110 euro pe luna
articol aparut in Cultura, nr. 97 din 2007-11-08» cultura politica »
Autor: Catalin Sturza
Emigratia economica romaneasca matura, val dupa val, de la revolutia din 1989 incoace, Europa de Vest. Multi romani n-ar sta, probabil, prea mult pe ganduri, daca li s-ar propune sa munceasca pentru un salariu de 10 ori mai mare decat cel care li se ofera aici, in Spania, Italia sau Franta. Va imaginati insa un francez venit sa munceasca in Romania pentru 110 euro pe luna?
E situatia ipotetica de la care porneste „Low Cost“, un documentar semnat de un tanar realizator francez, Stéphan Luçon, director al editiei romanesti „Le monde diplomatique“, si de o fotografa din Romania, Nora Agapi, absolventa a UNATC. Ipoteza se bazeaza insa pe un fapt real: in 2005, in pline dezbateri pentru adoptarea noii Constitutii Europene, Sem Suhner, o companie franceza din Schirmeck, Alsacia, specializata pe bobine si transformatoare electrice, a disponibilizat noua angajati. Cum industria din intreaga zona se afla in recesiune, din cauza concurentei cu produsele mai ieftine de pe piata asiatica, faptul nu era unul iesit din comun, si n-ar fi facut cine stie ce valva. Insa patronul francez le-a propus celor noua disponibilizati, ca o alternativa la pierderea locului de munca, sa vina sa lucreze la fabrica Suhner din Medias, Romania, la salariul est-european de 110 euro pe luna brut, plus bonuri de masa.
Filmul ia act de reactiile pe care le-a starnit aceasta propunere – consternare, neincredere, iritare – in Romania si in Franta. Desi stirea a fost prilej de scandal politic in Franta si de acuzare a unor atitudini antiromanesti ale europenilor in Romania, realizatorii nu sunt interesati decat de implicatiile acesteia in randul paturii sociale direct afectate de propunerea managerului francez. Sunt intervievati o parte dintre muncitorii francezi disponibilizati, dar si muncitori romani din Medias, aflati pe aceeasi treapta sociala. Apar si declaratii ale managerului Sem Suhner, ale unui sindicalist francez si ale unuia din Romania, ale unui sofer de taxi. Martori si termometre sociale care vor indica bunastarea relativa si vor masura, in acelasi timp, importanta obisnuintei, a rutinei, a legaturilor cu comunitatea in viata acestor oameni.
Realizatorii merg pe firul ipotetic – ar fi fost, intr-adevar, posibil, asa ceva? – si o insotesc pe una dintre muncitoarele disponibilizate care vine sa vada, alaturi de sotul ei, cum se traieste in Romania. Perechea se intalneste cu un cuplu similar, muncitori-muncitori, si schimba impresii despre greutatile vietii. Montajul da impresia unui dialog firesc, con-fraternal. Finalul prezinta, sub forma unui comentariu la un post local de radio, si o teza: singura globalizare din ziua de azi e cea a capitalului, banii fiind transferati dintr-un loc intr-altul, fara conditii si limitari; oricand se va gasi, intr-o parte a lumii, cineva numai bun pentru a fi exploatat, care va munci pe mai putini bani.
Testimonialele prezinta, insa, un evantai mult mai larg de motivatii, cu oameni dispusi sa munceasca pe sume mai mici sau mai mari, care nu se simt, neaparat, exploatati. „Low Cost“ este un film cu multe probleme sociale in fundal (saracie, dezradacinare, emigratie, somaj) si cu o intalnire dintre indivizi asemanatori, dincolo de facturi si salarii, in prim-plan.