de vizite permis la cascada.
Pe masura ce te apropii de cascada un zgomot discontinuu, parca de pasare, penetreaza ca o bormasina torsul linistit al apei.
Pare ca am mai auzit acest zgomot cu aceeasi frecventa si intensitate la testele auditive, cand trebuia sa ridic o mana ori de cate ori se producea zgomotul in casca, in timp ce la cealalta ureche se administra un zgomot de fond, similar curgerii apei la cascada.
Aici aerul poarta miresme de fan uscat si alte esente tari asemanatoare smirnei. Abadiania este asezata pe un pat de cristale speciale, ceea ce face acest spatiu atat de energizant. Cristalele vin unul cate unul pe povarnisul cascadei si se pravalesc pe firul apei, se opresc in bresele sapate de apa in stanca sau se astern ca nestematele la baza cascadei, dand acestui loc si mai multa stralucire. Cascada este inconjurata de o vegetatie abundenta ce-l ecraneaza complet pe cel care se scalda de restul lumii. Prin acest stufaris intunecos, soarele si-a cladit un tunel luminos – incat asistam la un dus ritualic de cristale, apa si lumina. Dincolo de binecuvantarea racoroasa a apei pe care ti-o da aceasta oaza intr-un tinut arid si uscat precum cel al Goianei, vei beneficia aici poate de cel mai subtil spatiu energizant: fluide sau rauri de curenti Tti strabat tot trupul, oprindu-se ca o staza la capatul degetelor ce leviteaza rebele, necontrolate prin aerul irizat de lumina. Totusi, aici nu trebuie sa vii singur – povestesc legendele locale -, „entitatile“ pot executa operatii spirituale pe tine, ce pot genera stari de ameteala sau lesin.
In timp ce apa foarte rece a cascadei Tti biciuie trupul gol, nu resimti acel discomfort sau infrigurarea pe care ti-o produce un dus rece, ci dimpotriva, o senzatie adinca de penetrare si desfatare Tti strabate tot trupul Tmpreuna cu o puternica experienta luminoasa. Mai ales la orele matinale, de multe ori, tubul sau conul de lumina ce invaluie cascada este dens ca o ceata sau mai degraba o spuma, asemanator ectoplasmei (acea materie eliberata de mediu in care se materializeaza spiritele).
Coada de asteptare pentru locul sfant se face in spatele unei portite de lemn cu carlig de rafie ce sta inchisa simbolic atunci cand cineva este sub cascada pentru a nu-i perturba intimitatea. Aici poti sa stai pe o banca sa te concentrezi asupra sunetelor ciudate ce se percep vag din directia cascadei: vaiete, gemete, murmure sau voci ce canta sau ingana rugaciuni.
Meditatie si Rugaciune
Adesea meditatia si rugaciunea fuzioneaza imperceptibil. Acest loc pare a fi prielnic pentru a intelege si distanta dintre ele. Rugaciunea este o constructie formala sau informala, prin care se apeleaza la gratia divina; meditatia presupune in plus reflectie la propria ruga, pentru ca ruga, in fapt, isi contine raspunsul, mesajul divin. Meditatia urmeaza cronologic rugaciunii, pentru ca a medita inseamna a sti sa-ti asculti raspunsul la propria ruga.
Meditatia presupune identificarea cu divinitatea, in timp ce ruga presupune tocmai dihotomia, distanta intre „cel ce se roaga“ si cel „rugat“, inseamna punerea intr-o pozitie inferioara in raport cu divinitatea. Ruga dublata de meditatie si intelegerea unui anumit lucru la care pe drept spiritul aspira, poate contribui la orientarea acelor energii universale benefice, revitalizante catre obiectul vizat sau subiectul in cauza.
Virtutile apei. Apa si iarba, ca suport energetic
Asa-zisa apa „fluidizata“, care se poate bea din fantana din camerele de energie, inainte si dupa fiecare sesiune de lucru cu Joao, sau se poate cumpara de la magazinul din incinta „Casei“, este apa minerala cu formula moleculara modificata prin energizare. Ea face parte din tratament si trebuie bauta in cantitati cat mai mari posibil. Cum anume se intampla fluidizarea apei ramane un mister, cu atat mai mult cu cat una din camerele de curenti contine o urna cu apa „grea“, ce purifica mediul sau strange energiile perverse eliminate in timpul operatiilor sau al consultatiilor. I-am spus „grea“, pentru ca nu este o apa care curge, nu face parte din circuitul energetic, ci este una statuta, ce acumuleaza reziduuri. In natura, apa care curge se purifica si se Tmbogateste energetic, in functie de mediul prin care circula. De aceea, apele minerale de munte au virtuti vindecatoare, benefice. In schimb, e cunoscut faptul ca apele statute, baltile pot genera molime sau pot avea o actiune maligna colectiva asupra populatiilor stabilite in jurul lor.
In aceeasi masura, apa ce curge din munte de la cascada „sagrada“ constituie si ea un puternic mediu energetic. Zgomotul linistitor al apei, lumina, cristalele aduse din munte contribuie la formarea unui spatiu energizant.
Medicamentele recomandate de Joao ca tratamente in urma consultatiilor sau operatiilor spirituale sunt aceleasi frunze de passiflora energizate, insotite de o reteta simbolica. Procesul de impregnare a acestor ierburi incapsulate presupune, desigur, o procedura spirituala ce implementeaza miraculos formula: „entitati“ – retete – ierburi.
La „Casa“, fara Joao
La „Casa de Dom Ignatio“, Joao oficiaza doar trei zile pe saptamana, in rest timpul este al tau, ca sa reflectezi la tine insuti, la bolile sau problemele tale, la ceea ce s-a petrecut in cele trei zile de lucru la „Casa“. Poate ca acest rastimp este cel mai util pentru tine; Tti vei petrece vremea in meditatie, bai de cristale, bai reci de lumina si cristale la cascada „sagrada“ – toate acestea vor incepe sa teasa un sens pentru experientele tale anterioare.
Te uiti in jur si oamenii par destinsi, fetele lor radiaza calm si lumina, cei in carucior se simt la ei acasa, ei arboreaza un zambet plin de speranta sau resemnare inteleasa si nerazvratita.
Daca unii dintre ei vor fi fost atinsi de gratia divina si s-au vindecat de la prima vizita, altii persista in a veni aici cu speranta ca data viitoare vor fi mai pregatiti spiritual si vor gasi forta sau calea sa se vindece sau sa se lase vindecati. Ei inteleg ca tot ce ni se intampla in plan fizic este limitat in timp si spatiu, „entitatile“ nu sunt infailibile, ele nu pot vindeca orice boala sau nu pe oricine. Chiar daca vizita ta la „Casa“ nu va fi dintre cele inscrise in stele, Tti vei regasi aici linistea, calmul si echilibrul spiritual care-ti va fi lipsit inaintea acestei calatorii. Si aici, ca in oricare alt colt al lumii, functioneaza liberul arbitru; poate ai sosit intr-un moment in care nu erai pregatit, sau n-ai fost la maximumul tau de potential spiritual, sau poate ca „entitatile“ care au operat in ziua in care te-ai infatisat tu in fata lui Joao, nu erau dintre cele mai potrivite pentru problemele tale.
Ridica-ti ochii si priveste in jurul tau si observa cum lucrurile se intampla! Intr-o zi va veni si randul tau !
Realitati si lumi posibile
Tot aici te poti imagina pe o platforma de filmare inconjurata de actori amatori ce implementeaza o civilizatie Tmbracata in uniforme albe, unde trebuie sa-ti intri treptat in rol, sa construiesti o lume fictionala, sa crezi ca in acest mod poti contribui la intemeierea unui moment estetic veritabil. Nimic din ce se intampla aici nu-ti pare verosimil, nu pare sa aiba o justificare logica, spiritele sunt de mucava, bolnavii sunt inchipuiti, vindecarile miraculoase sunt probe de prestidigitatie. Fiecare, prins in acest joc isi joaca rolul sau, inclusiv echipa de filmare din fata adevaratei echipe de filmare, ce trebuie sa simuleze imortalizarea miracolelor . Unii fugaresc cu mainile prin aer curentii energetici, altii murmura rugaciuni; cei in carucior par sa stie totul si sunt plini de solicitudine; din cand in cand, cate unul se desprinde din multime si tine cate o cuvantare din amvonul din holul de la intrare in „Casa“, loc de initiere pentru lucrarile ce se desfasoara inauntru si unde se formeaza cozile.
Ratacit pe platforma de filmare, tu Tti cauti rolul tau. Rolul tau este sa stai disciplinat la una din cozile: „prima vez“ sau „secunda vez“, si sa apari in fata lui Joao cu o foaie de hartie in mana, unde sunt traduse neglijent si fara prea mare convingere afectiunile tale cele mai grave. Interpretul, daca se va intampla sa fie vreunul in momentul in care tu vei intra in obiectiv, ii va balmaji ceva neinteles lui Joao. In cele cateva secunde pe care le ai la dispozitie in fata lui Joao, Tti joci perplex rolul mut, de debutant, in compania unui actor de elita, cu aplomb, capabil sa hipnotizeze multimile cu jocul sau. Apoi vei fi distribuit in rolul tau pasiv in care vei sta cu orele in camerele de curenti cu ochii inchisi, cu mainile si picioarele intinse si vei misca buzele murmurand rugaciuni. In cele din urma, va trebui sa participi la supa rituala, la baile de cristale, vei face cel putin o vizita la cascada „sagrada“, unde vei poza gol, desfatandu-te sub o ploaie de lumina.
Peste tot actori mai buni sau mai rai ce stiu sa planga sau sa zambeasca la comanda, sa rada in carucioare sau sa serveasca drept verigi intr-un lant energetic – obiect al operatiilor vizibile si invizibile.
Ratacit pe platforma de filmare, tu Tti cauti rolul tau. Il joci asa cum crezi de cuviinta sau cum vezi ca fac ceilalti. E alegerea ta.Si rolul este numai al tau.
Apus de soare in Abadiania. Semnele anotimpului
De pe terasa „Casei de Dom Ignatio“ poti urmari miracolul apusului. Printre straturile de nori, soarele strecoara arteziene de lumina. La limita orizontului, o ploaie de lumina rosiatica – soarele cade lent ca un balon. De sub valul subtire de nori i se reliefeaza globul perfect, ca o eclipsa. Pare ca se ridica lenes deasupra norului, luminand dintr-odata zarea, apoi coboara pentru ca sa se inalte iarasi deasupra norului – crepuscul molcom si incert, presarat cu rasarituri si intoarceri; ziua nehotarata nu-si gaseste somnul. Inainte sa alunece complet sub linia orizontului, cu o ultima sfortare, perdeaua de nori este data la o parte si o lumina incandescenta inunda toata valea – o clipa de orbire totala in care nu intuiesc decat forma trupului meu, undeva departe dupa coline, pe drumul ce coboara la cascada sfanta.
Globul de foc isca in cadere o furtuna de frunze, iar vantul e insotit de un vuiet ingrozitor. Nori negri ca niste capcauni Tmpanzesc dintr-odata cerul – semne ale anotimpului umed -,cu o luna mai devreme. Si ploua cu praf, cu colb rosu.
Ne lasam o parte din noi, peste tot pe unde calatorim, pentru a ne putea recunoaste dincolo de timp, la urmatoarele noastre vizite. Foarte multe din figurile pe care le-am intalnit aici Tmi sunt deosebit de familiare, de parca le-as fi cunoscut candva foarte bine fara sa-mi pot aminti nimic despre ele. De parca mai multi timpi paraleli, mai multe variante ale existentei mele s-au cumulat si suprapus aici. Memoria lor s-a sters, dar nu si amprenta. Totusi de ce sunt atat de multi, atat de variati, atat de apropiati? Toti acesti cunoscuti nu-ti vorbesc, dar Tti zambesc cu zambetul stiut odinioara. Oare in afara acestui spatiu ii voi mai intalni vreodata? De ce sunt totusi atat de multi, de ce ii cunosc atat de bine? Le recunosc gesturile, atitudinea, firea, dar nu si numele. Nici nu-i pot lega de vreun moment din viata mea. Exista ei, oare, dincolo de acest spatiu sau tu i-ai plasmuit aici – tacute fiinte ale memoriei tale pierdute?
Marturii
Lista vindecarilor infaptuite de Joao si de ,,entitatile“ sale este nesfarsit de lunga in cei 48 de ani de activitate spirituala.