13, cu noroc!
articol aparut in Cultura, nr. 97 din 2007-11-08» cultura spectacolului »
Autor: Ion Parhon
O adevarata ploaie de flori. Din sala, din loje, de la balcoane, scena a devenit tinta unei explozii de entuziasm si de pretuire, prin aceasta memoriala ploaie de flori. Emotionala, contagioasa, coplesitoare. Dar mai inainte de toate, binemeritata! Ea a dat seama cum nu se poate mai bine de atmosfera in care s-a deschis cea de-a treisprezecea editie a Festivalului de Teatru clasic de la Arad, cu „Don Quijote“, dupa romanul lui Miguel Cervantes, reluat de Dan Puric si trupa „Passpartout“, la Teatrul National din Bucuresti.
Am fost martorul succesului urias al acestui spectacol singular in peisajul nostru teatral, nu numai in Capitala, dar si la Berlin, Londra, Paris, Bruxelles, Viena, Madrid si Alcala de Henares, locul nasterii lui Cervantes. Furtunile de aplauze de la sfarsitul fiecarei reprezentatii nu cred ca m-au surprins atat de mult ca aceasta extraordinara ploaie de flori, de la Arad, grea de adanci semnificatii nu numai pentru valoarea spectacolului, ci si pentru oportunitatea festivalului aradean, pentru nevoia publicului de aici de a-si bucura privirea si sufletul cu un teatru de foarte buna calitate. De altfel, chiar in cea de a doua seara, dupa ce timp de aproape un sfert de ceas spectatorii au aplaudat reprezentatia Teatrului „Odeon“, cu „Cinci piese scurte“, de Eugène Ionesco, in regia lui Alexandru Dabija. Uimitoare prin stralucita si transanta sa „simplitate“, doamna Dorina Lazar, interpreta si directoarea trupei, si-a exprimat public, „respectul si increderea in sansele minunate oferite de acest festival tuturor artistilor, mai ales tinerilor, de a se confrunta cu marile valori ale dramaturgiei clasice universale, eveniment de care beneficiaza, an de an, acest public extraordinar din Arad, iubitor al artei spectacolului nu numai cu vorba, dar si cu fapta“.
Impreuna cu domnii Laurian Oniga si Ovidiu Cornea, directorii executivi ai festivalui, in calitate de selectioner, m-am straduit ca si in acest an sa respectam un principiu calauzitor, ce generaza ratiunea, daca nu cumva si succesul existentei sale: promovarea acelor productii artistice care, prin tineretea de spirit a montarilor, printr-o modernitate opusa discursurilor scenice cu iz desuet-muzeistic, dar si celor grabite sa confunde orginalitatea cu narcisismul ori cu stridenta, sa redescopere „tineretea fara batranete“ a textelor clasice si sa contribuie la impulsionarea initiativei interpretative a publicului contemporan. In contextul acestei nazuinte programatice, au mai onorat agenda festivalului de la Arad spectacolul cu „Galy Gay“, de Bertlot Brecht, de la Teatrul de Comedie, in semnatura lui Lucian Giurchescu si ilustratia muzicala a lui Nicu Alfantis, la 38 de ani dupa ce reputatul regizor a montat acelasi text pe scena de la Comedie, reprezentatia cu „Copacul Tropicelor“, de Yukio Mishima, in regia lui Alexander Hausvater, in interpretarea unei trupe a Teatrului National din Iasi, un discurs scenic de cert dramatism dupa „Salonul nr.6“, de A.P. Cehov, in regia lui Petru Vutcarau si scenografia Vioarei Bara, datorat Teatrului de Stat din Oradea, si „o farsa existentiala“, cu titlul „Istoria comica a Doctorului Faust“, dupa texte de Jean Variot, Christopher Marlowe, J.W. von Gocthe, Paul Valery si Alfred Jarry, in regia lui Victor Ioan Frunza si scenografia Adrianei Grand, cu muzica lui Tibor Cari, adusa in festival de Teatrul Municipal din Baia Mare. Potrivit unui fructuos parteneriat al Teatrului „Ioan Slavici“ cu Teatrul National din Pecs, acestor spectacole li s-a adaugat reprezentatia cu „Liliom“, de Molnar Ferenc, realizata de artistii maghiari in regia lui Beres Attila. In aceasta editie de festival, spectacolele au fost urmate de dialoguri cu realizatorii, moderate de Dan Mircea Cipariu, in vreme ce workshop-ul condus de regizorul Gelu Colceag si acel „Training de jurnalism cultural“, asigurat de Cornelia Maria Savu si Dan Mircea Cipariu, concretizat in Revista „Clasic Fest“, au rotunjit configuratia intregului eveniment, sporindu-i dimensiunile si motivele de satisfactie in randul participantilor.
Organizat de Teatrul „Ioan Slavici“ din Arad, Fundatia „Art Clasic“, Primaria si Consiliul local municipal Arad, cu sprijinul UNITER si al unor generosi sponsori, festivalul s-a desfasurat intr-o ambianta sarbatoreasca si eleganta, cu delicate „uverturi“ si scene „carnavalesti“, ce au precedat fiecare reprezentatie, punand in lumina eforturile admirabile ale intregului colectiv artistic, tehnic si administrativ aradean si ale colaboratorilor lui. Din nefericire, in comparatie cu manifestarile similare din tara, din aceasta toamna, festivalul aradean a beneficiat de fonduri mult mai mici, iar obstacolul a trebuit sa fie survolat tocmai prin capacitatile manageriale ale organizatorilor. Faptul explica emotiile si grijile de pe parcurs, dar mai ales satisfactiile din final, care, Tmpreuna cu entuziasmul publicului, au deschis si calea bucuriei directorului artistic al acestui festival. Un regret? Da, exista ! Imi pare rau ca, datorita conditiilor concrete de montare, ce fac imposibil turneul in alt oras, nu am putut oferi aradenilor exceptionalele spectacole cu „Faust“, in regia lui Silviu Purcarete, de la Teatrul National „Radu Stanca“ din Sibiu, si cu „Unchiul Vanea“, de A.P. Cehov, de la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca, in viziunea lui Andrei Serban.
Un gand pentru 2008? Pregatirile au inceput din ultima zi de festival, cu dorinta fierbinte ca el sa gazduiasca si mai multe spectacole bune, din tara si din strainatate, Tmpreuna cu alte evenimente din zona de mare altitudine a literaturii, a muzicii si a artelor plastice.